[Pe strada lui George] Maria Tabarcea și fuga bucureștenilor de toate zilele: Fuga spre job, băutul cafelei din două înghițituri sau mâncatul covrigului în stația de autobuz

[Pe strada lui George] Maria Tabarcea și fuga bucureștenilor de toate zilele: Fuga spre job, băutul cafelei din două înghițituri sau mâncatul covrigului în stația de autobuz

Maria Tabarcea crede că inspirația ar trebui să te găsească muncind, așa că de fiecare dată când începe o lucrare, petrece câteva zile scriind tot ceea ce gândește în legătură cu subiectul lucrării. Scrisul o ajută să-și ierarhizeze ideile, să le aprofundeze și să le prioritizeze. Așa a găsit-o și inspirația pentru Future Artists @ George Street Gallery, gândindu-se la Grabă:

Agitația, ideea de a fi mereu ,,pe fugă'' sunt lucruri care, deși nu ne place să recunoaștem, ne mențin vii.

Fuga spre job, băutul cafelei din două înghițituri  pe peronul de la metrou, sau mâncatul covrigului în stația de autobuz sunt obiceiuri necesare. 

Lucrarea ei este chiar despre fuga bucureștenilor de toate zilele. Puțin vă grăbim și noi: până pe 29 octombrie să dați o tură printre lucrările înscrise și să le votați pe cele pe care vreți să le vedeți și în realitate. 

 

Scurtă istorie personală

Am 23 de ani și sunt din București. Am absolvit secția de grafică din cadrul Universității Naționale de Artă din București, și în prezent urmez  un master în același domeniu. Inclinația spre artă am avut-o încă din primii ani ai copilăriei, de când obișnuiam să strâng frunze și să le sortez pe culori, de când căutam să mă joc sub cel mai colorat și mai interesant arbore și să colorez fotografiile vechi ale bunicilor, pentru că mi se păreau ,,lipsite de viață".

Deși părinții mei și-ar fi dorit să fac Dreptul, m-au susținut și m-au încurajat să-mi urmez visul, să fac ceea ce-mi place și sa o fac fără regrete.

Urmând liceul de arte, cumva spiritul competitiv era nu numai încurajat, dar și impus, și de aceea, probabil, am participat la multe concursuri. Ceea ce mai tarziu am înteles, dar la momentul potrivit, a fost atitudinea și mentalitatea pe care un artist ar trebui s-o aibă vis-a-vis de artă si actul creației. Numai datorită  profesorului Iuri Isar am înțeles că artistul nu este în competiție cu ceilalți, ci doar cu el însuși, și că nu poți să fii distras de nevoia de a te compara cu alții daca ești captivat de scop.

De aceea am căutat să mă concentrez pe dezvoltarea mea artistica, prin căutarea a cât mai multor modalități de expresie plastică.

În prezent sunt graphic designer și ilustrator, cu o puternică afinitate  pentru caligrafie, hand-lettering și gravură. (Câteva mostre, pe Instagram)

 

Competiția „Future Artists @ George Street Gallery”

Ceea ce face George împreună cu artiștii urmăresc încă de la inceput, nu am lăsat niciun proiect să-mi scape. Colaborările cu tânăra generație sunt provocatoare, diferite, și ceea ce este nevoie în momentul actual.

Le  admir atât ca privitor cât și ca artist, le susțin, și-mi doream să iau parte acestei 'mișcări'.  Iar când competiția a fost lansată, am simțit că o asemenea provocare nu poate fi ratată. Ceea ce m-a determinat și mai mult să mă inscriu a fost conceptul Outbreak of Joy, care m-a inspirat și m-a împins să-mi exprim viziunea asupra orașului nostru.

 

Punctul de pornire

Întotdeauna când încep o lucrare, cele mai multe zile le petrec scriind tot ceea ce gândesc în legătură cu subiectul lucrării. Deși pare pierdere de timp, scrisul pe mine mă ajută să-mi ierarhizez ideile, să le aprofundez, să le prioritizez. Caut cuvinte cheie, fac analogii și încep să schițez.

Sunt de părere că inspirația trebuie să te găsească lucrând și de aceea încep să fac primele schițe cuprinzând cât mai multe idei, până cea potrivită ,,mă găsește pe mine". Și m-a găsit. M-a găsit gândidu-mă la  modul cum este cel mai adesea caracterizat Bucureștiul. Graba, agitația, ideea de a fi mereu ,,pe fugă'' sunt lucruri care, deși nu ne place să recunoaștem, ne mențin vii.

Fuga spre job, băutul cafelei din două înghițituri  pe peronul de la metrou, sau mâncatul covrigului în stația de autobuz sunt obiceiuri necesare. Ele toate ne unesc (atat la figurat cât și la propriu) și ne împing să facem împreună lucrurile să se intample. Să fim, să muncim, să creăm împreună.

Dupa ce am hotărât ceea ce vreau să transmit și cum vreau să transmit (parte a proiectului care mi-a luat cel mai mult timp) execuția lucrării a fost cea mai ușoară parte. Am refăcut schița digital, am creat formele mari, am stabilit paleta de culori și restul a fost o joacă. Am încercat mai multe variante, cu diferite contraste, pentru a o găsi pe cea potrivită pentru starea pe care vreau să o transmit privitorilor.

 

Brieful

”Sumedenia de oameni căror nu le-ar strica o infuzie de optimism și inspirație vizuală" mi-a atras atenția și m-a  făcut să mă gândesc la cât de multă nevoie are populația Bucureștiului de acest impuls vizual. M-a făcut să mă gândesc la ce mi-aș dori eu să văd în București, ce aș admira și ce m-ar inspira. Să mă gândesc în ce m-as regăsi și ce m-ar face să mă opresc din drum.

 

Dificultăți

Dificultățile le numesc provocări. Și cred că cea mai mare provocare pe care am întalnit-o a fost găsirea paletei de culori potrivite ideii. Când creez,  caut  cumva să-i gqsesc fiecărei stări/fiecărui sentiment câte o culoare caracteristică. Dupa lungi dezbateri, am rămas la cele prezente în lucrarea înscrisă.

 

Mesaj pentru juriu 

Sunt de părere că în domeniul artistic, având în vedere caracterul subiectiv al artei, nu poți convinge pe cineva că o lucrare este bună sau rea, că este frumoasă sau nu. Poți doar să împărtășești aceleasi sentimente sau  aceeași viziune  cu acel cineva. Mi-aș dori doar ca jurații să înteleagă mesajul lucrării, să se regăsească, să se inspire.

 

Și public 

În lucrarea mea publicul aș vrea să se vadă pe ei înșiși. Să se privească în oglindă și să observe cu cât optimism pot începe ziua, cât de ușor este să-l lași pe George să te inspire și cât de important este rolul lor in viața de zi cu zi. You matter!

Și daca le-a plăcut și s-au regăsit in lucrare, sa o și  voteze :).

 

Arta de stradă

I love street art. În generală, la ora de matematică, pe spatele caietului pretindeam că fac graffiti.

Nu-mi plac toate graffiti-urile, ce-i drept. Nu toate își ating scopul, nu toate sunt o sursă de inspirație. De aceea, de cele mai multe ori, street-art este confundat cu vandalismul.

Mă opresc adeseori să admir lucrări murale absolut superbe în locuri mai puțin accesibile, sau să analizez altele mai puțin inspirate în locuri centrale si foarte aglomerate. Orașul este plin de astfel locuri, depinde de tine ce vrei să lasi să te inspire.

Arta stradală este în opinia mea cea mai sinceră formă de artă. Pe stradă oricine poate fi artist, critic sau privitor. E locul care influenteaza cel mai mult viețile oamenilor și locul unde un cuvânt mic poate prinde o însemnătate grandioasă. E  locul unde o lucrare realizată  pe perete devine artă chiar daca nu este expusă într-un muzeu.

 

O pictură murală care ți-a atras recent atenția

De când cochetez cu caligrafia, cel mai impresionant și mai original mural mi se pare #wallphabet-ul realizat de Bianca Dumitrașcu&friends în cadrul festivalului Street Delivery din anul acestă. Sunt de parere că #imiplacesascriufrumos, iar acest mural mă inspira prin concept, compoziție și culori.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info

Sectiune



Related