[Act & play] Marian Olteanu: Actoria este un fel de militarie. Nu ai cum sa trisezi in fata ei, trebuie sa muncesti, sa fii disciplinat

Actorul Marian Olteanu face parte mai nou din distributia serialului “Sacrificiul”, produs de cunoscuta Ruxandra Ion si difuzat pe Antena 1. A jucat, de asemenea, in “Vlad” si “Profu” la Pro TV, iar in teatru il gasim pe scena Teatrului Mic, unde este si angajat. Joaca in mai multe spectacole, printre care “Apa Vie”, un spectacol de teatru-dans pus in scena de regizorul Stefan Lupu. Personajul Printzul Mic i-a adus si primul sau premiu pentru interpretare.

Marian este de la Vaslui, unde mai intai a descoperit fotbalul, dar a inteles repede ca nu este calea lui si nu s-a mai dus la antrenamente dupa o vreme. In anii de liceu a luat primul contact cu teatrul si filmul, iar la facultate a intrat atat la Iasi, cat si la Bucuresti. A decis sa vina la UNATC la clasa lui Florin Zamfirescu, chiar daca nu era deloc familiarizat cu agitatia capitalei. De fapt, abia in anul al treilea de studii s-a mai obisnuit cu ea.

De 4 ani, de cand este actor profesionist, a facut spectacole de teatru si dans, a jucat in seriale, in lungmetrajele “Inimi cicatrizate” si “Imi este indiferent daca in istorie vom intra ca barbari” de Radu Jude, si “Alice T” regizat de Radu Munteanu.

Cand nu este pe scena ori la filmari, Marian Olteanu canta la chitara si face rime hip-hop. Deocamdata la el acasa sau pe vreo scena de amatori, dar isi doreste sa joace intr-un spectacol in care teatrul si hip-hopul sa fie combinatia de succes.

De la fotbal la actorie

Sunt Marian Olteanu, am 27 de ani si sunt nascut si crescut in vestitul oras Vaslui. Acolo am experimentat pentru prima data teatrul si filmul cu ajutorul dirigintelui meu de atunci. Mai exact am jucat in “Casa de pe frontiera” de Slawomir Mrozek si in 2 filme/dramatizari: “Ultima ora” si “Steaua fara nume” dupa Mihail Sebastian. 

Dupa acea experienta am inceput sa ma gandesc  mai serios la meseria de actor, asa incat am dat la actorie iar in 2011 am intrat la UNATC, la clasa domnului Florin Zamfirescu. Am continuat cu Masteratul tot la UNATC la clasa domnului Gelu Colceag, care acum mi-este director la Teatrul Mic, unde sunt angajat.

Eram foarte aproape de a ajunge fotbalist. Am jucat 7-8 ani la FC Vaslui Juniori si m-am antrenat o singura data cu echipa mare. Mai era de munca pana sa fi ajuns la nivelul lor; domnul Hizo, antrenorul de atunci, mi-a zis sa ma intorc peste un an, dar m-am lasat pentru ca nu simteam ca acela mi-era drumul. Ce pot sa zic? Am amintiri frumoase de cand eram baiat de mingi. :)

Primul personaj

Primul personaj important pe care l-am jucat a fost Hanschen Rillow din “Desteptarea Primaverii” in regia lui Vlad Cristache la Teatrul Mic. A fost o provocare pentru ca in spectacol trebuie sa sustin un monolog lung de vreo 10 minute in care fac declaratii de dragoste unei picturi.

Asta in conditiile in care stau gol intr-o cada plina cu spuma si am trupa Firma live in spate, care ma ajuta sa duc monologul la climax. A doua provocare din spectacol a fost “momentul sarutului” dintre Hanschen si Ernst Robel. Va invit la spectacol sa vedeti despre ce este vorba. :)

Oameni cu care ai lucrat si proiectele tale

Inca din facultate am inceput sa cochetez cu dansul contemporan jucand in mai multe proiecte de genul asta. Cea care m-a introdus in aceasta lume a fost Lorette Enache, fosta mea profesoara de dans din facultate cu care am facut 2 spectacole de dans contemporan.

Tot pe dans contemporan, am mai facut parte din spectacolul “Hail Love” coregrafiat de Galea Bobeicu in care participa si Stefan Lupu, care ulterior mi-a dat rolul principal din “Apa Vie” la Teatrul Mic, un spectacol de teatru-dans dupa Fratii Grimm.

In anul intai de Master la UNATC am participat la un casting pentru filmul lui Radu Jude, “Inimi Cicatrizate”. A fost primul meu film in care am jucat vreodata si a fost o experienta minunata. Radu m-a invatat unele lucruri pe care si acum le aplic cand am de jucat in fata camerei. Pentru rolul din “Inimi Cicatrizate” m-am pregatit destul de mult. Nu stiam nimic despre Max Blecher, autorul romanului. Am citit cele 3 romane pe care le-a scris autorul si preferatul meu, pe care il recomand, este “Intamplari in irealitatea imediata”.

Tot la Radu Jude am jucat in “Imi este indiferent daca in istorie vom intra ca barbari” unde am avut foarte putin, dar m-am bucurat ca m-a invitat sa particip in proiect si-i multumesc pentru incredere.

Am avut norocul de a juca apoi intr-un alt film, si anume “Alice T”, regizat de Radu Munteanu. Nu mi-am imaginat niciodata ca se pot trage aproape 30 de duble pentru o secventa de 3 minute. A iesit bine in final; se poate vedea filmul pe Netfilx, iar actrita principala a luat premiul pentru cea mai buna actrita la Locarno. Tot la Radu Munteanu am jucat in mai multe reclame la McDonalds, ciocolata Rom, Vodafone.

In 2016 am jucat intr-un mediu-metraj alaturi de Cosmina Stratan regizat de fosta mea colega actrita si regizor Armine Vosganian. Filmul se numeste “Lilith” si a luat premiu pentru imagine in 2016 in cadrul festivalului Cinetic.

Am mai jucat in “Vlad” si in “Profu” la Pro Tv, la ambele am avut doar cate o zi de filmare, dar m-am bucurat si mi-a placut mult ca am aparut in ele.

Sacrificiul

Acum, din februarie, joc in al doilea sezon al serialului “Sacrificiul”, produs de Ruxandra Ion, unde am un rol mai consistent si sunt incantat ca nu joc tipologia “indragostitului”. Intr-un final am si eu o secventa “romantica”. Joc alaturi de nume mari, Maia Morgenstern, Ana Ciontea, Claudiu Istodor, Marian Ralea, Mihai Gruia Sandu.

Personajul meu este Sorin, un tanar cu bani, de fapt un copil de bani gata, care a primit tot ce si-a dorit de la tatal sau: masini, carduri, excursii in strainatate, dar care se simte sufocat in Romania si pleaca la Paris. Se intoarce, insa, pentru ca tatal sau este judecat si condamnat la inchisoare de DNA. 

La serial totul se desfasoara cu o viteza in plus si este uluitor cum echipa tehnica rezista la un asemenea  volum de munca. Va urma pentru mine si un rol intr-un serial HBO in regia Iuliei Rugina. Cu ea nu am mai lucrat niciodata, dar, in urma castingului, simt ca se va dezvolta o relatie profesionala foarte buna.

Ce este greu in meseria ta

Probabil cea mai grea parte este presiunea pe care o simt inainte de premiera sau de filmari, dar asta se rezolva daca muncesti mult inainte. Desigur, odata cu munca, vine si oboseala. Dar nu am voie sa ma plang de oboseala la varsta mea. :) Asa ca incerc sa-mi depasesc tot timpul limitele, altfel nu prea am cum sa evoluez. In meseria asta tot timpul descoperi lucruri noi si ai de invatat cate ceva.

Invataturi ale actoriei

Am invatat ca munca te salveaza de la multe probleme pe care le poti avea in viata personala. Meseria de actor mi-a adus intalniri cu oameni de care m-am lasat influentat in sens pozitiv. Probabil cea mai dura replica pe care am primit-o de la actrita de la noi care lucreaza in afara a fost asta: “Stii sa joci, sa dansezi, sa canti bine? Ghici ce? Nu e dejuns”. 

M-a facut sa privesc altfel lucrurile si mi-am dat seama ca actoria este un fel de militarie si ca nu ai cum sa trisezi in fata ei, trebuie sa muncesti, sa fii disciplinat. Nu exista reusite fara munca multa.

Pregatirea pentru noi roluri

Tot timpul imi zic ca rolul e mai interesant decat mine si pana sa ajung sa-l joc il urmesc prin text. Iau cat mai multe detalii pot de acolo despre personaj si incerc sa-i inteleg punctul lui de vedere. Ma simt mult mai liber cand imi zic: “ba, asa face el, nu eu, nu este vorba despre mine, ci despre personaj!”.

Critici si reactii in social media

Nu prea le urmaresc si nu ma influenteaza asa mult. De obicei, daca se zice ceva de bine citesc cu placere, evident. In timpul lucrului la un rol incerc dau tot ce pot si asta ma face sa #rezist in fata criticilor negative care poate apar ulterior.

O privire asupra teatrului romanesc din perspectiva ta

In teatrul romanesc, in primul rand as schimba salariile. Nu cred ca actorii au salariile pe care le merita. Iti dedici mult timp ca sa iasa bine un spectacolul sau un rol si crede-ma ca se sta in teatru si 12 ore pe zi doar ca sa iasa bine. Actorii mai fac parte si din oamenii "aia faini" ai societatii care fac lucruri de calitate, de ce sa nu fie platiti ca lumea?

Ar mai fi ceva de schimbat: "tehnicul". Mi-as dori sa se investeasca pe partea care tine de tehnologie in teatru, daca tot vrem spectacole ca afara. Oricum, investitia asta la un moment dat va fi inevitabila.

Si asupra cinematografiei romanesti

Cinema-ul romanesc tot evolueaza si asta e bine. Stiu ca e apreciat si in afara datorita festivalurilor de film, ceea ce ne pune intr-o lumina buna. As prefera sa se faca si o scoala de actorie pe film pentru ca toti am invatat teatru in facultate. Actoria pe film o inveti din mers, dar cat de bine o fi?

Reclame si claborari cu branduri

Am facut destul de multe reclame. Sumele pe care le primesc actorii nu sunt alea reale. In fine, aici negociezi, dar mai bine nu te bagi pe sume mici ca sa strici piata.

Cum participi? Te duci la casting-uri, te inscrii in baza de date si cam atat. Daca te place foarte mult clientul ai luat casting-ul. Mi se pare amuzant cand clientul participa la partea artistica a unei reclame (scrie el textul, da indicatii actorului cum sa joace) el fiind "inginer" sa zicem. Este amuzant, dar daca el da banu' csf? N-ai csf. :)

Planuri, visuri si dorinte

Tot visez de ceva vreme la un spectacol de teatru combinat cu hip-hop, pentru ca ma pasioneaza genul, iar la nivel de amator mai incerc rime pe loc in diverse conjuncturi. Nu stiu daca se va realiza vreodata asa ceva la noi si sa aiba si succes, dar eu vreau sa cred ca este posibil si imi doresc sa joc intr-un asemenea spectacol.

Unde te vedem in perioada urmatoare

In “Sacrificiul” la Antena 1 in fiecare miercuri si joi de la 20.00 si la Teatrul Mic in spectacolele “Desteptarea Primaverii”,  “Apa Vie”, “Romeo si Julieta” si “Mama”. Si pe Netflix, in filmul “Alice T”.