![[Între scenarii] Ioan Antoci: În momentul scrierii Câinelui japonez, abia descopeream, din nou, cinematografia mondială](https://media.iqads.ro/2018/05/ioan-antoci-1-cover-850.jpg?v=201805150314)
L-am scris fulgerător de repede, l-am înscris, a câștigat premiul pentru lungmetraj în cadrul Tiff din 2008, apoi a mai fost premiat și la Cannes în cadrul atelierului Scripteast.
E vorba de ”Câinele japonez”, filmul lui Ioan Antoci, despre care am vrut sa aflăm mai multe și mai mărunte. Știm că avem scenariști talentați pe-aici, dar nu știm prea bine cum văd ei breasla asta în România sau care sunt ingredientele cele mai importante pentru un scenariu bun. Așa că punem la cale o serie de interviuri ca să ne/vă luminăm.
Ioan Andrici, de pildă, care a mai scris Nihil Sine Morte sau 4 1/2 Senses, spune că studiile, îndrumările, cursurile și atelierele de scenaristică sunt toate bune și utile; însă că ele nu fac două parale dacă nu te ții de scris și dacă nu ești dispus să de reinventezi prin scris. La capitolul inspirație, Ioan îi menționează pe Nae Caranfil de la noi, respectiv pe frații Coen, Tarantino și Scorsese.
Iar dacă vă bate gândul să vă apucați de scris, nu uitați:
Scenariul tău "moare" în momentul în care devine film. Poate devine ceva mai bun sau ceva mai rău, dar nu mai e scenariul tău.
