Dacă ați crezut că standardele de frumusețe sunt stabilite în societățile moderne, gândiți-vă din nou! Basmele vechi ne-au învățat că prințesele au părul lung, buzele roșii, pielea moale și așteaptă ca un bărbat să le ia pe calul lor alb, să le aducă la acel castel magnific din munți sau lângă plajă (sau ambele, dacă averea le permite), unde ar trăi fericiți pentru totdeauna, crescând fete frumoase și băieți curajoși. Și, dacă lucrurile nu merg conform planului, atunci când vine vorba de frumusețe, există dintotdeauna laptele de capră care să remedieze problema. Dar, acolo unde există un basm, există și o poveste urâtă: avem tendința de a ne pedepsi pe noi înșine (și pe alții), atunci când scenariul nu se potrivește cu așteptările, spune Miruna Antonescu, Head of Planning, Saatchi & Saatchi + The Geeks.
"Cred că, din păcate, femeile au plantată definirea pe criterii fizice mult mai puternic și mai timpuriu decât bărbații. Numai dacă ne gândim la basmele din copilărie unde prințul e mereu curajos și prințesa absolut invariabil frumoasă, ne dăm seama că mesajul „dacă ești frumoasă, ai șanse în viață” (chiar și după 100 de ani de somn într-un turn, se pare) e croit special pentru sexul feminin. Așa că shaming-ul fizic e cel mai facil mod de a-ți valida, prin contrast, propria ta valoare, direct proporțional cu lipsa de încredere în tine".






















