[Stand-up pe bune] Edi Rădoiu: „Caterinca neaoșă”, așa o numesc eu. Sunt fix românul ăla plin de viață, care pățește doar necazuri, dar le depășește cu zâmbetul pe buze

Edi Rădoiu spune că este un băiat de la țară, care are un vis - de a face oamenii să râdă. Doar că din satul lui a ajuns să prezinte în fiecare marți seara de Open Mic de la Club 99 din București. Spune că în comedie orice subiect poate fi tabu dacă e spus prost, dar el e genul care nu are o opinii despre anumite lucruri.

"Este clar o creștere și o cerere mult mai mare pe piață, iar nivelul glumelor a crescut foarte mult! Lumea s-a emancipat cumva în ale stand-up-ului, iar acum chiar se râde doar dacă gluma e foarte bună! Este un lucru bun – te face să evoluezi și să-ți dorești să scrii mai bine", spune Edi. 

Edi râde destul de rar, dar în general râde tare cu bunica lui care e foarte funny! Și-ar dori mai multe locuri pe scenă pentru cei noi în ale comediei și speră că și publicul va dori să încerce să vadă și alte fețe. Întâmplări ciudate la show-uri? Avem - odată era să-și ia bătaie, iar altă dată a fost sechestrat de o tipă, dar pentru a afla motivele trebuie să mergeți la show-urile lui.

Câte ceva despre tine

Un băiat simplu de la țară cu un vis!

Așa m-aș descrie în câteva cuvinte. Numele meu este Edi Rădoiu, am 26 de ani, sunt din Albeștii de Muscel, un sătuc de lângă Câmpulung Muscel, și în prezent îmi urmez visul: acela de a face oamenii să râdă!

Am lucrat în call center, am vândut bere la zilele orașului, am făcut pizza, am fost barman, ospătar chiar și pisica Felix într-un Mega Image, iar în momentul de față fac stand-up comedy!

Cum a început drumul tău în stand-up comedy

De când sunt mic visam să fiu actor. Eram înnebunit după filme și îmi doream și eu să pot face asta. Dar, prin 2010 (cred), am văzut pentru prima oară un videoclip cu Mihai Bobonete care făcea stand-up și, din acel moment, am știut că asta voi face!

În 2018 eram student la USAMV, iar în weekend lucram într-un bar din Câmpulung Muscel.

Într-o sâmbătă seară a venit „o doamnă de la București”, cum o numeau colegii mei – prietenă bună cu patronii pubului. Nu voia nimeni să o servească, pentru că, după spusele lor, era destul de capricioasă, așa că m-au delegat pe mine, eu fiind un tip destul de jovial.

M-am dus la ea la masă, mi-a cerut un Hugo, am plecat, m-am întors cu băutura, am pus-o pe masă, iar ea, cu o privire scârbită, s-a uitat la mine și mi-a zis, citez:

„Cum p*** mea vrei să beau, nu vezi că am gumă-n gură?”

Iar eu, fără niciun fel de ezitare, i-am băgat mâna în gură și i-am scos guma!

A început să râdă isteric, după care mi-a tras un scaun, le-a spus patronilor să-mi dea liber în seara aceea și am băut până la 6 dimineața cu ea. Am plecat acasă, am dormit, iar la ora 15:00 m-a sunat doamna respectivă să mă întrebe unde stau, că vrea să vorbească ceva cu mine. I-am spus adresa, a venit la mine acasă și mi-a zis să-mi fac bagajul, că mă duce ea la facultate, la București. M-am conformat, ne-am urcat în mașina dânsei – un GLS nou-nouț – recunosc, am vrut să mă descalț!

Am ajuns în București, însă doamna nu m-a dus la facultate, ci m-a dus la Comics Club, care se deschisese de o săptămână sau două. M-a dus acolo pentru că se cunoștea cu fostul manager de la Comics (cel care se ocupa de mâncare și băutură) și l-a rugat, aproape implorat, să mă angajeze, chiar dacă el nu mai avea nevoie de oameni.

Am lucrat acolo ca ospătar aproximativ 4 ani, văzând aproape zilnic stand-up la cel mai înalt nivel și dorindu-mi să ajung și eu acolo.

Perioada de debut

Nu o să uit niciodată prima urcare – este în top 3 momente din viața mea. Un sentiment incredibil, care-mi spunea:

„Prietene, ai găsit ce trebuie să faci în viața asta.”

Nu mai știu ce am zis, știu doar că publicul a fost acolo cu mine, au râs și au aplaudat. Iar când am coborât, se simțea de parcă pluteam. N-am dormit în acea seară!

Cum e situația acum

Este clar o creștere și o cerere mult mai mare pe piață, iar nivelul glumelor a crescut foarte mult! Lumea s-a emancipat cumva în ale stand-up-ului, iar acum chiar se râde doar dacă gluma e foarte bună!

Este un lucru bun – te face să evoluezi și să-ți dorești să scrii mai bine.

De unde-ți iei inspirația?

Inspirația vine din viața mea. Povestesc ce mi se întâmplă sau ce mi se pare funny. Stau destul de mult timp pe Instagram și TikTok – cumva să-mi fac curaj să mă apuc serios de postat, pentru că am o problemă pe partea asta: nu știu să mă „vând”.

De citit… citesc orice prind pe la baie :))

Nu prea citesc, din păcate, dar aș vrea să schimb asta.

Unde vreau să ajung? Cât de sus se poate! Să-mi depășesc chiar și mie așteptările!

Cum îți creezi materialul

Urc pe scenă cu o idee în cap și o dezvolt acolo.

Nu pot să scriu efectiv glumele pe hârtie – am impresia că le scriu cu o altă voce, iar când încep să le spun, nu mai sunt eu.

Este un proces mai anevoios, durează mai mult timp, dar e un sentiment foarte plăcut când îți vine o glumă „din nimic”.

De obicei, pentru un set de 15-20 de minute îmi ia cam 2-3 luni să ajungă la o formă bună.

Care e amprenta ta

„Caterinca neaoșă”, așa o numesc eu. Sunt fix românul ăla plin de viață, care pățește doar necazuri, dar le depășește cu zâmbetul pe buze!

Ai un ritual înainte de a urca pe scenă?

Fac câteva exerciții de dicție – sunt destul de peltic și vreau să se înțeleagă fiecare cuvânt. În rest, îmi place să am o melodie pe care urc, una care să-mi dea energie.

O amintire specială dintr-un spectacol

A vrut cineva să mă bată, iar o tipă m-a sechestrat după un show. (Nu zic mai multe – vă aștept la show-uri să le auziți!)

Cea mai neașteptată reacție din partea publicului

Nu am avut reacții ciudate, dar la un show o doamnă și un domn, de peste 70 de ani, s-au ridicat în picioare să mă aplaude și mi-au dat lacrimile de bucurie. M-a surprins plăcut reacția lor!

Ce faci când ai parte de „tough crowd”?

Crowdwork – criptonita tough crowd-ului!

Au fost momente când oamenii nu erau foarte atenți din diverse motive (poate se servea mâncare sau vorbeau la mese), și atunci am adresat treaba asta și am început să discut cu ei.

Îmi și place să fac crowdwork – mi se pare că e o chestie care mă unește cu publicul, pentru că acel moment rămâne doar acolo, e al nostru, nu se va mai repeta.

Există un specific al umorului românesc?

Suntem un popor funny, asta e clar. Nu cred că avem un specific anume – ne place să râdem și atât!

Unde se râde cel mai bine

Peste tot râd oamenii!

Nu-mi place să fac un top. Românii sunt mișto peste tot. Nu cred că există „se râde mai bine acolo” sau „mai puțin dincoace”.

Ce te face pe tine să râzi? Există subiecte tabu în umor?

Râd destul de rar, dar în general râd tare cu bunica mea – e foarte funny! Orice subiect poate fi tabu dacă e spus prost. Eu nu sunt genul care să aibă opinii despre anumite lucruri.

S-au schimbat granițele în umor?

Nu cred că s-au schimbat. Din nou, orice lucru pe care îl spui poate fi funny sau poate fi controversat – depinde cum îl spui.

Starea stand-up-ului din România

Este într-o continuă creștere. Oamenii vor să iasă, problema e că vor să iasă doar la cei consacrați și nu acordă credit newcomer-ilor.

La serile de open mic lumea nu prea vine, deși intrarea e liberă, iar show-urile, în majoritatea serilor, sunt chiar mai bune decât unele pentru care biletul costă 70-80 de lei.

Trăim o perioadă în care preferăm să mergem „la sigur”, din cauza timpului redus, și nu mai acordăm șanse celor noi.

Asta mă deranjează cel mai tare. În același timp, îi și înțeleg, pentru că nici noi, ăștia noi, nu venim cu destule materiale pe net sau postări pe rețelele sociale. Sper ca în următorii 2-3 ani oamenii să înceapă să mai „încerce și alți comedianți”.

Cea mai serioasă lecție pe care ai învățat-o din comedie

Să îți dai timp!

Unde te putem vedea în perioada asta?

Sunt în fiecare marți seara la Club 99, unde prezint seara de Open Mic.

În perioada 13 octombrie – 11 decembrie o să fiu prin țară cu Natanticu, iar în rest mă găsiți pe la Comics Club sau Comedy Box, în rest toate cele bune!