Internetics, ediția aniversară cu numărul 25, și-a desemnat săptămâna trecută câștigătorii în cadrul galei desfășurate la MINA Museum. Andrei Borțun, Fondator Internetics & CEO The Institute, crede că piesa de rezistență în toți cei 25 de ani în care s-a ocupat de Internetics, prin The Institute, este echipa. Ea a fost cea care s-a adaptat continuu, ca într-un joc în care realitatea schimbă regulile la fiecare 6 luni.
"Internetics e cel mai vechi proiect din cele pe care le desfășurăm astăzi, și cu toate astea l-aș descrie ca având un spirit puternic al prezentului, ceea ce pentru industrie îl face, cred, foarte important", spune Andrei.
Vorbim cu Andrei Borțun în continuare despre lucrările înscrise, ce s-a schimbat în tot acest timp și ce coordonate tehnice și creative au definit anul acesta.
Cum s-ar numi capitolul în care ne aflăm în prezent, într-o viitoare istorie a internetului
Între revoluția rețelelor sociale și revoluția AI.
Dintre cele două, AI-ul face un act mai vocal, reușește să ne implice mai mult și doar măcar la nivel conversațional. Aduce atât de multe noutăți că ne regăsim prinși între întrebări despre etică, capacitate, algoritmi buni sau răi – iar în tot acest timp rețelele sociale fac pași spre viitor. Toate straturile, întrebările, perspectivele, fac mai greu de pus punctul pe i, dar imaginându-ne peste 25 de ani, cel mai probabil ne vom uita cu atenție la aceste două revoluții – pe lângă multe alte lucruri. Trăim o lume diversă, încărcată, dinamică.
Ecosistemul digital prin prisma celor 25 de ani de Internetics
O perspectivă pe care o vizitez recent este aceea a inginerilor care își recapătă teritoriul pe care tot ei l-au desenat acum mult timp, dar pe care advertisingul l-a „închiriat” cu entuziasm în ultimii 20 de ani. E un soi de come-back tehnic, în care creativii încep să simtă din nou că terenul pe care aleargă are o infrastructură foarte serioasă în spate. E frumos să vezi cum se reașază rolurile, nu cu ego, ci cu un fel de calm profesionist.
Borna de 25 de ani de Internetics
Pentru mine, 25 de ani ai unui proiect The Institute înseamnă că pot să mi-i imaginez pe următorii 25 fără emoții. Cândva a părut poate o încercare SF. Acum e ceva solid, cu rădăcini. Am căpătat în mod natural încrederea în Internetics și celelalte proiecte al căror trecut și a căror construcție validează cu fiecare ediție importanța misiunii lor – prin public, prin rezultate, prin impact.
Internetics e cel mai vechi proiect din cele pe care le desfășurăm astăzi, și cu toate astea l-aș descrie ca având un spirit puternic al prezentului, ceea ce pentru industrie îl face, cred, foarte important. A fost un posibil barometru, a redat și a punctat ce a simțit societatea românească, începând de la adaptarea accelerată la occident și continuând cu trecerea prin toate valurile de schimbare, majoritatea interconectate. Spiritul și misiunea proiectului nu îi permit să fie altceva decât o oglindă a industriei astăzi și o încurajare pentru viitor.
Prima ediție Internetics
Cred că aveam senzația că lucrăm la un OZN și ne era frică, știind cât de puține știm noi, că ne va ieși o bicicletă. Dar reacția celorlalți a fost într-adevăr mai apropiată de ce ar stârni un OZN. Și România și noi toți eram, de fapt, atât de la început.
Ce ai pune prima dată în bilanțul celor 25 de ani
Înainte de orice, echipa. Felul în care s-a adaptat continuu, ca într-un joc în care realitatea schimbă regulile la fiecare 6 luni, dar tu reușești totuși să rămâi competitiv, relevant, atent. Sunt proiecte care cresc frumos. Internetics e unul care a crescut inteligent.
Ediția din 2025
E o ediție care simte multe dintre schimbările, politice, tehnologice, sociale și le pune într-o vibrație proprie. Observ lucrări care nu mai sunt doar „creative”, sunt hiper-contextuale, ceea ce arată o industrie care gândește și operează simultan pe mai multe planuri: realitate, tehnologie, utilitate, emoție, responsabilitate.
Mă bucur să găsesc și în acest an lucrări preocupate mai mult să înțeleagă și să găsească soluții, și mai puțin să impresioneze.
Învățăturile creative ale ultimilor ani
Că însuși termenul „creativitate” e foarte elastic. Se dilată, se contractă, se schimbă în funcție de context. Într-o competiție, „creativitate” înseamnă altceva dacă o privești prin lentila advertisingului sau a marketingului sau a tech-ului. E același cuvânt, dar trăiește vieți complet diferite.
Cum simți tu că s-a schimbat procesul creativ în ultimii ani
Din păcate văd mai multă rigoare și mai puțină joacă. Mai puțină disruptivitate și libertate și mai multă matematică... mai multe bullet points sub obiective smart de comunicare direcționate spre canalele de social media, de exemplu. Ceea ce cred că poate să încurce teribil.
Cum ții pasul cu noile tehnologii
În cazul Internetics, echipa ține pasul impecabil. În cazul The Institute, aceiași oameni fac același lucru. Eu, personal… recunosc că mă răsfăț. Mă bazez pe o echipă minunată care aleargă foarte repede, iar eu mă bucur că pot merge în ritmul meu.
Simbioza dintre creatori & tehnologie pe viitor
Abia aștept să văd cine conduce dansul. Poate creativii. Poate inginerii. Poate vedem și mai mulți ingineri creativi și creativi ingineri prinși într-un ritm în care nu mai știi cine e coregraful și cine e dansatorul. Poate vor dansa împreună, poate separat, dar sigur va fi fascinant de urmărit.
Cum se menține un echilibru sănătos în această relație
Un public educat în toate sensurile posibile, tehnologic, cultural, etic. Pentru că fără un public educat, raportul tehnologie - creativitate mi-e teamă că ne va conduce mai degrabă spre scenarii pesimiste decât spre viitorul optimist în care toate aceste resurse se transformă în soluții pentru dezvoltare și vindecare în societate.
