Din multe puncte de vedere Google e un brand sublim. Nu neaparat cand hotaraste sa ingroape unele dintre cele mai folositoare servicii pe care le are, dar, hei, cine e perfect? Cum sa nu iubesti un brand care investeste atata seriozitate in a crea poanta perfecta, care iti da impresia ca o face doar pentru ca e distractiv si pentru ca poate si care face atat de multe pentru a mai da niste imbolduri hohotului generalizat de 1 aprilie? Realist vorbind, stim cu totii ca glumele lui Google sunt rezultatul unei abile strategii de PR. Totusi Google ruleaza asa de fin incat noua, oamenilor din public, aproape ne vine la indemana sa credem ca gigantul are o pofta reala si autentica de a rade sincer.
De la Google Glass, aceasta pereche de ochelari pe care nu credeam s-o vedem decat in sequel-urile Terminator, urmatorul pas firesc a fost Google Nose. Care reuseste cumva sa aduca mirosurile dintre-un capat al lumii in celalalt folosindu-se de baza de date Mobile Aroma Indexing Program. Explicatia e ca mirosurile nu sunt teleportate, ci sunt replicate foarte fidel pornind de la un cod pe care il dicteaza aceasta baze de date. Si-aici lucrurile devin ceva mai SF: niste fotoni se intersecteaza cu unde infrasunet si astfel rezulta mirosul, activat la apasarea unui buton aproape magic. Imi place la nebunie aerul de "studiu de caz" pe care Google il da clipului de promovare al noului produs si mai ales cu cata dibacie foloseste cliseul la sfarsit: “Stop and smell the roses” (Acum ai cum). Si cireasa de pe tort: raspunsul la orice intrebare legata de miros e Google Nose/ Google Knows. V-ati prins?
Comentarii