Organizatii
[Cuvinte compromise] Antoaneta Opriș: Vechea limbă de lemn avea și elemente de umor dement. Noua limbă de lemn este dictată de cuvinte cheie și algoritmi
Andrei Cornea: neoNlitic scoate la lumină o bucățică din istoria noastră mai puțin știută, dar care merită să fie cunoscută. Este un proiect viu precum o poveste neterminată
[Minte & suflet] Cristina Solea: Sănătatea mintală individuală va duce la o însănătoșire a societății actuale. Este un proces greu, dar pare că există un ‘’licăr de trezire’’
[Vocile cărților] Andrei Aivănoaei: Îmi amintesc că am ajuns prima oară în biroul de la Humanitas Multimedia și le-am văzut pe toate aranjate într-o bibliotecă fără să știu ce sunt
[Dans & Energie] Irina Marinescu: Dansul e pentru toată lumea, cel mai mult comunicăm prin corp, nu prin cuvinte
Andreea Mironiuc: Este multa teama si anxietate acum, oriunde intorci capul. Daca eu reusesc sa imi fac publicul sa se concentreze pe ceva frumos, fie si pentru cateva minute, cred ca mi-am facut treaba.
Ovidiu Georgescu despre „Dirijorul tăcerilor”: Este o radiografie a generațiilor prinse în vârtejul transformărilor sociale de la începutul mileniului III
Viviana Marza: Cand m-am apucat eu de paine, erau abia inceputurile “renașterii” painii cu maia in Romania. Sigur, bunicii nostri faceau tot cu maia, dar s-a cam pierdut mestesugul acela
Alexandru Dincovici: Să ne uităm puțin pe pagina oficială Ro-Vaccinare. De fiecare dată când o văd în feed e cineva acolo care răcnește la prostimea care nu se vaccinează. E inadmisibil
[Little Lit] Andreea Iatagan: Nu poți să scrii pentru copii, dacă nu îi iubești cu toată inima. Nu poți scrie pentru ei dacă nu îi respecți cu adevărat
[Optimism de business] Vlad Peter Dizmacsek: Vin dintr-o familie unde bunicul a fost macelar-mezelar, avand un atelier cu 5 calfe si 10 ucenici prin 1950
Daniel Loagăr: Celula de Artă elimină cortina care desparte publicul de artă. Nu e nevoie să îți faci timp să consumi artă, pentru că, uite-o, e chiar în drumul tău, în timp ce-ți plimbi câinele
[Povesti de fotografi] Neus Sola: Trebuie să fii foarte deschis la minte și dispus să intri în lumea celuilalt. Dacă reușești, se întâmplă magie
Cristina Vlădescu: Aflăm adesea din media despre cazuri grave de încălcare a drepturilor copiilor, însă multe dintre ele sunt „tăcute”, ceea ce nu înseamnă că sunt mai puțin grave
[AFCNiada] Loredana Pană: Am ajuns de multe ori pe teren în situații extraordinare, fiind martoră la tot felul de întâmplări care pot părea exotice pentru bucureșteni
Laura Lăzărescu - Thois: Lumea are nevoie de artiști la fel de mult cum are nevoie de profesori, medici, arhitecți sau avocați
Magdalena Stavila: Am decis să pictez blocurile ca o recunoaștere dulce - amară a ceea ce suntem ca popor. Încă mai poartă urmele perioadei gri, comuniste. Și metehnele ei
Elena Vlădăreanu: Era pe la începutul anilor 2000. Mediul literar prin excelență este oricum foarte machist, dar acum 20 de ani, lucrurile stăteau mult mai rău decât acum
Catinca Drăgănescu: Există ceva ȋn povestea Mihaelei Runceanu ce ne obligă să ne confruntăm cu trecutul ȋntr-un mod foarte intim și foarte serios
[Noii artizani] Sorina Vajda: Am învățat de la ceramică, atunci când mă grăbesc și vreau să termin o cană, se sparge, se lipsește glazura, ceva nu iese. E nevoie de multa răbdare, timp, liniște
[Little Lit] Lavinia Braniște: Eu, ca scriitoare, mi-am asumat de mult că nu pot mulțumi pe toată lumea, dar unele edituri cred că sunt un pic prea atente la absolut tot ce se discută pe grupurile de părinți


















