E ALB de invidie, noroc cu barba! Lui Radu Nantu i se UMFLĂ vena-n TÂMPLĂ și când se uită la TV, și când se uită la publicitari

E ALB de invidie, noroc cu barba! Lui Radu Nantu i se UMFLĂ vena-n TÂMPLĂ și când se uită la TV, și când se uită la publicitari

Ne-am lămurit: invidia în publicitate face ravagii pe termen scurt, dar apoi își dă masca de detractor jos și îi ajută pe oamenii ăștia să dea pe goarnă campanii mai bune. Că trebuie să fii DEMENT să nu vrei să faci campanii bune. Vorba lui Radu Nantu, Copywriter la MullenLowe Romania: CINE BOALA să nu vrea să se umple de premii?

Îți spunem noi cine, Radule: oamenii umili, cuminți, MODEȘTI! Evident, nu e cazul publicitarilor, aceste HIENE tari în calambur, care au impresia că CIUDA e un sentiment nobil și oportun creativității. 

Ba mai mult, iată cum asemănările între MAFIE și PUBLICITATE se adună. Radu Nantu apelează la FAMILIE pentru a transmite mesaje celor care l-au scos din MINȚI, de-a lungul careierei sale în publicitate (Suman, Fetcu, Brănescu și Roșu):

Aș vrea să primesc un trofeu de la bunica. Aș vrea să mă sune într-o zi și să-mi spună că s-a dus la magazin și a cumpărat ceva după ce mi-a înțeles conceptul și i-a plăcut execuția.

Iar momentele sale de sinceritate sună astfel:

Când mă apucă invidiile, încerc să țin cont de raportul Cannes – Căcannes. Unde sunt eu în toată treaba asta? Sunt bine sau nu-s bine? De cele mai multe ori prind curaj nebun și mă reîndrăgostesc de brief-uri. Uneori mă descurajez și mă deprim. Invidia mă face să mă autoanalizez.

Așadar, încă un interviu care te lasă MUT de uimire și profund ÎNTRSITAT că invidia ÎNCĂ trece drept NORMALITATE! Când, de fapt, singura normalitate a acestor zile o reprezintă Premiile FIBRA, din 16 și 17 noiembrie. Despre înscrieri nu vă mai zicem nimic - suntem prea descumpăniți.

 

Invidiile de inceput

Primele invidii pe pozitiv au apărut cu „Ce-i al tău e al tău”. Cu „Ia mâna, bă, că iei vopseaua”.

Aveam teme de făcut și prea puțini dinți în gură, dar îi invidiam pe ăia care făceau reclame mișto. Că aveam și eu idei (proaste) și încă aveam o pubertate întreagă de care trebuia să trec până să mă bage cineva în seamă.


„Bos, te-ai uitat și tu prin scripturile alea?” – Radu. Copilwriter

 

Dar publicitatea aia nu mai e. Nu mai merge. Când am intrat în advertising, prin 2011, era criză și se comunicau doar reduceri, preț și promoții.

Eram și eu unul dintre creativii care încerca să bage puțină idee și concept în ceea ce făceam și îi invidiam pe cei care reușeau să scape ieftin și să-și înceapă reclamele cu „Bucură-te acum de…”.

Asta m-a făcut să rămân și să fac altfel.

 

Campanii cu potențial de ciudă

Am invidiat mult și bine campaniile alea mișto. Alea din care se fac board-uri și case-uri. Alea despre care se știe și se vorbește. Alea cu potențial metalifer.

Le invidiez și acum. Și tre’ să fiu nebun să nu spun că aș fi vrut să le dau eu. Cine nu vrea să scoată campanii bune și să umple rafturi cu trofee?

Dar știm cu toții că acolo, spre vârf, e nevoie uneori de Ghost Busters (Huiuganăcol?).

Și n-ar trebui să fie. Campaniile sunt bune, dar sunt pentru publicitari, nu pentru oameni.

Însă recunosc plin de seninătate: și eu fac la fel campaniile. Cu toții știm cum ar trebui să fie corect, dar cât timp așa e jocul, așa o să-l jucăm.

Dar, dacă se poate, eu aș vrea să primesc un trofeu de la bunica. Aș vrea să mă sune într-o zi și să-mi spună că s-a dus la magazin și a cumpărat ceva după ce mi-a înțeles conceptul și i-a plăcut execuția.

Exemplele bune le știm cu toții. N-o să repet ce au zis ceilalți dinaintea mea, că alea sunt. Mostly.

 

Păi, și ce faci?

Ca să mor de invidie mi-e de-ajuns să mă uit seara la TV. Voi v-ați mai uitat la TV?

Mor de invidie când știu câtă lume bună, deșteaptă, rațională și cu bun gust lucrează în industrie – în agenție și la client.

Mor când știu câți neuroni mor pe câmpul de luptă înainte ca o campanie să se lanseze. Mor când știu cât se muncește, câți ficați se mănâncă și câte proiecte faine nu sunt cu finalizare.

Și totuși, oricât ne-am chinui cu toții, oricâte campanii bune am reuși să lansăm, oricât am discuta despre idei geniale, nu reușim să facem ca publicitatea, în ansamblu, să fie mișto.

Mi se pare și normal să crape invidia în noi când vedem o campanie bună. Despre asta e vorba. Asta ne face să vrem să fim publicitari mai buni.

În schimb, ar trebui să invidiem orice reclamă care ne face să schimbăm canalul. Să mai instalăm încă un ad-blocker. Să ne întrebăm „De ce dracu mă mai chinui?”. Adică majoritatea. Dacă am face asta cu toții, lucrurile s-ar schimba mai repede. În bine.

 

Se pot face chestii cu invidia

După ce m-am uitat în oglindă, cu inima pocnind de invidie, mă întorc la treabă și trag mai tare de mine. Până scot chestii de care sunt mândru.

Dulce e victoria, acri sunt strugurii. Nobody is perfect. It’s just advertising.

Încă o dată, vă rog, și hai cu mai mult curaj.

 

Fii atent fază

Acum niște ani, mă îndrăgostisem de o idee. Am prezentat-o bucuros și am fost trimis la plimbare. CUT TO supărare, invidie, draci – chestii pe care nu le mai simțisem în halul ăla pentru idei până atunci.

Ca să mă simt mai bine, am dat un search să văd dacă se mai făcuse ceva pe același insight. Și am găsit. Campania se făcuse fix cum propusesem eu, cu livrabile și mesaj cu tot. Și luase un Grand Prix la Cannes. Știți cum e.

Ajunsesem și eu ca toți creativii răsăriți, cu foldere pline de proiecte-aproape-premii. În ziua aia mi-am dat seama de niște chestii:

1. Pot să fac asta;
2. Vreau;
3. ???
4. Dă-te puțin că am niște publicitate de făcut.

 

Ce iese din invidie?

O carieră. Sper.

 

Thank you, thank you

1. Fiecărui om cu care am făcut echipă. Pentru fiecare dată când am ieșit din brainstorming cu idei bune, fără să fi dat eu vreuna. <3 către Silviu, Bobo, Matei, Alina, Mihai, Ștefan, Andrei și pomelnicul se întinde. Amin.

2. Fiecărui CD care și-a dat ochii peste cap la ideile alea care mie mi se păreau geniale. Pentru că mi-au demonstrat că pot scoate idei și mai bune când mă întorc plin de spume din interim. Și pentru că sunt oameni mișto 24/7. Suman, Fetcu, Brănescu și Roșu – MAD RESPECT!

3. Oamenilor din industrie care mi-au spus nu. Who will I prove wrong today?

4. Tuturor. Ne mai sărim la jugulare, dar dacă la finalul zilei campaniile ies mai mișto, calupurile TV arată mai decent și nu mai simt nevoia să țin instalat un ad blocker, înseamnă că am făcut un progres.

*. Mulțumiri speciale Andrei, cel mai mișto account director cu care am lucrat vreodată. Pentru că m-a lăsat să folosesc poza din cover.

 

De final, așa

„Invidia e ca puterea panterei. Un nou concept”.
„Invidia funcționează eficient. Și ce gust bun are”.
„Invidia alege oaia”.

Invidia, pe scurt, o să tot fie. Și asta e bine.

 

Premiile FIBRA reprezinta un demers local necesar pentru a seta nivelul profesionalismului din marcomul autohton si, totodata, pentru a-i sustine dezvoltarea. Prin intermediul Premiilor FIBRA recunoastem, incurajam si premiem valoarea creativitatii locale si readucem entuziasmul si curajul la masa dezbaterilor creative. 
Festivalul este organizat de IQads, platforma media 
dedicata industriilor creative din Romania.



MullenLowe

In Romania, Lowe este de 23 de ani una dintre cele mai mari agentii de publicitate, autoarea unor campanii memorabile, iar la nivel global, Nazis against Nazis este cea mai recenta dintre campaniile care au plasat... vezi detalii »

Companii

Oameni

Festivaluri

Pozitii

Subiecte

Sectiune



Related