Rebranding-ul de sine

Interviu cu Lucian Georgescu, Chief Creative Officer gav/balkanski.proiect

"Lucian Georgescu este Chief Creative Officer, CCO, adica. Dar ii puteti spune doar Lucian, daca v-a dat personal aceasta carte de vizita", citesc eu pe una dintre fetele cartonului alb, in timp ce Lucian urca la etajul vilei din Str. Popa Savu pentru a schimba cateva cuvinte cu colegii. Il astept oarecum preocupat, fiindca am despre el o imagine de om dificil, arogant, dur, hiper-critic. Stiu ca are un bagaj cultural foarte vast si ma intreb cu groaza daca voi face fata unei eventuale divagari in zona artelor, mai ales ca in afara de filozofia greaca si cea germana, carora le-am jertfit multe nopti din viata mea, ma simt destul de vulnerabil intr-o discutie culturala. Desigur, acum stau bine la analiza finaciara, dar ma indoiesc ca imi va servi la ceva in discutia noastra.
Pe masura ce discutia avanseaza, am o serie de surprize care imi confirma faptul ca uneori distanta dintre imaginea publica si omul real este extrem de mare. In cazul lui Lucian este o prapastie. In ora pe care am petrecut-o dialogand, am intalnit un partener de discutie care are foarte mult respect profesional pentru omul din fata lui. Este un om cu mult nerv si care traieste la alta intensitate viata, un om care isi asuma un destin si o atitudine atipica in viata, care are curajul sa fie altfel, dar care a invatat « regulile jocului » si isi asuma « alteritatrea » pana la acel punct pe care « jocul » il permite.
Este el insusi constient de distanta dintre sine si personajul pe care il intruchipeaza. Tocmai de aceea, este intr-un proces de rebranding. Ce inseamna in mod concret acest lucru, puteti afla citind interviul care urmeaza.

Aboneaza-te pentru a avea acces la acest articol
Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Companii

Sectiune


Comentarii

adrian lupu
acum 12 ani
il cunosc pe "lucian", l-am mintit prin 2000 ca as fi bun - dar reusisem sa ma mint putin pe mine in prealabil ca vreau sa invat sa scriu scenarii - si culmea e ca am descoperit ca si sunt. in sensul ca i-am aratat odata un print despre zece ani de graffiti si mi-a spus dezarma(n)t nu inteleg nimic. dupa aia am gasit ca printul meu era calchiat pe o structura elementara de abstractizare plastica (pe care o reprodusesem mecanic) dar pe care directorasul nostru nu o cunostea. daca destinul nostru ar fi fost unul socialist (si e greu de zis ca nu a si fost) cred ca lucian ar fi fost bucatar pe la un hotel, convins de propriul sau har si de propria sa libertate interioara.


Branded


Related