[În 2036] Robert Voicu: Multe lucruri arată bine, dar nu spun mare lucru. Gândirea reală, cea care necesită timp și fricțiune, devine din ce în ce mai rară

Visam la mașini zburătoare și nave spațiale care să ne ducă la întâlniri cu extratereștri și am primit meme-uri cu pisici. E bine și așa, nu am îndrăzni să zicem nici pâs la meme cu pisici. Dar parcă prezentul care a venit în locul viitorului imaginat ne-a luat pe nepregătite. Robert Voicu, Owner & Strategy Director Waio Studio, credea, ca și restul umanității de altfel, că dacă ajungem la acest nivel de tehnologie, o să facem lucruri mari cu ea, o să rezolvăm probleme, o să fie totul mai smart. Și, da, progresul a făcut multe lucruri posibile, dar a adus și mult zgomot. 

"Surpriza cea mai mare a fost cât de repede se consumă noutatea. Lucruri care ieri păreau spectaculoase, astăzi sunt doar… normale", spune Robert.

Ce va fi normal peste 10 ani și ce va deveni lux, unde vom căuta valoarea și ce vom uita în goana eficientă după next best thing, povestește Robert în rândurile de mai jos: 

Prezentul din 2026 față de viitorul pe care ți-l imaginai 

Acum 10-15 ani, platformele de socializare abia începeau să se contureze. Schimbul de informație la scară globală era încă ceva relativ nou, iar ideea de conținut scurt, consumat rapid, nici nu exista în forma de astăzi. Influența era, în mare parte, concentrată în jurul unor repere clare: celebrități, media tradițională sau oamenii din cercul apropiat.

Între timp, lucrurile s-au deschis complet. Astăzi, practic oricine poate deveni creator sau influencer, iar accesul la producție și distribuție nu mai este o barieră.

La momentul respectiv, credeam că progresul tehnologic va aduce mai multă claritate, că vom înțelege mai bine ce facem și de ce.

Momentan, a adus mai mult zgomot. Dacă înainte conținutul era filtrat de publisheri sau de câteva platforme centrale, acum suntem într-un flux continuu, în care totul concurează pentru atenție.

Totuși, nu trebuie să privim totul negativ. Progresul a făcut posibile lucruri care înainte păreau doar idei sau experimente. Doar că, în contextul actual, valoarea nu mai vine din acces, ci din capacitatea de a filtra, de a face ordine în zgomot și de a recunoaște ce merită, cu adevărat, atenția ta.

Ce te face azi să râzi gandindu-te la scenariile de atunci

Cred că cel mai mult mă amuză cât de serios vedeam viitorul atunci. Aveam impresia că dacă ajungem la acest nivel de tehnologie, o să facem lucruri mari cu ea, o să rezolvăm probleme, o să fie totul mai smart.

Și acum, când chiar avem tehnologia… mare parte din ea o folosim zilnic pentru meme-uri cu pisici sau idei de content pentru influenceri.

Nu e neapărat un lucru rău, dar e genul ăla de contrast la care te uiți și zici: „Ok, nu chiar asta aveam în cap acum 10 ani”.

Cum s-a schimbat felul în care privești viitorul

Cred că m-am schimbat în sensul că sunt mult mai deschis la ce e posibil.

Lucrurile care acum 10 ani mi se păreau SF, acum nu mi se mai par chiar atât de departe. Chiar și când ceva pare „too much”, am senzația că e mai degrabă o chestiune de timp până devine realitate și, de multe ori, mai repede decât ne-am aștepta.

Tehnologia a început să elimine barierele de costuri sau de acces. Lucruri care înainte erau greu de făcut sau rezervate pentru specialiști, acum sunt la îndemâna tuturor, permițându-le multor oameni și branduri să să experimenteze mai ușor și să-și vadă ideile realizate, nu doar gândite.

Doar că vine și cu o schimbare destul de importantă: dacă înainte diferența era în cât de bine reușeai să produci ceva, acum producția a devenit aproape un „given”.

Diferențiatorul începe să se mute în altă parte: în cât de relevantă e ideea, cât de bine înțelegi contextul și cât de mult spune, de fapt, mesajul tău.

A depășit realitatea imaginația?

Nu știu dacă a depășit-o. Cred că a simplificat-o. A făcut execuția atât de accesibilă, încât nu mai e un diferențiator în sine.

Surpriza cea mai mare a fost cât de repede se consumă noutatea. Lucruri care ieri păreau spectaculoase, astăzi sunt doar… normale. În advertising, asta se vede în cantitatea mare de conținut corect, bine făcut, dar care nu lasă nimic în urmă. Și, paradoxal, se pune din nou presiune pe idee.

Ce a devenit normal fără să ne dăm seama

Să nu mai ducem gândirea până la capăt. Să ne oprim la prima variantă „suficient de bună”, pentru că e rapidă și validată de un tool.

E o formă de eficiență, dar și o formă de delegare. Și începe să se vadă: multe lucruri arată bine, dar nu spun mare lucru. Tocmai de aceea, gândirea reală, cea care necesită timp și fricțiune, devine din ce în ce mai rară.

Ce a influențat industria mai mult decât tehnologia

Atenția. Și, implicit, distribuția.

Poți să ai cea mai bună tehnologie, dacă nu ajungi la oameni, nu contează. Dar nici invers nu e mai bine: distribuția fără o idee în spate devine doar zgomot amplificat.

Cred că aici industria a crescut foarte mult într-o direcție și mai puțin în cealaltă. Știm foarte bine să împingem lucruri în față, dar mai puțin să alegem ce merită împins.

Cu gândul în 2036: Ce nu se va schimba. Ce va dispărea

Cred că nu va dispărea nevoia oamenilor de a se conecta cu brandurile. Nevoia de validare, de apartenență, de a simți ceva real în relația cu ele va rămâne.

Dincolo de toate schimbările tehnologice, oamenii vor continua să urmărească brandurile care le spun ceva, care reușesc să creeze o emoție sau o experiență. Acest lucru nu cred că se va schimba pentru că exact aici stă forța brandurilor puternice.

Mi-ar plăcea, în schimb, să vedem o schimbare în modul în care consumăm conținut. Ritmul ăsta de consum rapid, superficial, aproape automat în care treci dintr-un lucru în altul fără să rămână nimic, cred că nu e sustenabil pe termen lung.

Sper că, în timp, o parte din atenție se va muta către conținut mai relevant, mai atent construit, care nu e doar despre evadare, ci și despre sens.

Industria peste 10 ani

La ritmul în care colectăm și procesăm date, cred că în 10 ani vom trece de la ideea de „big data” la ceva mult mai granular. Nu vom mai vorbi atât de mult despre segmente, cât despre indivizi. Vom înțelege audiențele la un nivel mult mai detaliat și vom putea personaliza mesajele aproape la nivel individual. Într-un fel, comunicarea va deveni mult mai specifică.

Este o direcție vizibilă: formate digitale care se adaptează în timp real, OOH-uri care reacționează la context, device-uri din ce în ce mai smart, care încep să înțeleagă cine e în fața lor. E clar că totul va avea o componentă digitală, într-o formă sau alta.

Ce va fi probabil de nerecunoscut este cât de personal va deveni totul. Mesajele nu vor mai fi construite pentru „mulți”, ci pentru fiecare, în mod diferit.

În același timp, tocmai pentru că totul devine atât de optimizat și targetat, cred că diferența va rămâne în altă parte: în capacitatea de a gândi critic, de a pune întrebările corecte și de a nu lua totul by default. Asta va deveni, probabil, unul dintre puținele lucruri care nu pot fi automatizate, și de acolo va veni și valoarea reală.

Dacă în 2026 obsesia e AI, care va fi în 2036?

Dacă mă uit la cum evoluează lucrurile, e ușor să zici că orice episod din Black Mirror începe să pară posibil. Dacă ne uităm în trecut, tot ce devine prea dominant ajunge, la un moment dat, să fie contrabalansat. Și cred că în 2036 am putea vedea exact asta: o revenire puternică către analog.

Într-un viitor în care totul e optimizat, conectat și personalizat, lucrurile simple, neintermediate de tehnologie, ar putea deveni cele mai valoroase.

Nu neapărat ca respingere a tehnologiei, ci ca o formă de echilibru. Un spațiu în care oamenii caută mai multă libertate, mai puțin control și, poate, o relație mai directă cu realitatea.

Ce parte din munca oamenilor rămâne interzisă pentru algoritmi

Nu cred că există un teritoriu complet interzis pentru algoritmi, dar există lucruri care rămân mult mai greu de replicat. Empatia, intuiția și gândirea critică nu sunt doar procese, sunt rezultatul experienței și al contextului. La fel și capacitatea de a spune „nu”, mai ales atunci când, pe hârtie, totul pare corect, dar simți că nu e direcția bună.

În același timp, AI-ul nu operează cu etică sau moralitate în sensul obișnuit, ci mai degrabă cu modele și probabilități. Asta creează o diferență importantă în modul în care sunt luate deciziile.

Cred că un alt lucru important este diferența dintre a înțelege un mesaj și a înțelege cum a fost livrat acel mesaj. Un algoritm poate analiza ce se spune, dar nu neapărat cum se spune sau de ce contează într-un anumit context. Poate analiza semnale, dar nu poate să prindă lucrurile subtile: tonul, intenția, contextul, pot schimba complet sensul și unde apare insight-ul real.

Ce va deveni lux în 2036

Cred că luxul o să fie tot mai mult legat de lucruri simple, dar din ce în ce mai rare: timp nefragmentat, atenție reală, interacțiuni care nu sunt mediate de sisteme.

Și, poate la fel de important, comunitățile adevărate. Nu cele construite din reach sau algoritmi, ci cele în care există conexiune autentică și sentiment de apartenență.

Pe măsură ce totul devine optimizat și personalizat, lucrurile care nu sunt filtrate sau ajustate constant pentru tine vor începe să conteze mai mult. La fel și originalitatea, nu cea generată sau optimizată, ci cea care vine dintr-un punct de vedere clar.

Valoarea o să se mute din volum în selecție și din acces în relație.

Mai greu de vândut în 2026 față de 2016

Ca publicitari, moneda noastră a fost mereu atenția. Diferența e că acum devine din ce în ce mai greu de obținut, nu pentru că oamenii nu o mai au, ci pentru că sunt mult mai selectivi cu acordarea acesteia.

În 2016 era suficient, de multe ori, să apari. Astăzi, nu mai e de ajuns. Oamenii filtrează mult mai rapid și au o toleranță din ce în ce mai mică pentru mesaje generice. Și cred că asta o să se accentueze. În 2036 nu doar atenția va fi greu de obținut, ci și încrederea.

Cu cât crește volumul și sofisticarea conținutului, cu atât devine mai greu să convingi pe cineva că merită să te asculte.

Ce putem pierde în goana după eficiență

Cred că, în goana după eficiență, riscăm să ajungem la o formă de standardizare.

Lucrurile se construiesc din ce în ce mai rapid, dar viteza vine și cu un cost. Ideile ajung să fie corecte, dar previzibile. Înainte, procesul era mai lent și mai puțin controlat. Și tocmai datorită lipsei de control apăreau, de multe ori, lucrurile interesante: greșeli care duceau în direcții neașteptate sau idei care nu erau optimizate din prima, dar aveau ceva diferit în ele.

Acum, când totul poate fi ajustat și rafinat instant, există riscul să pierdem exact acea fricțiune din proces, partea în care nu știi sigur unde ajungi, dar descoperi ceva pe parcurs.

Eficiența te ajută să ajungi mai repede la o variantă bună. Dar nu neapărat la una memorabilă.

Cel mai utopic și cel mai distopic scenariu pentru 2036

Utopic: mașini zburătoare

Distopic: mașini nezburătoare

Mesaj pentru tine în 2036

Întotdeauna, nu uita, să rămâi Different By Default!