![[Complexele publicitarilor] Ioana Gheorghita: Ma deranjeaza aroganta cu care publicitatea crede, uneori, ca poate sa fie mai artistica decat arta si mai culta decat cultura](https://media.iqads.ro/2017/07/ioana-gheorghita-cover-850.jpg?v=201711121108)
Ce s-ar intampla daca am desena o canapea si am scoate-o afara din cabinet, in mijlocul privirilor, si am ruga publicitarii sa se aseze comod si sa ne spuna ce vad in oglinda? Pai hai sa vedem, ne-am zis. Si am pornit la vanatoarea de complexe. Ioana Gheorghita, strateg pe cont propriu dupa 4 ani la Leo Burnett si alti 6 la GMP, spune asa: ca, uneori, baba nu vrea sa treaca strada. Mai exact:
Suntem aici doar noi cu ideiuta noastra, cu bucatica noastra de buget intern sau al clientului, iar lumea traieste lejer si fara noi. E mai bine sa stim adevarul asta dureros, decat sa cadem in penibilul naivului laudaros.
De-a lungul timpului in publicitate, pe Ioana a ajuns sa o sacaie un mix de complexe de superioritate. Dincolo de ele, mai exista si plaja de complexe de inferioritate induse. Cum iti faci loc printre ele, in randurile de mai jos:
Am suferit o vreme de complexul accentului. Eram la primul meu job, luat pe neasteptate, in Leo Burnett. Mi-a zis cineva “moldoveanca aia de la strategie” si mi s-a parut o mare jignire, asa ca vreo 6 luni n-am prea vorbit cu nimeni, cu mici exceptii.
In timp, a ajuns sa ma sacaie un mix de complexe de superioritate, cu care m-am intalnit si de care am fost poate vinovata. Ma gandesc la ceva ce se numeste “the spotlight effect”, adica tendinta de a crede ca esti mai important decat in realitate. Enumar mai jos cateva manifestari:
