În 2026, aproape că nu mai există agenții de comunicare, indiferent de specific, care să nu se uite la date înainte de a gândi o strategie sau de a începe un brainstorming de creație. Asta se făcea și înainte într-o anumită măsură, însă diferența de acum e că lucrul ăsta nu mai este opțional. Că e bine sau nu (am putea discuta despre cum obsesia pentru a fi „data driven” poate să mai omoare din creativitate), Crenguța Roșu, Founder DC Communication, subliniază un lucru foarte important pentru PR-ul din prezent: agențiile nu mai pot transforma centimetri de presă în valoare publicitară. Trebuie mai multă modestie metodologică și un filtru mai bun pentru analiza datelor.
O altă confuzie pe care tindem să o facem în 2026 este că productivitatea înseamnă mai mult conținut. Crenguța menționează un studiu Cision care arată că publicațiile sunt bombardate cu zeci de pitch-uri în fiecare săptămână, deși doar o mică parte dintre ele sunt relevante pentru audiențele lor. De partea presei, însă, mai mult de jumătate dintre jurnaliștii care au răspuns studiului spun că se bazează pe agențiile de PR pentru idei de subiecte. Traversăm, așadar, niște vremuri în care more is more, yesterday is too late și AI este eroul și dilema care salvează și erodează multe bugete. Pentru că, în toată frenezia noilor tooluri, prea puțini se mai întreabă care este costul curbei de adopție. Cât timp și câți bani trebuie să cheltuie o companie mică-medie pentru ca specialiștii ei să devină savvy într-ale AI-ului? Răspuns: procentual, mult mai mult decât o companie cu sute sau mii de angajați.























