Adela Dan spune. Pe blog, in carte, pe care o lanseaza chiar maine, in scenarii TV, dar, mai ales, Adela spune povesti in publicitate de 15 ani. Dintre care 3 i-a petrecut la Graffiti BBDO si 11, la McCann Erickson.
In interviul de mai jos, ea spune cum reuseste sa faca atat de multe lucruri. Oare ziua ei are cateva ore in plus, ascunse intr-un buzunar temporal? Nu, dar stie un truc cu care pacaleste timpul: traieste in viitor.
Multi. Atat de multi incat eram absolut sigura ca asta vreau sa fac si nimic altceva. Atunci, acum aproape 15 ani adica, publicitatea era un artist boem, tanar si frumos, fara griji, care dormea pe unde apuca si gasea intotdeauna bani de un covrig prin buzunare si de-un film, indeajuns ca sa fie fericit. Eram cu totii la inceput, iar inceputurile sunt intotdeauna frumoase.
Nu "s-a intamplat" sa lucrez in publicitate, mi-am dorit asta, asa ca am inceput sa scriu directorilor de creatie din agentiile pe care le admiram la vremea aceea. Primul caruia i-am scris a lalait-o cu raspunsul, asa ca am trecut la urmatorul- Lucian Georgescu care atunci era la Grafitti BBDO. Si aia a fost.
Schimbarile sunt intotdeauna bune, chiar daca par rele. Schimbarea a fost adusa de criza. Taierea zerourilor din bugetele de productie si media clasica a fortat agentiile sa fie mai creative, a impins creativii sa gaseasca solutii mai eficiente si medii noi, a adus experienta consumatorului cu brandul la un nou nivel, acela in care cei doi interactioneaza natural, asa cum o fac si in viata de zi cu zi.
