[Noua lume nouă] Mihaela Giurcă: Dacă ajungem să tratăm ideea ca pe un cost și execuția ca pe produs, ne-am ratat meseria

Fă-ți vara sanie și iarna căruță; sau ia-ți, că doar trăim în capitalism. Dar ce faci când vara ninge și iarna îți trebuie SPF 500? Să lăsăm factorul de protecție UV, cum rămâne cu factorul de predictibilitate? Când ești în plină perioadă a schimbărilor de tot felul, ca să nu fii prins de avalanșă, trebuie să fi știut deja pe ce schiuri ale adaptării să te sui. Și când ai reușit să scapi de pericolul din vârf, la poale te așteaptă altul.

Am vorbit cu Mihaela Giurcă, Executive Director, despre cum se simte la WOPA noua lume nouă. Din perspectiva ei, spoiler alert!, 2026 poate fi un an bun - dar doar pentru cei care lasă ambiguitățile și turează motoarele clarității. Cu un ochi pe acum și cu celălalt pe ”what's next”, poți fi parte din schimbare și nu victima ei. În industria de comunicare, asul din mânecă rămâne simbioza dintre strategia clară și creativitatea curajoasă - prima nu poate exista pe fondul preferințelor, ci al nevoilor brandului și consumatorilor, iar a doua este chiar fondul tuturor ideilor, mici și mari.

”Ce nu mai funcționează e creativitatea tratată ca livrabil, nu ca produs al agenției. În momentul în care ideea intră în joc prea târziu, rămâne doar o formă fără fond. Brandurile care fac diferența azi sunt cele în care creativitatea nu vine să cosmetizeze decizia, ci să o facă mai puternică”, spune Mihaela.

Când vremurile sunt ciudate, parteneriatele solide creează structuri de rezistență pe care puține cutremure reușesc să le doboare complet. Poate că mai cade tencuiala, poate că apar fisuri, poate se inundă subsolul, dar când o industrie întreagă se aliniază la aceleași principii sănătoase, mâine-le este planificat corect de alaltăieri. Despre schimbări bune și rele, despre supremația adevărului și capitalul curaj, ne povestește Mihaela, în rândurile de mai jos:

Ce te încântă, ce te sperie

Mă încântă că piața nu mai lasă prea mult loc pentru ambiguitate. Se vede mai repede cine e partener cu adevărat și cine e doar un furnizor de execuție. Pentru agențiile care au claritate, judgment și capacitatea de a lega business-ul de idee, 2026 poate fi o perioadă foarte bună.

Mă sperie, în schimb, riscul ca industria să-și piardă exact sursa de valoare în goana după eficiență: dacă ajungem să tratăm ideea ca pe un cost și execuția ca pe produs, ne-am ratat meseria.

Cum ai numi această perioadă

Un hard reset.

La nivel de industrie, în ultimii ani s-au comprimat toate: brief-ul, timing-ul, răbdarea clientului, marjele și toleranța la bullshit. Nu mai câștigă cine stăpânește cel mai bine meseria de ieri, ci cine citește repede noua realitate și se adaptează fără să piardă substanța.

Cea mai puternică schimbare

Cred că schimbarea majoră a fost dispariția predictibilității. În momentul în care nu mai poți construi cu aceeași siguranță pe termen mediu, totul intră sub presiune: planning-ul, fee-urile, curajul deciziei, timpul de gândire și toleranța pentru craft. De aici vin și obsesia pentru eficiență, și adopția accelerată de AI, și așteptarea că totul trebuie să performeze imediat.

La WOPA ne pregătim constant pentru evoluție și mindset-ul nostru e mereu calibrat pe neprevăzut, pe “what’s next”, în așa fel încât să fim parte din schimbare și nu “victime” ale ei. Indiferent de forma pe care o vor lua provocările sau soluțiile, în comunicare, factorul uman va fi cu atât mai valoros cu cât tehnologia va “nivela” soluțiile.

Insight-ul, spark-ul unei idei brilante, puterea dată de claritatea unei strategii de comunicare venită din experiență și viziune sunt valori pe care pariem. Truth and Dare, motto-ul sub care ne poziționăm, definește cel mai bine acest lucru. Un mix de creativitate și rațiune strategică fără compromis, ancorat în nevoile reale ale partenerilor noștri.

Un kit de supraviețuire

Claritate, decizii rapide și reflexul de a renunța repede la ce nu mai funcționează. La nivel de agenție, am tradus într-o structură mai suplă, echipe mai conectate, cu mai puțină fricțiune și tehnologie folosită cu sens. Într-o piață ca a noastră, adaptarea nu mai înseamnă să faci mai mult și mai mult, ci să elimini ce te încetinește, ca să-ți poți păstra coloana vertebrală.

Resetul: primii pași

Cred că resetul începe din renunțare.

În ultimii ani, prea multe branduri au confundat prezența cu relevanța și au produs mult doar ca să nu dispară din peisaj. Într-o piață volatilă, nu mai câștigă cine vorbește cel mai mult, ci cine știe foarte clar unde intră, ce spune și ce merită, de fapt, spus. Cu cât tehnologia va nivela mai mult execuția, cu atât cresc în valoare lucrurile profund umane: insight-ul bun, claritatea strategică și ideea care rămâne. Asta e, de fapt, și logica noastră de Truth and Dare: mai puțin zgomot, mai mult adevăr, mai puțină umplutură, mai mult curaj.

Ce nu mai funcționează, dar continuă din inerție

Brief-urile care vin deja cu execuția în ele.

Piața încă sare prea repede la ‘hai să facem o campanie”, “hai să facem content” sau „hai să băgăm și niște influenceri”, fără să clarifice mai întâi problema reală. Din inerție, continuăm să discutăm soluția înainte să înțelegem bine ce avem, de fapt, de rezolvat.

Structuri depășite

Ca agenție independentă, simți mai repede când structura începe să încurce rezultatul. Ce nu mai funcționează este modelul în care procesul devine mai important decât outcome-ul: prea multe roluri, prea multe layere, prea multe puncte de contact. În lumea de azi ai nevoie de mai puține interfețe și de mai mult ownership: echipe compacte, lead-uri care pot decide și oameni care înțeleg și business-ul, și execuția.

Un proces intern care consumă mult și produce puțin

Consumul real nu vine din munca efectivă pe proiecte, ci din indecizia ambalată în proces. Prea multe meeting-uri, prea multe runde, opinii, prea puțină decizie reală. Și cred că deja se vede în piață: vor dispărea treptat rolurile care doar intermediază — mută informația, mută feedback-ul — fără să adauge valoare reală în decizie sau ownership.

Relația cu clienții: provocările actuale

Provocarea reală e contradicția asta: mulți clienți spun că vor parteneri, dar cumpără încă agențiile ca pe simpli executanți. În același timp, și ei sunt sub presiune — procurement, compliance, bugete urmărite la sânge, stres pe rezultat — iar de aici vine multă tensiune în relație. Miza noastră în WOPA e să rămânem partener strategic exact când conversația devine incomodă: să putem spune “nu cred că asta e soluția” sau “în formula asta de buget nu vom obține rezultate”, fără să riscăm încrederea. 

Relația cu pitchurile: ce practici ar trebui schimbate

Cred că pitch-urile devin nesustenabile în momentul în care încearcă să compenseze prin proces o claritate care lipsește la început. Dacă brief-ul, criteriile și miza nu sunt clare, restul se umflă artificial: mai multe agenții, mai multe runde, mai mult free work. Un pitch bun ar trebui să testeze thinking-ul și compatibilitatea reală, nu rezistența la producție înainte de semnarea contractului.

Strategie: ce direcții ar trebui lăsate în urmă

Aș lăsa în urmă strategia care sună inteligent, dar nu riscă nimic. Strategia bună începe din truth — din adevărul real al business-ului — și continuă cu dare: curajul de a alege o direcție clară, chiar dacă de multe ori nu e cea mai comodă.

Truth fără dare rămâne doar diagnostic bun. Dare fără truth devine doar gest.

Ce formule creative nu mai funcționează

Ce nu mai funcționează e creativitatea tratată ca livrabil, nu ca produs al agenției. În momentul în care ideea intră în joc prea târziu, rămâne doar o formă fără fond. Brandurile care fac diferența azi sunt cele în care creativitatea nu vine să cosmetizeze decizia, ci să o facă mai puternică.

AI: cât poate face, cu adevărat

AI poate face mult, iar adopția lui se accelerează dintr-un motiv foarte simplu: rezolvă repede lucruri care până ieri consumau prea mult timp și prea multă marjă. În companii in general, cu atat mai mult la noi în industrie, asta înseamnă mai puțină muncă mecanică și mai mult spațiu pentru ce contează. Eu nu mă tem de “invazia AI-ului”, ci mai degrabă de agențiile care îl folosesc doar ca să producă mai mult, nu neapărat mai bine. Dar, cu cât tehnologia va nivela mai mult soluțiile, cu atât va crește valoarea factorului uman: insight-ul real, simplitatea unei idei briliante și claritatea unei strategii construite din experiență si viziune.

Ce ritual din industrie ar trebui abolit

Dacă e de scos ceva din priză, aș scoate reflexul de a trata pitch-ul ca pe un test de rezistență. Din păcate, procesul a ajuns să premieze show-ul de prezentare, câte direcții și câte livrabile reușești să pregătești în timp tot mai scurt, și penalizează exact ce ar trebui să conteze: claritatea, thinking-ul și chemistry-ul real dintre client și agenție. Aș face loc unor pitch-uri mai scurte, cu mai mult dialog strategic și mai puțină muncă de execuție, pentru că abia atunci vezi mai limpede cum gândește o agenție și dacă există cu adevărat fit pentru un viitor parteneriat.

Ce nu se va schimba niciodată, dar merită apărat

Faptul că oamenii reacționează la adevăr, la tensiune și la ideea bună, clară. Asta nu s-a schimbat. În jurul ei, se poate schimba tot – canale, tool-uri, workflow-uri, buzzwords – dar ideea bună rămâne cea mai rară și mai valoroasă marfă în industrie. Și merită apărată, chiar și acum, când toată lumea e tentată să se îndrăgostească de tool-uri.

Speranță și motive de optimism

Sper să ieșim din reflexul de a confunda agitația cu progresul.

Văd optimism în agențiile care au curaj să-și rescrie modelul, în clienții care caută parteneri reali, nu doar executanți, și în oamenii care încă mai cred că ideea bună rămâne marfa reală a industriei. Acolo este, de fapt, și combinația în care WOPA crede cu tărie: suficient truth cât să vezi lucrurile limpede și suficient dare cât să împingi idei care chiar pot schimba ceva. Restul se optimizează.