Dear Diary, Mood: Apathetic. Mai tineti voi minte imnul asta ironic al populatiei emo, acum complet disparuta de pe fata Pamantului? Era amuzant. Si precis in caracterizari. Nu lipsesc machiajul intunecat, hainele stramte, parada culorilor mov, roz si negru, poezii despre nimicnicia vietii resimtita la orele de biologie si tot asa. Ei bine, si Oana Sandru (Copy, Mercury360) scria poezii prin liceu, uneori cu rima, alteori fara. Dar n-are ea fata de emo kid. Ia uitati aici:

Oana in liceu, probabil inainte sa mearga la ore.
Nimic negru, poarta culori, zambeste. Suntem bine. Si daca tot am inceput cu amintirile si nostalgia, va mai dau o poza, sa va induiosez.

Oana avea breton drept dinainte sa fie cool. Bretonul.
Inceputurile Oanei in copywriting tot la perioada liceului ne duc. Intr-o buna zi, la ora de dirigentie, a poposit cineva care lucra intr-o agentie bucuresteana, a povestit putin despre cum e sa faci reclame si poate habar n-a avut ca unul din copiii aia din banci tocmai fusese izbit de-o revelatie.
Acum simtim cu totii ca o cunoastem mai bine pe Oana Patricia Sandru. Si o s-o cunoastem si mai bine in randurile de mai jos, unde ne povesteste lucrurile mai pe indelete, ca sa asociem si o personalitate pozelor de la inceput.























