Liderii economici mondiali, reuniți sub cupola World Economic Forum, au lansat un avertisment clar: inteligența artificială nu mai este un trend de viitor, ci o realitate care transformă structura societății mai rapid decât pot guvernele să scrie legile. De la Kristalina Georgieva la Christine Lagarde, discursul oficial s-a mutat de la entuziasm tehnologic la pragmatism, cu un accent critic pe modul în care industriile bazate pe skill-uri, inclusiv cele creative, vor supraviețui acestui tsunami.
Panelul Global Economic Outlook de la Davos 2026 a marcat un punct de cotitură. Dacă în anii trecuți AI-ul era privit ca un instrument de optimizare, acum este tratat ca o forță macroeconomică de destabilizare și regenerare. Contextul este unul tensionat: o datorie suverană globală ce atinge 100% din PIB și o nevoie disperată de creștere a productivității, pe care AI promite să o livreze, dar cu costuri sociale imense.
Viteza de adopție versus Capacitatea de reglementare
AI evoluează exponențial, în timp ce mecanismele de guvernare rămân blocate în birocrație. Christine Lagarde (BCE) a subliniat nevoia urgentă de garduri de protecție pentru a nu periclita țesutul social, în cadrul unei discuții la Davos.
Kristalina Georgieva (FMI) estimează că 60% din joburile din economiile avansate vor fi afectate. Unele vor fi eliminate, altele îmbunătățite, dar transformarea este inevitabilă.
Deși AI va reduce costurile de logistică și va crește productivitatea (în comerț, de exemplu, cu până la 40% până în 2040), există riscul ca beneficiile să nu fie distribuite egal, mărind prăpastia dintre economiile dezvoltate și cele emergente.
Cele mai vulnerabile sunt joburile de început de carieră. Dacă tinerii nu mai au unde să învețe meserie pentru că task-urile de bază sunt preluate de AI, viitorul creativității și al expertizei este sub semnul întrebării.
În cadrul discuțiilor, s-a evidențiat o problemă care atinge direct industria creativă și de publicitate: Squeezing of the middle class.
Există un risc major ca joburile care nu sunt atinse direct de AI să înceapă să fie plătite mai prost, deoarece valoarea percepută a muncii intelectuale scade în comparație cu volumul generat de algoritmi.
Albert Bourla (Pfizer) a menționat o dilemă pe care o au mulți lideri din laboratoare și studiouri: dacă AI poate face munca a 10 juniori, mai are sens să îi angajezi? Pentru domeniile creative, unde experiența se fură la masa de montaj sau în sesiuni de brainstorming, acest lucru poate însemna moartea talentului brut pe termen lung.
