[Work & Self] Matei Psatta: Pana la urma, munca reprezinta o treime din viata noastra. Daca nu gasesti un mod de a iubi ce faci la munca, o sa fii mizerabil

Cifrele, solutiile simple la probleme complicate, o poveste buna, provocarile mari cu recompense pe masura sunt ingredientele care fac munca si viata personala mai interesanta pentru Matei Psatta. Este acelasi om si cand munceste, si cand face sport sau isi traieste experientele personale. Altfel, i-ar fi greu sa duca doua personalitati.

In aproape 16 ani de cariera, a invatat ca workaholism-ul toxic și burnout-ul nu vin, de fapt, din prea multa munca, ci din motivele gresite pentru care muncesti. Schimbarea asta a început, inainte de toate, in interiorul lui. In ultimii ani si-a recalibrat felul in care se raporteaza la munca, iar de atunci nu e doar mai productiv, ci si mai fericit.

In cele ce urmeaza Matei Psatta, Chief AI & Growth Officer la Vola.ro, vorbeste despre etapele sale profesionale si despre ce a invatat pana acum in anii de munca.

Etape formatoare 

In prima etapa, am fost obligat sa ma angajez si am dispretuit fiecare secunda in care eram la job. Tin minte si acum prima zi de 8 ore la birou. Nu-mi venea sa cred ca va trebui sa fac asta tot restul vietii mele.

In a doua etapa, am realizat ca-i mai bine sa ma razbun pe univers decat sa ma simt prost in pielea mea. M-am razbunat devenind foarte foarte foarte bun la ceea ce fac, atat de bun incat am putut sa fac locul de munca fun, sa trag nap-uri la pranz, sa sparg nuci cu premii castige, sa pot sa fiu in largul meu in intalniri si sa fac glume necorporatiste.

In a treia etapa, am luat-o de la capat si am construit propriul business, unde trebuia sa imi dovedesc ceva doar mie. Am trecut prin rollercoaster-ul antreprenorial, care te omoara si invie in fiecare zi. Aici am devenit pragmatic si focusat, pentru ca nu supravietuiesti altfel.

In a patra etapa, ceea in care ma aflu acum, imi place sa cred ca am luat toate partile bune din primele trei etape si le-am condensat intr-un proces care imi permite sa fac ceea ce imi place si ceea ce aduce rezultate bune pe business.

Cam de pe la mijlocul etapei 3 am inceput sa lucrez de placere, nu de nevoie.

Cine esti cand muncesti. Cine esti cand nu muncesti

Imi place sa cred ca sunt aceeasi persoana in ambele cazuri si asta m-a ajutat in business. E greu sa duci o singura personalitate cu succes, daramite doua.

Imi plac cifrele, solutii simple la probleme complicate, o poveste buna si un challenge mare cu payoff bun. Fie ca-i vorba de munca, sport sau timp liber, observ ca in general aleg lucruri care sa-mi satisfaca nevoile astea.

Vola bifeaza toate aspectele astea pentru mine, iar Blindspot le-a bifat multa vreme si pe masura ce challenge-urile s-au diversificat, am simtit ca nu mai sunt persoana potrivita sa le rezolve pe toate.

In sport, am bifat preferintele astea prin kickbox, jiu jitsu brazilian, workout-uri consistente (am vreo 250 de zile legate de cand fac exercitii zilnic impreuna cu niste prieteni) si snowboarding.

In timpul liber, mai gasesc in gaming placere, mai ales in story-driven games cum ar fi Disco Elysium sau Baldur’s Gate 3.

Cat de mult te defineste ceea ce muncesti

Cred ca toata lumea e definita de ceea ce face (sau nu face). In cazul meu, sunt foarte definit de ce fac in fiecare zi, dar asta si pentru ca-mi place enorm de mult.

Pana la urma, munca reprezinta o treime din viata noastra - daca presupunem ca 8 ore muncesti, 8 ori dormi si 8 ore ai timp liber. Daca nu gasesti un mod de a iubi ce faci la munca, o sa fii mizerabil.

In cazul meu, diferenta a fost ca la inceput faceam totul doar ca sa dovedesc cuiva ceva, acum am invatat sa love the bomb. Asta include si sa-mi accept englezismele astea recurente.

Ce am invatat in aproape 16 ani de cariera e ca workaholism-ul nasol si burnout-ul nu vin din a munci prea mult, ci vin din a munci din motivul nepotrivit. Cred ca asta s-a schimbat in primul si-n primul rand pentru mine in ultimii ani, iar de atunci sunt mult mai productiv, ba chiar mai fericit.

Munca, job, profesie. Cum iti place sa zici

Am tot zis munca pana acum, asa ca pare ca-mi place sa-i spun munca. Job-ul e prea steril, iar profesia suna aproape religios.

Cred ca trebuie sa ai o relatie buna cu un partener de care nu poti scapa (decat daca vei castiga la loto), asa ca poti incepe prin a-i vorbi frumos.

Am avut acum multi ani un coleg care pana si-n ziua de azi spune “scarbici” cand vorbeste despre munca. Cred ca e cel mai nefericit om pe care il cunosc.

Ce a devenit important pentru tine si nu era in anii de inceput

Cred ca pot scrie o carte despre asta, dar o sa incerc sa sumarizez cat de bine pot. Aproape nimic din ce crezi ca e important in primii 3 ani de cariera nu e cu adevarat important.

Cel mai important e sa intelegi care e contributia ta intr-un proiect/business. O sa inveti ca premiile nu conteaza, specializarea unui skill (in industria de marcomm, cel putin) e overrated, iar de cele mai multe ori (cu exceptii notabile) clientul are dreptate.

Acum imi pasa sa fiu inconjurat de oameni de o echipa faina, de la care am ce invata si care priveste orice proiect ca un challenge, nu ca un task. Daca rezolvi asta, restul devin o joaca.

Ce iti influenteaza in prezent munca

Cartea Click Here a lui Alex Schultz, CMO Meta. E cartea pe care mi-as fi dorit sa o scriu eu despre digital marketing.

Cumva imi doresc simultan sa nu o citeasca nimeni si sa o citeasca toata lumea. E un cheat code pe zona de marketing.

Ce ai redescoperit recent ca iti place in ceea ce faci

Cat de mult imi plac (uneori) oamenii.

Mi-am amintit ca formarea unei echipe e probabil cel mai underrated skill al unui CMO sau antreprenor. Rezultatul unei campanii, unui proiect sau al unui business e direct corelat cu cat de buni sunt oamenii pe care ii convingi sa lucreze cu tine.

Daca nu-ti plac oamenii, sunt foarte mici sansele sa ai succes in industria asta.

O parte din tine care ramane invizibila

Cred ca mi-am dezvoltat sau m-am concentrat pe talentele care au avut impact si in munca, iar asta m-a ajutat.

Invat foarte repede lucruri noi, recunosc pattern-uri usor, asta si datorita jocurile si a experientelor diverse, dar nu pot sa spun ca asta nu ma ajuta in munca de zi cu zi.

Imi place sa scriu, insa la fel, asta ma ajuta mult si in ceea ce fac. Cred ca in timp am ajuns sa imi faca placere lucrurile care au un impact pozitiv in viata mea pe toate planurile, asa ca nu prea am ramas cu talente izolate.

Inca nu stiu daca asta e un lucru bun sau rau.

Partea din tine care traieste „pe pilot automat”

Pe pilot automat, nu cred ca exista. Am momente cand simt ca lucrurile nu merg bine si caut un mod de a ma distrage din moment ca sa ma pot reseta mental.

Ce simt, insa, si incerc sa obtin cat mai des, sunt momente in care sunt “in the zone”. Sunt momentele alea in care rezolv lucruri pe banda rulanta, ai flow in gandire si lucru, de multe ori uiti sa mananci sau cat timp a trecut de cand lucrezi.

Cum arata o zi buna de lucru la tine

Cred ca o zi buna e strans legata de rezultate - trebuie sa simt ca am reusit sa fac ceva cu un rezultat concret. Am avansat pe un proiect, am bifat niste task-uri, am imbunatatit rezultatele unei campanii, am eliminat un proces inutil.

Nu-mi place sa stau pe loc, asa ca o zi in care doar sting focuri nu se simte drept progres.

O perioada in care ai simtit ca nu mai poti

De mai multe ori s-a intamplat. Cred ca daca n-ai ajuns niciodata la capatul puterilor, inseamna ca n-ai trait cu adevarat.

In pandemie era cat pe ce sa renunt cu totul – eram intr-un burnout total, trecusem printr-o operatie pe creier in Coreea de Sud, iar Blindspot era sub presiunea mare fiindca nu era nimeni pe strazi.

Am mai avut niste crize de identitate cand lucrurile mergeau greu si nu stiam ce sa fac cu mine.

Lectia cea mai importanta e ca nu e aproape niciodata atat de rau pe cat crezi. Eu sunt genul de om care hopes for the best, plans for the worst si chiar daca cred in continuare ca asta e o strategie buna, acum inteleg ca mereu se poate mai rau, iar oricat de cinic ar suna asta... e surprinzator de linistitor.

Ce nu mai tolerezi

Specialistii care cred ca-s generalisti si generalistii care cred ca sunt specialisti.

Nu-i nimic mai rau decat sa auzi un om care n-a folosit decat un ciocan toata viata lui sa-ti explice cum functioneaza o foarfeca.

Plus atitudinea de gradinita, unul dintre motivele pentru care industria creativa a fost decimata in ultimii ani. In loc sa construim un standard local, focusat pe rezultate, ne-am concentrat pe a ne faulta unii pe altii cat de tare putem.

Cum navighezi intre ce trebuie si ce vrei sa faci

La inceput de cariera? Faci ce trebuie sa faci ca sa fii expus la cat mai multe si sa inveti cat mai mult.

Dupa 3-5 ani de cariera? Incepi sa faci un mix intre cele doua, cu ocazia asta inveti si ce vrei cu adevarat sa faci. O sa jonglezi cu mixul asta timp de multi ani.

Dupa 10 ani, poate chiar 15? Daca ai facut o treaba buna in anii precedenti, ce vrei sa faci e si ce trebuie sa faci. Asta inseamna o etica de munca buna, in opinia mea.

Daca ai pune intr-o imagine ce iubesti sa faci ar fi despre…

Get people excited, in cateva cuvinte. Si m-a inspirat recent ceva in directia asta:

Ce este „responsabilitatea” in domeniul tau

Sa te concentrezi pe rezultat, nu pe task-ul facut de tine.

Daca erai responsabil de un proiect si proiectul ala nu a iesit, degeaba spui ca tu ai facut ce trebuie. Ti-ai fi asumat victoria daca ar fi iesit, asa ca e cazul sa-ti asumi si “infrangerea”.

Ce nu-ti spune nimeni e ca majoritatea proiectelor ies prost, oricat si-ar dori industria de comunicare sa premieze orice banner cu 6 CTA-uri diferite.

E ok sa nu iasa ceva, nu e ok sa dai din umeri si sa spui ca ti-ai facut treaba si ca nu e vina ta.

Cel mai important „nu” pe care l-ai spus in cariera fiindca „da”-ul nu era conform cu cine esti

Am refuzat o oportunitate care-mi oferea de aproape 5 ori salariul de la vremea respectiva pentru ca simteam ca as face-o doar ca specula – nu ma simteam nici calificat pentru job si nici nu mi se parea asa interesant.

Eram sigur ca daca as accepta, in 3 luni as pleca in alta parte. Tehnic vorbind, ar fi fost un pas bun in cariera, acest job hopping menit sa-ti creasca salariul, dar e in antiteza totala cu personalitatea mea.