[Branding, noua ordine] Oamenii s-au săturat să fie doar consumatori

Filosofii contemporani spun că am intrat deja într-o eră post-umană. Cu cât existența noastră, cu micile și marile ei rutine, este mijlocită tot mai mult de mașini digitale, cu atât pare că ne întreptăm către ceva ce pare să fie, dacă aplicăm regula retroactivității, progres. În toată goana asta după mai bun, mai performant, tot timpul precis și perfect, pare că ieșim pe minus. Pe minus cu frumusețea naturală, aia imperfectă, făcută de mână, scrisă cu mintea, cântată cu vocea, frumusețea aia care uneori întârzie, dar nu din ineficiență, ci din dorința de craft. Nici agențiile de branding nu au fost ocolite de iureșul progresului artificial, iar lupta cu uniformizarea și așteptările nerealiste este abia la început.

Am vorbit cu Dan Stănescu, Creative Director, Andrei Nicolescu, Ana Maria Dudu și Maria Popescu, Graphic Designers @glitch, despre cât de mult a apăsat progresul tehnologic accelerația mult-doritei viteze de livrare, despre consecințele la nivelul bugetelor, dar, mai ales, despre cum intuiția umană începe să își piardă valoarea în ochii brandurilor, în timp ce în ochii clienților lor, ea devine chiar lucrul pe care îl așteaptă de la ele.

”Oamenii nu mai vor lucruri spectaculoase de la branduri. Au văzut deja prea multe. Vor, mai degrabă, lucruri care au sens. Vor o experiență coerentă. Nu reacționează la un logo, reacționează la sentimentul pe care îl creează tot sistemul în jurul lui. Ce mai vor? Autenticitate. Nu perfecțiune. Pe măsură ce AI generează tot mai mult conținut, valoarea creativității umane crește”, spune Maria Popescu.

Dar nu am vorbit doar despre AI și prietenii lui. Proiectele și campaniile livrate de glitch, care țin piept noilor trenduri, sunt dovada că umanul este încă în ecuație, că sensul nu este o artă pierdută și că brandingul, deși și-a adaptat procesele, rămâne un element de comunicare gândit pentru oameni, nu doar pentru profit.

În super detaliu, și cu studii de caz și multe exemple, vorbim mai jos cu glitch:

Brandingul: noua definiție

Dan Stănescu: Totul e la fel de nou ca până acum. Dacă s-a schimbat ceva e ceea ce se schimbă mereu: ideea de identitate, că e vizuală, verbală, a noastră, a oamenilor în raport cu lumea, comunitățile, inteligența. Nu e ceva nou sub soare, identitatea a fost mereu fluidă în raport cu noi paradigme sociale sau tehnologii. Deci în esență, operăm cu aceleași lucruri dar proiecțiile și manifestările sunt altele, sau mai multe sau în alte părți. Tot logo i se spune de la Durer încoace. Tot limbaj vizual vorbește. Tot o gramatică care operează cu typography, culori, forme, mișcare sau imagini dictează.

Andrei Nicolescu: Cred că a devenit un termen și concept umbrelă sau mai degrabă nevoia de flexibilitate și schimbare a unui brand a tot crescut. Apar mereu noi adaptări, noi formate, noi medii. Însă din punctul meu de vedere tot ideea principală, conceptul sau ceva prin care un brand se diferențiază față de competitori sau alte branduri rămâne esențial.

Ana Dudu: Brandingul s-a extins în ultimii ani dincolo de identitatea vizuală. Procesul mi se pare mult mai fluid. Logo-ul este în continuare important, dar nu mai are acea valoare simbolică dominantă, ci vorbim mai degrabă de un tot, de o experiență. Punem accent pe relația cu publicul, pe experiența pe care o oferă brandul, nu doar pe un set de elemente vizuale.

Procesul de re/branding şi research-ul în 2026

Dan: Procesul nu s-a schimbat, tot cu strategia de brand începem, care tot cu un interviu/debrief cu clienții se pornește. Trecem și prin arhetipuri, scriem propoziții de poziționare în raport cu piață, public, sine, definim și misiuni și viziuni și motive pe care le credem și sunt adevărate. Tot într-un brief de identitate vizuală sau verbală se varsă totul, în care un arhetip e mai util sau nu, în funcție de caz.

De exemplu, pentru QUB, centru de știință și artă din Cluj, am petrecut cel mai mult timp în procesul de strategie, săpând, discutând spre o esență - care a schimbat cu totul abordarea pe care am avut-o în procesul de identitate vizuală și verbală. Purpose/Scopul a fost cel care ne-a zis că QUB e mult mai mult decât credea că este - a fost deci un proces de soul searching acolo, parcurs alături de Irina Negrilă, strateg de brand, care s-a întâmplat la fel ca până acum, cu minți curioase punând întrebări.

Andrei: Având în vedere că trecutul meu este ca arhitect și ilustrator sunt agnostic cu privire la arhetipuri. Cum ziceam, cred că cel mai important rămâne elementul cheie, individual, al unui brand, poziționarea sa față de trenduri (always chasing the new instead of focusing on the core values). Idealurile unui brand sunt încă importante dar ar trebui să se și transpună în realitate, nu doar uitate într-un .pdf sau documentul online cu valorile de brand.

E nevoie ca brandurile să fie gândite și mai îndreptate spre om, ca om pur și simplu, nu consumator, nu content creator, nu povești frumoase, ci ajutor real. Pentru majoritatea brandurilor, fie megacorporații, dar și un mic antreprenor, pentru că, in the end, sunt orientate către profit. Nu zic că trebuie să iasă în pierdere, dar cred că se poate și altfel, un approach mai realist, prin care să aduci ceva mai bun în lume.

Locul intuiției în 2026

Ana Maria: Cred că intuiția rămâne un element esențial în branding și în orice proiect creativ, deoarece oferă un „touch” uman care diferențiază într-un context tot mai dominat de AI. Ea permite decizii creative pornite din accidente, imperfecțiuni, din locuri lipsite poate de logică, dar care pot deveni surse neașteptate de idei noi.

At the end of the day, puțin loc de intuiție și chiar eroare keeps us sane.

Dan: Intuiție, fricțiune, surpriză, sărituri cognitive, legături surprinzătoare, chiar și glitchuri cum zice Ana. Rebrandingul Artelier e un exemplu foarte bun, unde am încercat să vedem cum arată și poate fi exprimată bucuria, pură, simplă, onomatopeică.

Andrei: Deși sunt adeptul proceselor de lucru, a rețetelor, pentru că până la urmă modurile prin care putem crea sau redefini un brand sunt limitate, consider că mai este loc și pentru intuiție. E o parte importantă în modul în care lucrez, e cumva viziunea proprie asupra designului.

Ecosistemul identitar în era diversificării şi a G.E.O.

Dan: Are nevoie de răbdare și respirație. Ce se aude despre tehnologie vine parcă din secolul 22, dar tot cu jpgs și png și webp și fișiere txt sau markdown lucrăm. Până și GEO e tot o formă de sumarizare și promptare care tot cu cuvinte se face. Am ajuns departe, dar încă recunoaștem peisajul. Aș discuta mai degrabă despre nebunia formatelor și necesitatea de a fi peste tot cu brandul, care are nevoie din fericire încă de mâini umane care-și bat capul de cum să ajungă la cât mai mulți oameni, cât mai coerent într-un timp cât mai scurt.

Lucrăm tot mai mult, tot mai urgent, avem impresia că puterea de livrare instantă a mașinilor ne e și nouă caracteristică, în timp ce efortul necesar și bugetele disponibile nu s-au schimbat. Ba chiar, cele din urmă s-au tot micșorat. E un paradox acolo, caracteristic capitalismului, care tot compresează totul, ca în spotul ăla retras de la Apple. Sau ca-n gif-ul ăsta, neoptimizat GEO :))

Andrei: Are nevoie să fie ferm pe poziții dar totuși deschis către nou, însă nu cu orice scop. Suntem captivi în trendul AI, generative everything și majoritatea brandurilor sunt cumva în stadiul de FOMO încercând să prindă valul. Dar fără a ține cont de rezultate sau opinia clienților, a utilizatorilor, a consumatorilor (vezi Coca-Cola care folosește AI-ul pentru reclama clasică de Crăciun sau Deloitte care pierde procese pentru că generează rapoarte eronate către instituții). Nu știu cât îi ajută toate astea. Așadar tot logo-ul, un simbol, culori, modul în care povestim despre brand și valorile sale rămân importante. Restul sunt extra.

Diferențiatorii şi contextul cultural

Dan: Diferențierea reală vine întotdeauna din specificitate, nu din originalitate. Care culmea așa se naște cel mai firesc: din idiosincrazii. Din felul în care o organizație își citește contextul. Contextul cultural schimbă ritmul, nivelul de ironie, densitatea limbajului, ce fel de simboluri poți folosi și ce fel de promisiuni sunt credibile.

Un exemplu foarte bun de originalitate venită din specificitate este manifestoul și campania de lansare Bucharest Design Festival, un festival care se poate întâmpla doar la intersecția dintre oborul cu mici și victoriei cu cafenele scandinave, dintre love and hate. Cu gândul ăsta s-a născut ideea asta de Made of Bucharest, Connected by Design, o fibră, o încarnare, o entitate făcută prin, peste, sub, în, dincolo de, spre, din București care se hrănește ca un ouroboros din propriu-i fantastic. O poveste zisă alături de noi 18 fotografi și un compozitor, care să-i arate și să-i cânte toate unghiurile, surprizele, ideile, nebuniile, perspectivele și frumusețile.

Manifesto-ul video aici:

Integrarea autenticității imperfecte

Dan: glitch crede în imperfecțiune ca fricțiune, ca anti-netezire, nu ca estetică de instagram. Crede în colaj făcut de mână tăind, lipind, scanând, vezi nopțile nedormite ale lui Gnatiuc.ro la colajul BDF. E despre posibilitatea surprizei, potențialul intuiției de a o recunoaște, de acceptarea că poate nu va exista, de disponibilitatea de a lăsa lucruri opace, dificile, neterminate să existe. Să stăm cu ele. Să tot repetăm litere. Să vedem ce se întâmplă acolo unde nu e totul perfect articulat. Deci asta e ce căutăm și în branding, un spațiu de expresie, o libertate în care să se manifeste brandurile pe care le gândim, scriem, desenăm.

Un exemplu pe care l-aș folosi aici este rebrandingul FDSC făcut acum 2 ani, în care am căutat în esența brandului, în eficiența resurselor, o manifestare vizuală simplă, de efect pentru expresie maximă.

Flexibilitate vs. Pierderea identității

Dan: Nu cred că cele două sunt antagonice. Flexibilitatea e o flexare a identității. Ține cu atât mai bine și se dovedește mai reprezentativă cu cât e mai flexibilă. Ca la oameni, nu? Identitatea nu e dată de aparențe, ci de o coloană vertebrală care manifestă brandul oriunde se întâlnește el cu lumea. Fie că te îmbraci pentru plajă, party sau parastas. Tot tu ești, tot gusturile tale. Tot felul tău de a vorbi.

E un experiment pe care l-am încercat chiar cu identitatea glitch, am vrut să vedem ce înseamnă un logo, dacă el trebuie să fie unul și fix, sau poate să se schimbe și să fie mereu altul? Ne-am închipuit un soi de non-identitate, ce rămâne dintr-un brand dacă semnele sale se schimbă mereu. O să-l mai recunoști, o să fie o surpriză plăcută când o s-o faci?

Un sample de câteva din logo-urile glitch chiar pe homepage glitch-shop.com în stânga sus, desenate de designerii glitch de vreo 2 ani încoace: Maria, Maria, Andrei, Ana, Vlad.

Andrei: It is in the eye of the beholder, mai ales al clientului care intervine pe materiale sau declină el însuși. E greu să menții o coerență mereu dar cred că originea acestei temeri stă în faptul că mediile sunt tot mai multe și faptul că multe branduri din păcate nu ajung să păstreze atenția oamenilor. Suntem cumva suprasaturați de proiecte, branduri, logo-uri, reclame, concepte, produse digitale, povești, filme și brandurile pur și simplu nu mai dețin un caracter de impact.

Desigur asta nu înseamnă ca logo-ul poate fi altfel pus sau am schimbat 10 culori în branding. Din nou cheia e în a păstra doar esențialul.

Maria: Designerii au început să integreze tipografie hand drawn, texturi care amintesc de granulația hârtiei artizanale sau urma pensulației. Rawness-ul (grain, blur, colaje, mixed media) este cel care este căutat acum, imperfecțiunile, the human touch. Când totul este prea lustruit, nimic nu mai iese în evidență, așa că designerii au început să răspundă la asta printr-o respingere deliberată a perfecțiunii digitale și o reîntoarcere la analog.

Un exemplu foarte bun aici e limbajul vizual pe care l-am construit pentru Creative Circular Cities, un proiect european Interreg care pilotează în 6 orașe baltice mixul dintre circularitate și creativitate aplicată. Brieful a fost o metodă eficientă de a crea peste 100 de asset-uri de social media. Și am făcut asta reciclând și refolosind toate materialele vizuale ale proiectului - de la grafică la fotografie de eveniment și ilustrație, totul sub o identitate vizuală deja stabilită, cumva practicing și în identitatea vizuală what the project preaches.

Soarta ghidului de brand în 2026

Dan: :)))
Tot vorbim despre această cronică a unei morți anunțate. Dar mi se pare mai importantă ca niciodată. Acum că brandurile se exprimă în atâtea medii, cu atâtea formate, de făcut atâtea declinări. Ca să nu mai zic de celebrul sistem de identitate și cum el a prins noi valențe în era AI în care toată lumea face vibe-design. Ghidurile de brand există și prosperă, singurul update este că poate nu mai sunt întotdeauna doar pdf-uri - mai sunt și templates în canva sau figma, mai sunt și formate .ai, mai sunt și fișiere skills.md.

Pentru Fundația9 BRD și brandurile sale Scena9, Școala9 și Rezidența9, de exemplu, am făcut 4 manuale de brand diferite, plus un al cincilea dedicat de co-branding între entități. Vorbim de undeva la peste 300 de slides de reguli (da, sunt pdfs). Documentele astea stau la baza tuturor manifestărilor brandurilor și informează și absolut toate materialele care ies în lume. E chiar un studiu de caz pe site despre acest rebranding care se numește foarte sugestiv, the art of holding things together. Regulile rămân lipiciul care ține totul împreună.

Andrei: Încercăm să îl transpunem într-un mod mai friendly și ușor de urmărit pentru clienți și colaboratori, un ghid disponibil online mai la îndemână de accesat și updatat. Și cred că devine mai deschis spre colaborare și interpretare, nu mai este un set de reguli stricte, cât bune practici și o serie de elemente indispensabile.

Relația oamenilor cu brandurile şi noile obiceiuri

Ana Maria: Noile generații nu mai caută stabilitate sau coerență rigidă, ci sunt atrase de concepte care se joacă cu realitatea; un exemplu din zona culturală fiind proiecte ca Marty Supreme, unde granița dintre real și imaginar devine parte din experiență. Nimic nu mai e fix, sky is the limit and reality is meant to be pushed.

Maria: Sincer, cel mai tare simt că oamenii s-au săturat să fie doar consumatori. Vor mai mult. Vor să se simtă parte dintr-o poveste, nu doar să cumpere ceva și atât. În 2026, relația dintre oameni și branduri a devenit mai personală, dar și mult mai fragilă. Generațiile noi nu se mai agață așa tare de branduri - sunt loiali experienței pe care o trăiesc sau valorilor în care cred. Pentru tineri, brandurile contează doar dacă spun ceva despre cine sunt ei. Și, din ce văd, asta a schimbat tot: identitățile vizuale nu mai sunt rigide. Trebuie să fie flexibile, adaptate pentru social media, mai autentice și, ideal, să lase loc pentru interacțiune reală cu oamenii.

Relația om-brand

Maria: Oamenii nu mai vor lucruri spectaculoase de la branduri. Au văzut deja prea multe. Vor, mai degrabă, lucruri care au sens. Vor o experiență coerentă. Nu reacționează la un logo, reacționează la sentimentul pe care îl creează tot sistemul în jurul lui.

Ce mai vor? Autenticitate. Nu perfecțiune. Pe măsură ce AI generează tot mai mult conținut, valoarea creativității umane crește.

În același timp, ce nu se va schimba este faptul ca oamenii aleg în continuare branduri în care au încredere, aleg lucruri pe care le înțeleg ușor și care îi fac să simtă ceva autentic.

Andrei: Sper că implicare socială autentică.

Dan: Subscriu. Vezi un exemplu foarte bun identitatea vizuală a campaniei CARE pe care a desenat-o Maria. Cum arăți că arta și cultura face bine oamenilor?

Ce nu se va schimba niciodată

Dan: Ce a contat dintotdeauna, onestitate, apropiere, sens, încredere, înțelegere. Oamenii vor să rămână oameni în relația cu brandurile, nu să fie încadrați în segmente. Vor să fie înțeleși și apreciați, prin gesturi (specifice posibilităților brandurilor, evident) și conexiune cât mai autentică. Lucrurile astea sunt mai la suprafață sau mai departe, dar asta căutăm mereu la glitch - acest sens, un filon purpose-driven, la asta ne dorim să ajungă procesul nostru strategic de căutare și sinteză, la fiecare pas al procesului de branding.

Mi se pare un exemplu foarte bun aici Brains & Bones, unde din interviuri cu medicii am descoperit că diferențiatorul lor nu era tehnologia sau pedigree-ul medical (deși puncte super-importante și absolut valide), ci tot ce se întâmpla în jurul actului medical: felul în care ascultau, felul în care explicau, felul în care îl luau pe om de mână prin procesul de recuperare. Așa s-a născut Experți în grijă care apoi a fost articulat în tot ce-am făcut în identitatea vizuală și verbală, mâinile care îmbrățișează în icon, căldura cu care scriem etc.

Andrei: Cât și dacă omul este atras de brand, dacă se identifică într-o oarecare măsură.

Comportamente de consum: ce vă sperie, ce vă dă speranță

Dan: Viteza. Totul s-a accelerat. Netezirea suprafeței, lipsa de fricțiune, alunecăm și patinăm mai degrabă decât să pășim și să mergem. Nimic din ce vedem și citim nu mai lasă urme. Trăim această singularitate când producem mai mult content mai repede decât poate fi consumat. O supra-producție și o sub-disponibilitate de consum, nu doar la conținut media ci și în general, în societate și lume.

Vorbea filozoful Byung Chul Han în Saving Beauty despre această netezire ca formă estetică a lumii, vezi sculpturile lui Jeff Koons sau ecranul iPhone-ului, ce apreciem este doar smooth, lustruit, nu ne rănește, nu ne oprește și evident că nu ne afectează cu nimic.

Fricțiunea, eroarea, întâlnirea, stickiness-ul, asperitatea, legătura directă, cu toate incomoditățile ei, cu awkwardness-ul caracteristice fizicului în lumea asta a virtualului, este ce încercăm să facem la Biblioteca Glitch, un proiect self-initiated în care organizăm întâlniri fizice între artă și design, între speakeri artiști și designeri care vin fizic în spațiul nostru și vorbesc live cu voce și gestică despre practica lor, despre cum să ne întâlnim mai des, despre locurile în care ne asemănăm și, mai ales, unde suntem diferiți și cum putem să ne acordăm.

Cartea lui Byung Chul Han Saving Beauty de cumpărat aici sau de citit la Biblioteca Glitch.

Deci am speranță cu cea mai tânără generație care pare că dă semne că vrea să-și lase telefonul acasă și să citească în parc împreună cu alți oameni, cu sesiuni de ascultat vinil, cu readinguri de poezie, cu concerte live, cu mers la Cinema Europa sau cinema comunitar cu F-SIDES, cu gătit și mese comunitare, cu slowing the fuck down.

(După cum sună și răspunsul, mă preocupă mult acest fel de a trece ca gâsca prin apă al contemporanului nostru, am ținut și o prezentare pe tema asta la Art & Tech Days acum câteva luni, mă voi opri aici cu un link către un articol scris pe tema asta).

Controlul brandului asupra propriei imagini

Andrei: Cred că nu a avut cu totul niciodată, sigur un brand mare (mulți bani și influență) sau cu istorie poate influența și pregăti terenul, dar cred că noi ne facem o opinie sau ne gândim la un brand independent.

Dan: Poate în vremurile astea, când suntem așa departe în istoria brandingului și a comunicării, o întrebare ar mai fi, dacă mai vreau ca un brand să aibă control asupra propriei imagini. Și dacă acest control absolut (pe care evident încă îl are în acest mod uni-direcțional de țipat către public) e good to have, sau poate, puțină vulnerabilitate, și lipsă de control, e mai bună.

Ce a adus AI-ul în branding

Dan: Research, capacitate de sinteză, o abilitate mai mare să navighezi teritorii, putere de decizie. Poate niște automatizări ușoare și niște scurtături. Aaa, și chiar niște ușurință de experiment cu tehnologia și toolurile disponibile. Dar încă n-a adus mai multă intuiție, suflet, frumusețe.

Maria: AI-ul a adus viteză. Muultă viteză. Și odată cu ea, haos. O avalanșă de conținut care arată bine în teorie, dar care nu are substanță. Am ajuns în punctul în care nu se mai pune problema să faci ceva să arate bine, pentru că asta poate face și AI-ul în câteva secunde. Acum, mai mult ca oricând, simt că diferența dintre un branding bun și unul mediocru vine din concept, din direcție, din cum filtrezi toată această informație și sensul pe care i-l dai. Când execuția o poate face oricine, ce contează cu adevărat e judecata, ce alegi sa spui, cum și de ce. Asta nu poate fi promptat.

Andrei: Cu toate că este foarte folositor și ne poate salva de timpi morți sau mici task-uri care ne displac, cred că din păcate a adus timpi mai scurți de realizare a proiectelor, bugete reduse, concedieri și o coborâre a nivelului designului și a brandingului. Pe lângă uniformizarea în masă astfel încât tot ce vezi identifici ca slop și ajungi să nu mai cauți nimic, acum oricine poate realiza un logo și e mulțumit, eventual doar mai cere opinia LLM-ul care i-a generat logo-ul, opinie care va fi întotdeauna servilă și adulatoare. Call me a gatekeeper if you want, dar e posibil să ajungem să pierdem orice tip de valoare.

Sunt uimit cât de repede ne angrenăm în orice agentic, vibe coding thing, fără a ne gândi la consecințe. Pe lângă lucrurile cu adevărat îngrijorătoare - criză energetică, climate emergency din cauza construcției în ritm galopant a centrelor de date, etica care lipsește total din orice LLM, furtul lucrărilor unor artiști, scriitori autentici și pierderea identității și a datelor personale - creăm conținut fără oprire. Conținut pe care poate doar un AI să-l parcurgă.

(serie de bannere executate programatic de un un cod AI în stilul bannerelor din anii 2000 pentru lansarea website-ului nou glitch)

Metrici de business şi presiunea în branding

Dan: Există o categorie de proiecte de branding la care se pune mereu problema asta, pe față sau implicit: la business-uri mici, start-ups, bugete la fel de mici, dar responsabilități mari. E de înțeles, la început orice cost contează. Motiv pentru care tratăm orice proiect oricât de mic, mare, la început sau consacrat, cu maximă asumare a rolului pe care-l avem și pe care îl are o strategie de brand sau o identitate. Deci, la proiectele comerciale, clar dimensiunea de business primează - o identitate bună completează un produs bun și atunci asta se traduce în clienți mai mulți, vânzări mai multe etc. Sau către o achiziție de business, cum s-a întâmplat de curând cu unul dintre clienții noștri, în care acum și cumpărătorul vrea o identitate așa bine făcută.

Dacă vorbim despre proiecte din categoria celor purpose-driven, că sunt pe sustenabilitate, cultură sau social, aici metricile de business se traduc altfel, perspectivele sunt pe termen mai lung, obiectivele sunt despre reputație, coerență sau sens. Provocări diferite, dar nu mai ușoare.

Rolul agențiilor când „oricine poate genera” identități

Dan: Oricine poate să prompteze logo-uri. Dar și până acum le puteai cumpăra de pe stock, gata făcute. Pentru clienții care înțeleg importanța unei identități bine gândite, construite, diferențiate, orientate, corect sistematizate etc., asta nu e o variantă cum n-a fost nici cu stockul. E mult mai mult într-o identitate decât un logo sau un set de fonturi sau culori. Și decât un limbaj vizual. Și decât o serie de templates. Pe toate le poți cumpăra de-a gata de pe canva sau figma, dar asta nu înseamnă că ai un brand. Ci niște jpgs.

Andrei: E greu, cum ziceam mai sus, acum oricine poate face branding. Cred că trebuie să convingem oamenii că munca și experiența noastră contează, dar din păcate nu am un răspuns mai bun.

Ce înseamnă un brand puternic în 2026?

Andrei: Pentru mine înseamnă un brand autentic care nu cedează presiunilor trendurilor.

Dan: Un brand destul de coerent și accesibil construit încât să funcționeze bine și ușor pe toate mediile, pentru toate pretextele de comunicare și utilizat eficient de orice designer, intern sau extern care lucrează cu brandul și regulile lui. Am exersat asta foarte mult pe brandurile Fundația9, Rezidența9, Școala9 și Scena9, oameni, publicuri, idei, contexte diferite.

Un alt exemplu, este rebrandingul Culture Next, o organizație internațională de foste sau viitoare capitale culturale, o identitate care trebuie să funcționeze pentru zecile de orașe din organizație (în identitate fiecare primește o variantă proprie de steag/logo), să rămână coerentă și să se poată exprima atât în offline la conferințe cât și în online la diverse pretexte.

Dar apropo de putere, poate exemplul cel mai interesant din activitatea glitch din ultimii ani este anti-identitatea speculativă pe care am gândit-o pentru a de-branda industria jocurilor de noroc din România. E exercițiul invers de a vedea care poate fi puterea brandingului de a dezamorsa efectul pe care îl are o industrie care distruge vieți. S-a născut astfel o identitate care nivelează wordmarks, ascunde logouri, desaturează până la gri toată imagistica și anulează identitățile atât de atent construite ale tuturor actorilor din industrie, făcându-le la fel și disipând puterea de atracție.