Stau intr-un Starbucks si ma gandesc cum sa incep articolul despre Ruxandra Gheorghe. Nu stiu daca sa fur privirile din start, cu locuri pe unde a lucrat ea, Vogue Russia, Yves Saint Laurent, Thomas von Nordheim. Sau cu modele, ca Naomi Campbell. Nu ca n-as mai avea nume ca Chanel, Nina Ricci sau Givenchy. Dar Ruxandra mi-a atras atentia ca urmez un pattern, acela al creatorilor de moda romani care trebuie sa se faca mai intai cunoscuti in afara, ca sa reprezinte ceva la noi. Asa ca mai bine incep cu ce face ea aici. Brandul Ruxandra.
Spune ea ca e doar pentru femei puternice. Si spune ca toate sunt puternice. Ca brandul se adreseaza femeilor increzatoare, tot timpul in miscare, care lupta pentru independenta lor si isi exprima opiniile fara a-si pierde feminitatea si delicatetea.
Cumva, intotdeauna, femeia preia controlul, devine ca un animal de prada isi ia copiii, fratele, sotul, partenerul, animalul de companie, gaseste o solutie si salveaza situatia.
Poate ca asa s-ar simti si sirena din logo-ul Starbucks. Poate ca si-ar da hot cup-ul ei pe haute couture. Si, poate ar impartasi acelasi motto ca al Ruxandrei - I never saw a wild thing sorry for itself. Cum nu i-ar parea rau de nimic nici celei mai tari adolescente din curtea scolii, asa cum John Galliano si Alexander Mcqueen o fac pe Ruxandra sa se simta, din cand in cand. Asa, ca intr-o poza dupa apus, pe Sunset Boulevard.
