Pe la 20 de ani, Luca Bulacu (Creative Partner, Weapons of Public Attraction) si-a facut bunica mandra, alaturi de toate vecinele ei din bloc. Devenise director. Art director; pentru revista ProCinema. Nici ca banuia pe atunci, dar nepotul ei urma sa devina un director si mai mare in niste ani. Director de Creatie la Ogilvy & Mather. Si, odata cu responsabilitatile, tigarile fumate de Luca aveau sa se inmulteasca de asemenea, cu incepere imediata.
El nu si-a dorit niciodata sa fie CD, dar a acceptat datorita oamenilor; a vrut sa reprezinte in fata 'sistemului' un departament de creatie in care credea:
Am ales sa reprezint o Echipa. Ei au fost in mintea mea cei mai importanti. Ne uneau noptile albe. Si discutiile filozofice cu Branescu. Plus optimismul Gabrielei Lungu sau sclipirile lui Manciuc. Respectul fata de munca lui Emil Cioanca si rasetele Dianei. Si nu, nu am avut nici o retinere in a ma lupta cu orice pret (sistematic eram penalizat) pentru ideile care se nasteau in acel departament de creatie.
Acum, Luca spune ca se considera mai priceput in postura de CD. Ii place enorm sa vanda idei, desi il mai prinzi la 8 dimineata prin agentie facand ad-uri. Insa ramane in continuare de parere ca trecerea creativului in management e riscanta - asistenta psihologica n-ar fi de dat in laturi:





















