[Viata de expat] Ramona Todoca: Cariera mea a beneficiat foarte mult de faptul ca vin dintr-o alta cultura si ca inca mai vorbesc engleza cu accent

[Viata de expat] Ramona Todoca: Cariera mea a beneficiat foarte mult de faptul ca vin dintr-o alta cultura si ca inca mai vorbesc engleza cu accent

A plecat din Romania in 2007, la 18 ani. Nu pentru ca nu-i era bine aici sau pentru ca simtea ca nu are sanse de a se realiza profesional, ci din curiozitate. A urmat facultatea in SUA, a ajuns in Hong Kong, iar apoi s-a oprit la New York. Acum este Senior Art Director la Droga5 New York. Ne-a povestit despre traseu, apoi despre cum stau treburile la Droga5.

Acum, Ramona Todoca vorbeste despre stereotipuri si responsabilitatea publicitatii in perpetuarea lor, despre granite si specificul localin advertising, dar si despre importanta pe care o are bagajul cultural pentru un publicitar roman la New York.

 

 

Viata de expat: Cel mai frumos lucru. Cel mai greu

Cel mai bun lucru din experienta mea de expat este accesul extraordinar la informatie, cultura si oameni talentati cu care pot colabora. Ritmul care defineste New York-ul, si prin extensie, viata mea de zi cu zi. Oportunitatea de a lucra intr-una din cele mai bune agentii din lume, Droga5.

Pe de alta parte, sunt foarte constienta de faptul ca fiecare zi in aceasta societate ma schimba in moduri imperceptibile care m-ar putea indeparta, in valori si asteptari, de societatea in care m-am nascut.

 

De ce e nevoie pentru a te "desprinde"

Cu cat ma gandesc mai mult la plecarea mea din Romania, cu atat mai mai mult realizez ca nu a fost niciodata o decizie.

N-am plecat pentru ca nu mi-a fost bine in Romania. N-am plecat pentru ca am crezut ca nu am sanse de a ma realiza profesional in tara. Am plecat pentru ca am fost curioasa. Am vrut sa vad daca as fi admisa intr-o facultate cat mai departe, cat mai straina, cat mai grea. Cel mai departe mi s-au parut, atunci, Statele Unite.

 

Adaptarea

Am plecat din Romania la 18 ani. Acum 9 ani, eram ca plastilina. Pregatita sa iau orice forma. Asa ca am plecat cu foarte putine asteptari sau vise. Eram curioasa, voiam sa descopar, eram gata sa explorez. De asta m-am adaptat foarte repede la cultura si societatea americana.

A fost de ajutor si faptul ca SCAD, facultatea in care am studiat, avea foarte multi studenti internationali. Din cauza asta s-a pus accentul foarte mult pe diversitatea de opinii, culturi si mai ales pe toleranta. As spune ca a fost prima lectie pe care am invatat-o dupa ce am plecat din Romania, poate cea mai importanta.

Cand am plecat, imi imaginam mersul la facultate in Statele Unite ca un lung sir de calatorii de care nu m-as plictisi niciodata. Cam asa s-a si intamplat. Sunt inca in aceeasi calatorie, doar in alt capitol din ea.

 

Bariere culturale

Nu stiu daca as putea sa le numesc socuri sau bariere culturale, dar ma intorc la subiectul tolerantei si diversitatii. Cand am ajuns in Statele Unite nu stiam nimic despre stereotipuri de gen, de dizabilitate, rasiale etc.

N-am stiut sa le observ si sa le combat, chiar atunci cand mi se intamplau si mie. N-am stiut despre responsabilitatea publicitatii in ce priveste perpetuarea lor.

Am inteles, de-a lungul anilor, ca ceea ce vizionam si ascultam ne formeaza ca prieteni, soti, vecini, cetateni. Am invatat ca publicitatea este un produs cultural important si ca munca in acest domeniu vine cu multa responsabilitate sociala.

Alegerile mele creative pot influenta, in mod subconstient, modul in care unele categorii de oameni sunt percepute de catre societate. Un exemplu evident sunt stereotipurile cu privire la ocupatiile femeilor. Sau la tipurile de oameni care ar lucra un anumit job sau care s-ar imbraca intr-un anumit fel.

De fiecare data cand lucrez la un casting pentru o reclama si aleg un voice over sau aprob o ilustratie sunt constienta de impactul pe care aceste alegeri le pot avea.

Stiu ca un astfel de subiect pare pe trend, stiu ca este deja discutat in anumite cercuri. Stiu ca ar putea fi perceput ca un punct de vedere americanizat.

O privire atenta la industria publicitatii internationale si romanesti arata insa ca suntem departe de a rezolva problema. Cred, asadar, ca am dat peste o"bariera culturala" pe care tot mai multi publicitari ar trebui sa incerce sa o treaca.

 

Specificul cultural

Oriunde ai fi, publicitatea cea mai eficienta, relevanta si memorabila este cea care reuseste sa atinga oamenii din punct de vedere emotional. Cred ca specificul local al publicitatii poate accelera aceasta conexiune si o poate amplifica, pentru ca oamenii prefera confortul familiarului, au incredere in lucrurile pe care le recunosc.

Ca publicitari, cred ca trebuie sa ne folosim de aceasta predilectie. Trebuie sa ne documentam si sa devenim observatori fini ai societatii si culturii careia ne adresam.

 

Publicitatea si granitele

Cred ca publicitatea fara granite si cea care le valorifica nu se exclud mutual. Cele mai memorabile campanii sunt cele care gasesc un adevar universal, o observatie a esentei umane, o experienta la care ne putem raporta toti, indiferent de cultura.

Datorita volumului de publicitate la nivel global, a "vocilor" brandurilor din ce in ce mai numeroase care vor sa se diferentieze una de alta, care vor sa fie auzite, aceste adevaruri universale sunt din ce in ce mai greu de identificat si diferentiat.

Pe de alta parte, oricat de mult am tinde spre unitate, granitele pot fi interesante. Exista un umor fin in nuante. Ne indragostim usor de lucrurile in care ne oglindim.

Din acest motiv, cred ca unele din cele interesante campanii publicitare sunt cele care fac o radiografie precisa a unei culturi, ajutandu-ne sa o (re)descoperim mai ales daca deja facem parte din ea.

 

Bagajul cultural

Creativitatea se hraneste din experiente diverse si traiectorii neasteptate. Cariera mea a beneficiat foarte mult de faptul ca vin dintr-o alta cultura, ca am trait pe trei continente pana acum si ca inca mai vorbesc engleza cu accent.

Dincolo de faptul ca sunt puncte interesante intr-un CV, toate experientele astea m-au format ca art director. M-au expus la oameni, imagini si idei pe care nu le-as avut altfel.

Dezavantajele sunt rare si comice. Le simt cand cei din jurul meu fac referinte la produse, jocuri si seriale americane obscure din anii '80-90.... moment in care imi recunosc neajunsurile si deschid tiptil Google-ul.

 

Diferente intre modul in care se face publicitate in Romania si cel din afara granitelor

E greu sa raspund la intrebarile acestea pentru ca n-am lucrat in publicitatea din Romania niciodata. Din cate am vazut insa, publicitatea romaneasca este puternic conceptuala, testeaza limitele media in mod creativ, reuseste sa ajunga departe cu resurse destul de limitate. 

Am avut privilegiul de a fi invitata la Premiile FIBRA anul acesta, unde i-am cunoscut pe cativa din publicitarii romani. Imi doresc sa cunosc mai multi. Chiar sa colaboram.



Dosare editoriale

Companii

Branduri

Oameni

Festivaluri

Sectiune



Related