![[Romanismul si publicitatea] Andrei Munteanu a purtat o zi intreaga prin Barcelona un tricou pe care scria "Yes, sir, I’m a Romanian"](https://media.iqads.ro/2015/02/andrei-munteanu-senior-copywriter-lowe-partners-cover-850.jpg?v=201711020425)
Si nu pierduse nici un pariu! Andrei Munteanu (Senior Copywriter, Lowe & Partners) vorbeste despre lactatele mandre si romanesti, despre Romaniile lui Dorel, Ghita si Brancusi, despre vulnerabilitatile campaniilor care marseaza pe mandria nationala si punctele lor forte.
Singura chestie romaneasca din ceea ce inseamna mandrie nationala este inconstanta. Adica noi, romanii, cand suntem prea mandri de originea noastra, cand o lasam mai moale in situatiile care ne dezavantajeaza. Dar cum noi am "inventat" dorul, e posibil sa fi contribuit la emotia universala si printr-un nou simtamant, cel de mandrie nationala!
Cred ca Dacia, care afirma sus si tare ca este o masina romaneasca.
ROM respira mandria asta de a fi roman mai mult prin ambalaj si prin esenta (de rom!), ca teritoriul lor de comunicare ar fi nationalismul (mandria consumatorului de a fi roman).
Iar ca brand care te face cu adevarat mandru ca esti roman si iti ridica niste fire de par pe mana cand vezi si auzi comunicarea, as aminti CEC Bank, ultima campanie.
Poate lactatele - Covalact, Lactag, Gusturi Romanesti, Traditii din Romania. Insa se pare ca este o predispozitie catre romanism ce se regaseste doar in comunicare, pentru ca in compozitia produselor incepe sa nu se mai regaseasca (vezi Napolact).
