Ciprian N. Isac se în-că-pă-țâ-nea-ză să ducă Bucharest Graphic Days înainte. În ciuda bugetului ostil, a frustrărilor de organizare și a limitelor obișnuite pe care le presupune orice inițiativă culturală. Se încăpățânează pentru că îi place cadența acestui cuvânt, care înseamnă perseverență și care aduce a Rezistență, tema ediției din 2025.
Organizat de Asociația Graphic Front & Atelierul de Grafică, Bucharest Graphic Days este în plină desfășurare. Cele 14 expoziții aduc de toate: afiș de spectacol, ilustrație, bandă desenată, afiș activist, carte premiată, carte obiect, afiș documentar, desen anatomic, fotografie, gravură, print digital, obiect. Evenimentul expune artiști de pe toate palierele de pregătire profesională, de la amatori, elevi, studenți la profesioniști consacrați. Expoziția Roar Resistance Poster, rezultată în urma unui call anual, prezintă 40 de țări participante, de la Polonia la Malaysia.
Anul acesta, Bucharest Graphic Days are și un call de donații, deschis până la finalul evenimentului, 30 noiembrie 2025. Festivalul depinde direct de comunitate, spune Ciprian N. Isac, fondatorul Bucharest Graphic Days, Graphic designer și co-fondator al Atelierului de Grafică.
"Eu sper ca conceptul de crowdfunding să fie înțeles mai bine, dincolo de recompense sau recunoaștere publică. Cred că vremurile în care trăim impun o responsabilizare în plus", spune Ciprian.
Povestim cu el în continuare despre cultură și responsabilitate, învățăturile și temerile acestei perioade, dar lăsăm loc și pentru optimism, resursă necesară pentru a crește evenimente ca Bucharest Graphic Days.
De ce te încăpățânezi să organizezi Bucharest Graphic Days :)
Trebuia să iau decizia prin mai - iunie, când am aflat că nu am obținut finanțarea afcn, moment în care ajunsesem deja intr-un punct destul de avansat cu organizarea. Mi-a fost greu să renunț la volumul de muncă de până atunci, pentru că începusem cu mult înainte. Asta din punct de vedere tehnic.
Emoțional mi-a fost mai greu. Au fost instituții care chiar au crezut în acest eveniment și ne-au oferit proiecte excelente, pe care altminteri n-aș fi putut să le fac. A cântărit mult și parteneriatul cu Teatrul Național care ne-a oferit din nou Sala Rotonda – o excelentă galerie, generoasă, ușor configurabilă pentru mai multe proiecte, situată în plin centru.
Pe de altă parte eu, structural vorbind, nu mă simt bine să bat în retragere. Am hotărât că e mai istovitoare linia moartă decât munca. Fie ea și neplătită.
În plus, acum văd, cumva îmi place cuvântul ăsta. În-că-pă-țâ-na-re are o cadență superbă, muzicală chiar, are ceva cu mersul înainte, cu sunetul unor roți dințate în mișcare. Parcă îl văd mai apropiat de perseverență și mișcare, decât de înțepenire. Nu mai zic că renunțând m-aș fi dezis de propria temă a call-ului de poster din acest an – Rezistența.
ADN-ul Bucharest Graphic Days
Oh, cât de complicat e aici. Să putem vorbi despre un ADN în cazul acestui eveniment ar trebui să stabilim întâi dacă e un organism viu. Încă nu putem spune asta. Viu va deveni atunci când el va trăi și fără mine. În acest moment, dacă eu las lucrurile din mână el va înceta să respire. Și asta nu e deloc o aroganță, mă simt chiar prost că e așa, dar asta e situația. Apoi, ca să putem avea un ADN ar trebui să avem așezate niște particularități, niște trăsături, un caracter ereditar. Nu le avem încă. Sper să pot răspunde detaliat la întrebarea asta, la ediția de 10 ani. Deocamdată fierbem, la foc mic.
Credit foto: Andreea Pașca și Tomo Minoda
Ce ai învățat despre tine și despre comunitatea de design
Încă învăț și aprofundez. Am înțeles că unele lucruri sunt cum sunt, le iau ca atare, sunt răvășit de anumite reacții, poziționări, comportamente, sunt realmente susprins și impresionat de altele și așa mai departe. E o amestecătură de trăiri, una destul de erodantă altminteri. Nu reușesc să gestionez bine toate situațiile, reacționez uneori rapid, nu știu dacă iau întotdeauna cele mai bune decizii, dar mi le asum și merg mai departe. Reușesc însă să rămân vertical, decent, chiar dacă asta presupune un anumit cost. Cred că la urmă obțin un rezultat bun.
Comunitatea de design nu s-a schimbat de anul trecut până acum. Nu e un țesut extrem de dinamic. Are mult potențial, dar este deshidratată, neacceptată întru totul, puțin sprijinită, nu poate exista de sine stătătoare. Pare că devine un lux, o pasiune, să fii designer. Îți mai trebuie un job pe lângă, care să-ți potențeze studiul, producția etc. Nu pot însă oferi un tablou complet, nu am făcut măsurători în toate punctele pieței, ce spun e o percepție de suprafață.
Credit foto: Andreea Pașca și Tomo Minoda
Cum v-ați hotărât să lansați campania de crowdfunding
Timid, fără prea mari speranțe. Am configurat un buton de donații doar așa ca să nu zică lumea, băi eu ți-aș fi dat dar nu aveam unde să arunc monedele, așa că am pus pe site un buton, ca un pahar de plastic, să zornăie ceva acolo. Adevărata hotărâre am luat-o determinat de o prietenă care m-a sunat și mi-a zis că dacă tot m-am apucat, să o fac puțin mai dedicat, să muncesc un pic la asta, să fac paharul de plastic mai atractiv, să dau pahare și unor prieteni sau participanți de până acum, din festival, să public o listă cu cei care au donat. A fost chiar un telefon mobilizator, îi mulțumesc Mariei S. Nu am rupt dar am reușit să captăm atenția și să strângem bani, să acoperim o parte din costuri.
Așteptări & speranțe
Eu sper ca conceptul de cr0wdfunding să fie înțeles mai bine, dincolo de recompense sau recunoaștere publică. Cred că vremurile în care trăim impun o responsabilizare în plus. Putem rezolva ca în matematică, prin reducere la absurd. Avem ceva, cum ar fi viața noastră dacă am pierde acel ceva? Am văzut cum a fost în pandemie. În condițiile în care în acest an s-a strâns funia tocmai la cultură, cercetare, educație, cred că singura noastră șansă e să strângem rândurile, să ne ajutăm reciproc și să achiziționăm noi, din resurse proprii, act cultural. Relativ simplu: se strânge lațul, strângem rândurile, instinctiv. Mă aștept ca suma pe care o strângem să acopere cheltuielile ce țin de noi, de partea noasră de parteneriat, să nu fim foarte avariați la sfârșitul anului. Să fim suficient de entuziasmați pentru a începe lucrul la o viitoare ediție.
Cum merge până acum campania
Admirabil, cum nu m-am așteptat, am obținut jumătate din necesarul estimat. Iar dacă minunatele pachete recompesatorii, pe care le-am pregătit acum, se vor da, vom reuși să încheiem cu bine toate plățile.
Cum a reacționat comunitatea
Putem vorbi de comunitatea de prieteni, a Atelierului de Grafică, a Graphic Front, a evenimentului, nu de comunitatea de design, care o fi aia. Nu am reușit să depășim acest perimetru. Mesajul meu a prins doar la cunoscuți. Ori nu mă pricep eu să comunic ori există mai puțină receptivitate, ori e un an mai greu. Plauzibile toate variantele, împreună sau separat.
De ce e nevoie de acest eveniment
Ce facem noi cu acest festival, înainte de toate, se numește educație vizuală. Punem împreună proiecte din diferite locuri, de diferite valori, din diferite culturi. Oferim o scenă, provocăm aprecieri, analize, comparații, percepții proprii, update-uri. Contribuim la discernământul colectiv, la plasarea noastră în spațiul cultural global al timpului prezent.
Am convingerea că din ce in ce mai mulți oameni cred în educație și văd unde ne-a dus lipsa ei. Continuitatea, combinată cu o permanentă îmbunățire a oricărui organism educațional, poate duce la rezultate. Pauzele in orice sistem locomotoriu duc la atrofieri, traumatisme, înțepeneli din care îți revii foarte greu. Închei pledoaria, e evident de ce avem nevoie de acest eveniment.
Ce ajutor ați avut până acum
N-aș înșira aici nume. Au fost multe instituții, care deși se luptă și ele însele cu bugetele, au salutat ideea noastră, au găsit necesar acest eveniment și au alocat resurse. Au fost oameni cu care am lucrat zeci de ani sau unii pe care i-am cunoscut recent, cărora le-a plăcut ce facem. Sunt de amintit și cei care ne-au oferit spațiu de promovare, ne-au invitat in studiourilor lor, pe site-urile lor, le-a făcut plăcere să ne ajute, necondiționat.
Mai la urmă dar deloc ultimii sunt cei care s-au oprit un moment din treaba lor și ne-au dat un semn, fie cu ore de muncă, fie cu donații, sau chiar prin simplul fapt că au participat la evenimente și au răspândit vestea. Sunt de amintit și găzduitorii noștri, de-a lungul acestor patru ani, aici cred că pot să-i numesc: Ordinul Arhitecților din România, Institutul Maghiar Liszt, Cărturești, ArtHub, A5 Studio Space, Seneca Anticafe, Arcub, Teatrul Național București, Institutul Cervantes.
Ce ai descoperit despre publicul Bucharest Graphic Days
La acest personaj colectiv tot timpul descoperi ceva. Ba-l iubești ba ești supărat pe el. Ba e un răsfățat, nu iese afară dacă plouă, ba e docil, curios și participativ. Ba se arată, ba nu. Cred că dacă accepți faptul că orice rezultat se obține încet, în timp, cu răbdare, poți merge mai departe. Dacă aștepți rezultate imediate cazi în depresii. Ce nu cred că înțeleg mulți, și aici e un pic de lucru, e că multe perteneriate se obțin pe cifre. La sfârșit de eveniment facem raportări câtre multe instituții partenere. Numărul de urmăritori, participanți, contează. Dacă cei care ne urmăresc ezită să se facă vizibili, adică să reacționeze, în social media de pildă, atunci e puțin greu să convingi un partener că proiectul tău are succes. Iar eu nu o să umflu cifrele, cum se practică. Cred că am depășit vremurile cu raportări fabuloase la hectar, pe cincinal etc.
Cum vezi tu comunitatea de design din România în 2025
Era cât p-aci să spun scindată, doar că ea n-a fost agregată bine niciodată. Pot răspunde doar dacă descriu un pic comunitatea asta. Există, cred, două categorii: 1. creativii, artiștii designerii și 2. operatorii culturali
Prima categorie, dacă nu e din publicitate, o duce destul de greu, sunt cei care lucrează pe cont propriu, prin sau pentru edituri, freelanceri, ateliere mici, cu serii mici, cu tarabe individuale pe la târguri sau participări de grup pe scene mai mari. Ei devin uneori operatori culturali și își crapă capul cu aplicații diverse, pe la afeceneuri etc, un sfert din timp și resurse li se duce pe dosare de aplicare și reportare, și astfel, reușesc până la urmă să miște ceva.
A doua categorie mestecă în conținutul creat de alții, recent sau din secolele trecute. Funcționează mai bine decât prima categorie, în principiu în funcție de sponsorii pe care-i are, de casa de licitații de care aparține, de interese diverse. Mecanismul e destul de simplu, capitalism cu iz comunist: produsul se prezintă întotdeauna foarte bine, e strălucitor, se mediatizează bine, se raportează cifre mari, relațiile se consolidează, treaba merge.
Ambele înaintează și se dezvoltă, dar cu ritm și rezultate diferite.
Eu fac parte clar din prima categorie, nu argumentez, ce-am făcut e la vedere.
România nu are O comunitate creativă. Există grupuri strânse în jurul unor oameni sau a unor instituții. Trist e, că deși există unele atingeri, aceste grupuri nu se amestecă, sunt ca uleiul și apa. Sunt designeri grafici foarte buni pe care nu i-am văzut niciodată la evenimentele noastre, sau cu vreo reacție la conținutul nostru. În toți acești ani! Ne respectăm reciproc dar nu ne atingem. Mi se pare că din nou se evaluează greșit miza.
Cum s-a schimbat perspectiva vizavi de rolul tău în această profesie
În care profesie? Cumva am mai multe în ultimii ani. Ceea ce nu e rău dar nici de pus la rever. Tot timpul am frustrarea că m-am împrăștiat in prea multe. Ca graphic designer lucrurile nu s-au schimbat foarte mult. În general, mă confrunt cu aceleași probleme. Rezultatele sunt mai întotdeauna în funcție de raportul timp/buget/ temă. În rest, după 20 de ani de lucru la Atelierul de grafică, încă fac design de carte, sunt entuziasmat, am multe emoții legate de print, literă, imagine. Sunt destul de bine așezat în neliniștile mele profesionale și sunt foarte ok cu asta.
Manageriatul și curatoriatul nu le percep ca fiind profesii. Nu că n-ar fi, dar pentru mine rămân secundare. Îmi aduc multe satisfacții, mai ales cele care țin de evoluția unor proiecte și a unor relații interumane, dar le găsesc cronofage, mi se pare că au uneori un randament slab, muncești mult prea mult pentru a obține ceva, multe piste se înfundă la un moment dat, multă imprevizibilitate. Nu știu dacă ține neapărat de spațiul de aici sau așa e mersul lucrurilor peste tot.
Responsabilitatea unui creator în 2025
Depinde foarte mult de tipul de creație, de tipologia oamenilor. Dacă ești un creator activist, de pildă, operezi cu cuvinte, cu concepte, cu mesaje etc, atunci da, trebuie să fii atent la fiecare literă. Dacă pictezi căpițe de fân și fluturi e ok să nu ai nicio responsabilitate. Poți trăi liber. Sau dacă ești grafician de invitații de nuntă. Cu sau fără invitația ta, cine trebuie să vină la nuntă tot va veni. Poți s-o faci oricum.
Poți desluși în societate forme diferite de responsabilizare. Unele depind de vremurile pe care le trăiești, unele țin de situația în care te afli contextual, de moștenirile de familie, de materialul din care ești construit, de standardul pe care ți-l impui, de cât de bine înțelegi lumea din jurul tău, de tendințele timpului, de update-urile zilei. Mult de vorbit aici. Se poate trăi în multe feluri, ca să citez un înțelept în viață.
Îngrijorări
Se ascut cumva niște profile umane bizare. Ele au existat întotdeauna, dar acum parcă sunt mai vizibile și mai agresive. Individualism accentuat, instinct de coțofană – ne aruncăm la tot ce-i strălucitor și la ofertă, alergăm după atenție, acumulări în like-uri. Viralizarea e supremul deziderat. Suntem ușor distrași de la adevăratele probleme, credem în black friday și în mântuire colectivă. Trăim, cred, într-o continuă bulversare, mai mult sau mai puțin controlată. Uneori nu e doar îngrijorător ci și înfricoșător.
Optimism de final: recomandări Bucharest Graphic Days 2025
Pe lângă workshop-uri, avem paisprezece expoziții. Zece la Teatrul Național și patru periferice. Le puteți vedea aici. Dintre toate avem, desigur niște highlight-uri, unele noi, altele recurente: 1. Barcsay & Bammes la Institutul maghiar Lizst. 2. 100 Beste Plakate 2024 – cele mai bune afișe din Austria, Germania, Elveția. 3. Cele mai frumoase cărți din Germania și Austria. 4. Beyond Paper Plane din Cehia și binențeles 5. Roar Resistance Poster – call internațional de afiș, pe tema rezistenței.
