[Arta pandemica] Suzana Dan: Cumva am devenit șoriceii care, în loc să zburde prin hambar la liber, au fost închiși în cușcă și au rotița pe care aleargă

[Arta pandemica] Suzana Dan: Cumva am devenit șoriceii care, în loc să zburde prin hambar la liber, au fost închiși în cușcă și au rotița pe care aleargă

Am multe vise și am construit multe scenarii apocaliptice în care salvez lumea; îndrept greșelile și înfrumusețez urâtul; îi ajut pe săraci și îi pedepsesc pe bogații opresivi (în cazul în care supraviețuiesc). Apoi îmi amintesc de “I bought a little city”, a lui Donald Barthelme, și îmi dau seama că nu e treaba mea să mă joc cu ordinea mondială. Poate mai mult decât efectele imediate ale anului care a trecut (boala, frica, izolarea), ideea de a avea și/sau a pierde controlul asupra propriilor acțiuni a fost ceea ce m-a pus pe gânduri cel mai mult. Iar conversația cu Suzana Dan, despre primul ei an de pandemie, a venit să-mi calmeze temerile: există bucurie și libertate în orice, inclusiv într-o pandemie mondială; indiferent cât de mult control are o boală/entitate asupra indivizilor, vor exista întotdeauna oameni care au resurse și sunt hotărâți să rămână independenți.

Aboneaza-te pentru a avea acces la acest articol
Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Dosare editoriale

Subiecte

Sectiune



Branded


Related