[Hai cu votul] Melisa Ionescu: Nepăsarea e periculoasă. Votul e mai mult decât o ștampilă – e vocea noastră, puterea noastră

Politica nu e doar pentru adulți, crede Melisa Ionescu, care a votat prima dată anul trecut, la alegerile locale și europarlamentare. Are 19 ani, este în clasa a XII-a, are centura neagră la carate, îi place matematica și fizica și vrea să devină ingineră. 

"Cred cu tărie în forța votului. E un drept câștigat prin sacrificii uriașe, iar noi avem datoria morală să-l folosim. Un vot în plus sau în minus poate decide un rezultat, o direcție, un viitor. Puterea e la noi, dar doar dacă alegem să o folosim", spune Melisa. 

Cum vede ea tulburările politice din 2025, cu ce speranță votează pe 18 mai, povestește Melisa în rândurile de mai jos:

Eu pe scurt, dar cu tot ce contează

Mă numesc Ionescu Melisa, am 19 ani, sunt elevă în clasa a XII-a și mă pregătesc să urmez o carieră în inginerie, pentru că îmi plac matematica și fizica – simt că acolo pot să mă exprim și să creez ceva util pentru lume. În același timp, am o mare pasiune pentru lucrul cu copiii. Predau karate, am centura neagră, și mă simt împlinită când pot să le transmit încredere, disciplină și curaj celor mici. Îmi place ideea că pot fi o inspirație pentru generațiile mai mici, indiferent dacă o fac prin știință sau sport.

Politica nu e doar pentru adulți

Nu pot spune că stau pe margine când vine vorba de politică. Din contră, mă implic și sunt atentă la ce se întâmplă în jur. Vorbesc des cu părinții mei despre ce vedem la știri, dezbatem idei, și îmi place să ascult și opiniile colegilor. Pentru mine nu e doar o temă de discuție, ci o preocupare reală – fiindcă de aceste decizii depinde viitorul nostru. Nu cred că mai e vremea să fim indiferenți.

Instagram, TikTok, dar și Google

Discut frecvent cu colegii despre politică – uneori chiar îi provoc să gândească mai serios, mai ales pe cei care o iau în glumă sau nu se informează deloc. Mă informez din cât mai multe surse: Google, Facebook, Instagram, TikTok. Urmăresc conturi administrate de adolescenți și studenți care explică simplu și clar ce se întâmplă în țară și în lume. Așa reușesc să-mi fac o părere proprie, nu doar să repet ce aud în jur.

Primul vot: emoții, discuții și decizii asumate

Prima oară am votat în 2024, la alegerile locale și europarlamentare. A fost o experiență importantă pentru mine. Nu am mers la vot oricum – m-am informat, am urmărit campaniile pe TikTok, am discutat cu părinții și cu prietenii care împărtășeau aceleași valori. Am ales în funcție de fapte și de idei, nu de popularitate sau trenduri. A fost prima mea contribuție directă la viitorul orașului și al țării, iar asta a contat enorm pentru mine.

Un vot. Un gest. O putere reală

Cred cu tărie în forța votului. E un drept câștigat prin sacrificii uriașe, iar noi avem datoria morală să-l folosim. Nu înțeleg pe cei care spun „oricum nu schimbă nimic” – fiecare vot chiar poate face diferența. Un vot în plus sau în minus poate decide un rezultat, o direcție, un viitor. Puterea e la noi, dar doar dacă alegem să o folosim.

Turul 1 = speranță. Turul 2 = responsabilitate.

În primul tur am mers la vot cu multă emoție, dar și cu încredere. M-am simțit mândră că pot contribui la susținerea unui candidat care merită. A fost ca și cum am devenit oficial parte din ceva important. Acum, pentru turul 2, emoțiile sunt mai intense și contextul mai tensionat. Trebuie să alegem clar dacă vrem o Românie ancorată în Europa și libertate, sau o întoarcere spre izolare, spre o lume în care nu vreau să trăiesc. Pentru mine, alegerea e clară: viitorul trebuie să însemne progres, nu regres.

Trecem printr-o perioadă pe muchie

Recunosc că mă îngrijorează ce se întâmplă acum în România. Aproape 4 milioane de oameni au votat un candidat extremist, cu viziuni anti-europene și pro-Rusia, și mulți tineri nu au votat deloc. Asta mă sperie. Mă gândesc la viitorul meu, al familiei mele, al prietenilor mei. Vreau să trăim într-o țară liberă, unde educația și drepturile sunt respectate, nu într-un loc în care se repetă greșelile trecutului. Am auzit destule povești înfricoșătoare de la părinți, bunici și profesori ca să știu că nu vreau să retrăim acele vremuri.

Cum convingem tinerii? 

Cred că una dintre cele mai eficiente metode este să li se vorbească despre trecut. O țară care își uită istoria e condamnată să o repete. Tinerii trebuie să afle cum a apărut fascismul, ce înseamnă dictatura și cât de ușor se pot pierde libertățile. Trebuie să se sperie de realitate, ca să înțeleagă ce riscăm. Și cred că rolul profesorilor este esențial – școala trebuie să ne învețe și civism, nu doar formule și teorii.

De ce nu votează tinerii

Unii tineri nu votează fiindcă nu li s-a explicat clar ce înseamnă să ai acest drept. Poate cred că nu contează, că vor pleca din țară și nu-i mai interesează. Dar uită că în România rămân părinții, frații, bunicii lor. Votul tău îi afectează și pe ei. Eu cred că în școală trebuie să se vorbească deschis despre asta, cu exemple concrete, cu discuții sincere, nu doar teorie.

Scepticii din familie

Nu prea am prieteni apropiați care refuză să voteze, dar tatăl meu, de exemplu, era foarte reticent. Credea că „oricum iese cine vrea sistemul”. Dar am discutat cu el, l-am ascultat și i-am explicat punctul meu de vedere. În cele din urmă, și-a dat seama că e important și s-a dus. M-am bucurat mult că a înțeles și că am putut să-l conving.

De ce merg eu la vot

Vreau să votez pentru că e dreptul meu, pentru că am libertatea să-mi decid viitorul. Votul meu susține educația, libertatea de a călători, de a lucra unde vreau, de a trăi într-o societate unde pot să fiu eu. Sunt conștientă că mulți oameni și-au dat viața pentru ca eu să am azi acest drept. Nu vreau să-l risipesc. Cred că pot fi parte din schimbare. Votul meu contează. Și poate face diferența.

Ce le spun celor care nu știu dacă să voteze

Să o facă! Să se informeze, să vorbească cu alții, să pună întrebări. Dar să nu stea pe margine. Nepăsarea e periculoasă. Votul e mai mult decât o ștampilă – e vocea noastră, puterea noastră. Nu lăsa pe alții să-ți decidă viața.