[Start în industrie] Anne Marie Mihăilescu: Mi-a luat ceva timp să înțeleg cât de multă muncă și documentare stau în spatele unei singure postări

Primii pași în industria de comunicare sunt esențiali, atunci vezi prima dată cât de multă muncă stă în spatele unei campanii. Anne Marie Mihăilescu, Communication Executive Stratagents, s-a angajat chiar din timpul facultății, pentru că dorea să treacă la partea practică cât mai devreme. 

"Probabil lecția mea preferată de până acum este să nu iei lucrurile personal. Feedback-ul poate fi uneori destul de direct, dar am învățat că este vorba despre proiect și nu despre tine ca om", spune Anne Marie. 

Despre generația ei spune că este una ce încearcă să spargă tiparul de urgență continuă. Gen Z vine cu o abordare mai așezată, în care lucrurile se pot face în ritmul lor, fără panică. De la seniori, Anne Marie a deprins distanța față de AI în anumite contexte, pentru a lăsa emoția și contextul cultural să-și facă loc în procesul creației. Cum a fost până acum parcursul în industrie, povestește Anne în rândurile de mai jos: 

Momentele importante în formarea ta

Formarea mea a început în clasa a XII-a, atunci când, ca orice tânăr de 18 ani, am intrat în panică neștiind ce drum să aleg. Mi se părea ireal că trebuie să decid la acea vârstă ce voi studia și apoi voi profesa pentru tot restul vieții. Deși mă pregătisem pentru Facultatea de Drept, cu două luni înainte de bac am renunțat la această idee pentru că nu mă mai vedeam stând la un birou cu nasul doar în cărți. Voiam ceva mult mai dinamic, unde să-mi pot dezvolta ideile și să-mi urmez pasiunea pentru scris.

Cel mai important moment în formarea mea a fost însă perioada facultății. Acolo am avut foarte multe proiecte practice care mi-au pus bazele, dar tot atunci a fost și momentul în care m-am angajat la primul meu job în domeniul comunicării.

Prima ta întâlnire cu industria creativă

Mereu m-a fascinat cum reușesc unii oameni să transpună în ceva fizic ideile din mintea lor. Prima întâlnire pe bune cu industria creativă a fost la finalul primului an de facultate, atunci când m-am angajat în agenție, la Stratagents. Pentru că la facultate îmi plăcea mult să lucrez la proiecte și căutam mereu să vin cu idei cât mai out of the box, am ales să fac pasul spre experiența practică cât mai devreme.

Aici am descoperit ce înseamnă, de fapt, să faci comunicare cu sens și cu un adevăr în spate. Am învățat că nu facem lucruri doar de dragul de a fi prezenți, ci că totul trebuie să fie ancorat într-o strategie bine gândită. A fost etapa în care am înțeles cât de mult contează să studiezi clienții cu care lucrezi și să privești totul prin ochii oamenilor cărora le vorbești.

Perioada de căutări

Mă număr printre cei norocoși care n-au fost nevoiți să treacă prin chinul căutărilor intense sau prin stresul de a vâna joburi luni de zile. Am avut marele noroc să dau peste o echipă deschisă, care nu a pus presiune pe mine să știu totul din prima zi, ci a avut răbdare și m-a lăsat să învăț. Procesul a fost unul relaxat, fără încrâncenarea de care mă temeam la început. Am avut de rezolvat două task-uri, dintre care unul creativ, pe un brief de campanie, iar apoi a urmat un interviu face-to-face.

Probabil lecția mea preferată de până acum este să nu iei lucrurile personal. Feedback-ul poate fi uneori destul de direct, dar am învățat că este vorba despre proiect și nu despre tine ca om.

Așteptări vs. realitate

Aveam o imagine destul de idealizată, cu mai mult glam despre publicitate, dar am descoperit că în spatele oricărei campanii sau eveniment se află multe ore la laptop gândind strategii, pregătind pitch-uri, copy-uri sau vizualuri. E o industrie care te primește cu brațele deschise, mai ales că noi, cei din Gen Z, suntem acum în toate targetările – și cine ne înțelege mai bine decât un alt Gen Z care vorbește aceeași limbă? Nu cred că există industria perfectă pentru un junior, unde cineva să vină să-ți spună pas cu pas ce ai de făcut. De multe ori ești aruncat direct în pâine, iar atunci e momentul perfect să fii curios.

Am învățat că, pe cât de important este să ai un senior de la care să înveți meserie, pe atât de mult contează să înveți singur. Trebuie să analizezi tot ce vezi cu mintea ta, să-ți pui întrebări despre cum a fost construită o campanie și să cauți inspirație activ. Pe lângă meseria propriu-zisă, am realizat cât de mult contează și acele soft skills care te ajută să te descurci în fiecare zi.

Cât a contat baza teoreticã

Cred că poți să înveți și singur bazele teoretice din câteva cărți, dar o facultate de profil are avantajul de a-ți oferi informațiile mult mai structurat și cu o anumită disciplină academică. Eu am terminat Publicitate la Facultatea de Comunicare și Relații Publice, în cadrul SNSPA, și urmez tot aici masterul pe aceeași specializare.

Licența îți oferă un nivel de bază, un fel de introducere, dar pentru mine lucrurile au început să se lege mult mai bine acum, la master. Învățăm lucruri mult mai ancorate în ce înseamnă comunicarea astăzi, cu framework-uri aplicate și strategii dincolo de targetarea socio-demografică sau modelele de comunicare unidirecționale. Aprofundarea am făcut-o în agenție și pe cont propriu. În industria asta totul se schimbă foarte repede și trebuie să fii curios să cauți singur și să te adaptezi din mers. Oricum stăm mult timp online, așa că profit de asta ca să văd ce mai fac brandurile și să găsesc inspirație.

Cărțile care te-au ajutat

The Creative Act: A Way of Being m-a ajutat să înțeleg mai bine procesul creativ și cum să-mi păstrez curiozitatea, iar The Copy Book este foarte utilă pentru că vezi acolo multe exemple de campanii și copy-uri de la cei mai buni oameni din industrie și cum au gândit acele texte.

Workflow-ul agenției, echipa, atmosfera

Orice început e greu, iar la mine a fost un mix între incertitudine și entuziasmul de a descoperi cât mai multe lucruri noi. Îmi amintesc și acum primul call în care mi-am cunoscut echipa și mi s-a spus din start că nu există întrebări proaste sau idei greșite. Asta m-a ajutat mult în perioada de acomodare, când încă învățam cum merg lucrurile pe aici.

Acum, după aproape trei ani în agenție, mă bucur că am o echipă de seniori cu care pot să vorbesc de la egal la egal. Atunci când apare un proiect care pare imposibil la prima vedere, ne strângem toți, aruncăm idei, dezbatem, ne împărțim cine ce face și cumva găsim mereu o soluție. Cred că, oricât de aglomerată e industria și oricâte s-ar întâmpla deodată, dacă vă susțineți reciproc, lucrurile devin un pic mai simple.

Dincolo de muncă, e și mult fun. Deși lucrăm în mare parte remote și reușim rar să ne sincronizăm la o cafea, avem un status săptămânal unde, pe lângă task-uri, mai stăm să dezbatem de toate. Vorbim despre filme, politică, asocieri de branduri cu influenceri sau ce am mai văzut nou și ni s-a părut interesant. În plus, vorbim zilnic pe grupul de WhatsApp, unde eu și colega mea, tot Gen Z, încercăm să-i punem pe șefii noștri la curent cu ultimele meme-uri de pe TikTok. Nu ne-a ieșit încă 100%, dar mai încercăm.

Proiecte și lucruri de învățat

Cel care și-a pus amprenta cel mai tare și cu care mă bucur să lucrez și acum este programul Cutia Bebelușului, implementat de Asociația SAMAS, pentru care dezvolt strategia de social media și tot ce ține de implementare. Fiind un program de impact social, cu o componentă complexă de sănătate publică și advocacy, am realizat că în acest sector nu e suficient să fii creativ. Mi-a luat ceva timp să înțeleg cât de multă muncă și documentare stau în spatele unei singure postări și că, înainte de orice execuție, trebuie să stăpânești foarte bine subiectul.

Experiența asta m-a învățat să fiu mult mai responsabilă și că mai întâi trebuie să cunoști clientul în profunzime și abia după aceea să vezi cum poți să aplici creativitatea pe specificul acelui domeniu.

Dar mai sunt și alte campanii sau clienți pentru care am făcut lucruri cu foarte mult sens, precum Ia elevi în practică!, o campanie a Centrului Român de Politici Europene pentru a-i convinge pe fermieri să ia în practică elevi de la liceele agricole sau lansarea start-up-lui Brewtifi.

Cum arată o zi obișnuitã de muncã

Prima parte a zilei o dedic în totalitate creației, pentru că atunci simt că am cea mai multă inspirație. A doua parte rămâne pentru strategie, integrarea feedback-ului, raportare și planificare. Nu aș spune neapărat că nicio zi nu seamănă cu cealaltă, că avem perioade în care lucrăm într-un anumit ritm pe aceiași clienți, dar frumusețea în agenție e că nimic nu rămâne liniar prea mult timp. Apar constant proiecte noi care te scot din ritm și te forțează să înveți chestii de care habar n-aveai cu o zi înainte.

Recent, în agenție au intrat doi clienți noi din zona de tech, pentru care am lucrat pe partea de social media și influencer marketing. Pot spune că e un domeniu provocator, dar tare interesant, și abia aștept să-l descopăr mai mult.

Partea grea vs. partea frumoasã

Cea mai grea parte a fost să-mi gestionez emoțiile de la început, când eram mereu cea mai tânără din încăpere la evenimente sau în call-uri. Cred că orice junior simte acea presiune în fața unor oameni cu 15-20 de ani de experiență, dar, cu cât m-am prezentat mai des și am făcut lucrurile chiar și cu anxietatea aia de moment, a început să fie mai ușor.

Ce îmi place cel mai mult este storytellingul vizual și provocarea de a crea conținut pentru publicuri atât de diferite. Am învățat că în social media nu există rețete universale și că un vizual bun nu trebuie doar să arate bine, ci să spună cu adevărat cine e brandul și ce emoție vrea să transmită într-un anumit moment.

La polul opus, cel mai puțin îmi place comunicarea generică și lipsa de empatie. Atunci când brandurile livrează mesaje copy-paste care ignoră contextul cultural și emoțional al oamenilor, comunicarea își pierde din valoare.

Cum ai caracteriza generația ta

Mi-aș caracteriza generația ca fiind una care încearcă să spargă tiparul ăsta de urgență continuă. Chiar dacă în comunicare, așa cum se spune, totul pare că trebuia făcut ieri, noi venim cu o abordare mai așezată, fără panica aia că se dărâmă lumea dacă ceva nu e gata în secunda asta. Știm să acceptăm greșelile, să învățăm din ele și să fim organizați fără să facem totul pe repede înainte.

O diferență interesantă pe care am observat-o este raportarea la AI. Seniorii îi recunosc utilitatea, însă tind să fie mai rezervați în a-l integra în munca de zi cu zi. În același timp, tocmai pentru că nu se bazează pe AI și nu ne transmit nouă asta ca pe o scurtătură, de la ei învăț să gestionez complexitatea fiecărui proiect prin strategie și să descopăr esența și emoția a ceea ce trebuie comunicat, lucruri care nu pot fi înlocuite de AI.

Creativitate - definiția personală

Nu cred că dacă te naști cu o anumită înclinație, asta te face automat mai bun decât alții. Cred că oricine poate fi creativ, mai ales că ideile cele mai bune apar deseori din pură necesitate. Pentru mine, creativitatea este un proces de a căuta activ surse de inspirație în fiecare zi și de a te expune constant la lucruri care să-ți trezească o anumită emoție.

Jobul în era Al-ului

E responsabilitatea generației mele să testăm AI-ul și să înțelegem exact ce poate face și ce nu. Suntem norocoși să avem acces la acest tool, dar avem datoria să-l evaluăm critic și să învățăm să-l briefuim corect. Există o linie foarte fină aici și, dacă nu suntem atenți, riscăm să devenim victimele acestor instrumente și să devină un înlocuitor al gândirii noastre critice. AI ne va ajuta mult pe partea de research și brainstorming, însă, oricât de mult ar evolua, nu cred că va putea înlocui emoția, argumentația și contextul cultural de care avem nevoie tot mai mult în comunicare.

Echilibrul muncă - viață personală

Pun foarte mult preț pe echilibrul muncă-viață personală, așa că weekendurile sunt, în mare parte, doar pentru mine. Se mai întâmplă să apară un eveniment sau ceva urgent, dar în 90% din timp sâmbăta și duminica mă prind pe munte. Am descoperit recent pasiunea asta pentru hiking și mi se pare cel mai bun mod de a te deconecta și de a-ți face ordine în gânduri. Trăiesc cu ideea că oricând poți să pleci vineri seară din oraș și să te întorci duminică după-amiază cu bateriile complet încărcate.

Din turele mele pe munte am învățat să fiu mai curajoasă și uneori asta ne lipsește și nouă în comunicare, acel curaj de a propune și a testa idei care să iasă din tipare și să ne dea și nouă un pic de adrenalină.