Este o artistă care a înflorit mai târziu decât ar fi putut-o face, dacă educația și parcursul profesional nu ar fi ținut-o departe de culori și pânze, adică de desen. Andreea Molocea și-a dat frâu liber creativității în urmă cu 5 ani, când și-a asumat că este artist, desi talentul a fost tot timpul acolo așteptând să iasă la lumină. Departe de România, creează acum ilustrații feminine, seara după job, în weekend-uri și în vacanțe. Iar muzica o însoțește tot timpul în această călătorie.
"Desenul mi-a dat curaj și libertate. Să îmi extind latura creativă, după ce am reprimat-o -fără voie- ani de zile, mă aduce mai aproape de mine. Iar atunci când nu sunt bine, când mă ia tristețea în brațe, când nu am unelte să procesez diverse dureri emoționale, caut să mi le reprezint, să mă ajut."
Cu Andreea Molocea, mai departe despre artă, blândețe și despre cum dorințele noastre ne dictează, subconștient, alegerile. Andreea ne impartaseste mai jos, printre altele, și o poveste personală.
Legătura mea cu arta este legată strâns de stima de sine. Mi-am asumat-o când m-am asumat. Întotdeauna am știu că pot desena/ picta. Tata este pictor în timpul liber și am crescut înconjurată de uleiuri, pensule, pânze, însă parcursul educațional și profesional ulterior m-a ținut departe de orice a însemnat desen până acum 5 ani. Sunt o artistă care a înflorit târziu, la 30 de ani, când a reușit să aibă încredere în ea și în lucrul mâinii ei. Dar am avut întodeauna o imaginație bogată, m-am cultivat prin lecturi, poezie, albume de artă și muzee, iar mintea mea poate proiecta imagini cu ușurință.























