Avem prea multe ecrane în viața noastră și toate bingăne că vor atenție. Toate, în același timp. Iar noi am învățat să le-o dăm, căci suntem ființe care se adaptează rapid. Dacă ne mai picuri și dopamină de fiecare dată când dăm un scroll, sau un tap, sau un TAP-TAP, suntem mai mult decât fericiți să ne reducem capacitatea de concentrare la câteva secunde. Andrei Lupu, Producer/UPM Wolf no Mermaid, spune că, pentru a acomoda modul în care oamenii obișnuiesc să consume cinema - cu telefonul în mână pe toată durata filmului sau serialului - unele studiouri mari și platforme de streaming au decretat că scenariile ar trebui să dea mură-n gură explicația. Poate de-asta au devenit tot mai populare filmele horror și de acțiune; că de scenarii polițiste cu deznodământul povestit sper să n-avem parte.
În rest, industria de cinema, în 2026, este cam aceeași: cu bugete prea mici când nu trebuie, cu bugete prea mari când chiar nu e nevoie, cu finanțatori privați prea puțini și cu susținerea statului blocată undeva în basme. În consecință, se filmează digital, că e mai ieftin, se tânjește după peliculă, dar doar câțiva își permit, și, într-un final, ori iese o imagine perfecțică, plată, mult muuult prea sharp, ori se editează în așa fel încât să iasă ”the film look”. Unde își are loc AI-ul în toată afacerea asta? Păi, în cazul lui Andrei, în foarte puține instanțe: doar acolo unde preia taskurile mecanice. În rest, operează cu mintea, mâinile, agenda și pixul.























