[AI in Production] Andrei Lupu: Realitatea este că se pot face filme și cu bugete mici, atâta timp cât ești creativ, deschis la mine și accepți să lucrezi în afara standardelor impuse de industrie

[AI in Production] Andrei Lupu: Realitatea este că se pot face filme și cu bugete mici, atâta timp cât ești creativ, deschis la mine și accepți să lucrezi în afara standardelor impuse de industrie

Avem prea multe ecrane în viața noastră și toate bingăne că vor atenție. Toate, în același timp. Iar noi am învățat să le-o dăm, căci suntem ființe care se adaptează rapid. Dacă ne mai picuri și dopamină de fiecare dată când dăm un scroll, sau un tap, sau un TAP-TAP, suntem mai mult decât fericiți să ne reducem capacitatea de concentrare la câteva secunde. Andrei Lupu, Producer/UPM Wolf no Mermaid, spune că, pentru a acomoda modul în care oamenii obișnuiesc să consume cinema - cu telefonul în mână pe toată durata filmului sau serialului - unele studiouri mari și platforme de streaming au decretat că scenariile ar trebui să dea mură-n gură explicația. Poate de-asta au devenit tot mai populare filmele horror și de acțiune; că de scenarii polițiste cu deznodământul povestit sper să n-avem parte.

În rest, industria de cinema, în 2026, este cam aceeași: cu bugete prea mici când nu trebuie, cu bugete prea mari când chiar nu e nevoie, cu finanțatori privați prea puțini și cu susținerea statului blocată undeva în basme. În consecință, se filmează digital, că e mai ieftin, se tânjește după peliculă, dar doar câțiva își permit, și, într-un final, ori iese o imagine perfecțică, plată, mult muuult prea sharp, ori se editează în așa fel încât să iasă ”the film look”. Unde își are loc AI-ul în toată afacerea asta? Păi, în cazul lui Andrei, în foarte puține instanțe: doar acolo unde preia taskurile mecanice. În rest, operează cu mintea, mâinile, agenda și pixul.

Despre producția video în era AI, cu foarte puțin AI, ne spune Andrei mai multe, în rândurile de mai jos:

 

Cum ai ales producția video

Mi s-a oferit oportunitatea de a produce un film când locuiam și lucram în Londra. Mai făcusem producție pentru videoclipuri muzicale și proiecte personale, dar nu pentru film. Lucrul care a declanșat o curiozitate în mintea mea și m-a făcut să încerc.

 

Cum a evoluat relația ta cu domeniul

Relația cu domeniul a evoluat și evoluează în continuare, ca în orice relație, fie că vorbim de oameni sau de carieră: cu bune, cu rele, cu bucurii, cu dezamăgiri.

Una dintre cele mai prețioase învățături pe care le-am adunat până acum este să nu cred orice promisiune și să îmi ascult mai mult instinctul.

 

Provocările actuale pentru un studio de producție din România

Îmi este greu să spun care sunt provocările din prezent pentru studiourile din România, pentru că lucrez mai mult cu case de producție de afară sau prin casa mea de producție, dar la producții străine. O problemă evidentă este finanțarea, iar în România este mult mai greu de finanțat un proiect decât în alte state europene. Este dificil să obții bani de la stat, mai ales dacă ești debutant. Nu există fonduri de investiții pentru filme, iar investitorii privați sunt foarte puțini.

O altă problemă ar fi lipsa flexibilității; ajung la mine clienți refuzați de alte case de producție pentru că nu vin și cu un buget suficient de mare. Iar realitatea este că se pot face filme și cu bugete mici, atâta timp cât ești creativ, deschis la mine și accepți să lucrezi în afara standardelor impuse de industrie. Mai concret, am întâlnit producători care mi-au spus că fără "x" oameni nu se poate face un film sau fără un buget minim de "x" euro, lucru care nu este universal valabil.

 

Un proiect de care ești foarte mândru și echipa din spate

Am terminat în primăvară producția la un film german, produs de unul dintre cei mai cunoscuți și prolifici producători din Germania. Este o poveste reală din al Doilea Război Mondial, care mi-a produs mult entuziasm când am citit scenariul, pentru că îmi doresc de mult timp să lucrez la un film în care acțiunea se petrece în acea perioadă.


Filmul „Snowdancer - The Dancer of Berlin”, în regia lui Zsolt Bacs

Motivul de mândrie este că am reușit să adun o echipă excepțională într-o țară în care nu cunosc limba sau prea mulți oameni, cu care am făcut un film superb. Iar faptul că încep cât de curând în România lucrul la un film cu același producător german este un alt motiv de mândrie pentru mine. Din păcate, în momentul de față nu pot împărtăși mai multe detalii despre aceste proiecte.


Andrei Lupu (stânga) și actorul Sabin Tambrea (dreapta)

 

Dilemele tale vizavi de industrie, în 2026

Dilemele mele ca producător în 2026 sunt aceleași ca în anii trecuți: de ce există atât de multă răutate și diviziune în industria asta, mai ales în România?

 

Cum ai descrie piața: cu bune, cu rele, cu trenduri

Unul dintre lucrurile pe care le-am învățat până acum este să nu mă îngrijorez pentru ce nu pot controla. Deci, nu mă îngrijorează nimic. Industria este la un punct de cotitură (pentru a n-șpemia oară), dar nu moare.

Îmi pare că sunt la modă filmele horror și de acțiune. Au fost niște surprize în box office-ul american: filme independente cu bugete mici au încasat foarte mulți bani, în timp ce filme produse cu bugete mari de către marile studiouri au dezamăgit. Cred că studiourile mari ar trebui să asculte mai mult publicul și să le ofere ce vor, nu să le bage pe gât filme frumoase vizual, dar fără substanță.

 

Cum s-au schimbat cerințele

Clienții cer mai mult și vin cu din ce în ce mai puține resurse. Nicio noutate aici.

 

Cum au influențat trendurile din social media?

Social media își pune amprenta asupra industriei filmului de câțiva ani: din ce în ce mai mulți influenceri joacă în filme, unii chiar produc și regizează. Iar în multe dintre cazuri, rezultatele sunt excelente. Pe de altă parte, faptul că lumea consumă video-uri cu durate scurte pe diverse platforme a redus "attention span-ul”.

Observ la prieteni că nu mai au răbdare să se uite la un film cap-coadă, lucrul care a făcut ca anumite platforme de streaming să impună scenariștilor să scrie scenariile și dialogurile în așa fel încât să dea mură-n gură celor care fac și alte lucruri când se uită la un film și nu sunt atenți. Ceea ce este păcat, pentru că se pierde magia unui film, iar eu unul găsesc ridicol să-mi spună personajul din film cum stau lucrurile, în loc să mă lase pe mine să gândesc singur.

 

Când ți-ai dat seama că AI-ul a schimbat multe?

Cred că impactul pe care îl aduce AI-ul este mai mare pe partea socială; foarte mulți oameni au fost păcăliți și influențați de către video-uri generate artificial cu teme politice, sociale sau geopolitice. Filmul este o convenție; știi că ceea ce vezi este ficțiune.

Pe social media este pericolul real. Chiar dacă scrie pe video "AI generated", lumea tot crede că e pe bune, atâta timp cât "X" sau "Y" îl postează și susține că e pe bune. Cred că lumea trebuie educată să facă diferența între AI și realitate.

 

Cum vă adaptați la noua lume?

Părerea mea este că AI-ul nu va aduce schimbări majore în industrie. Mai țineți minte prin anii 2015-2016 când toată lumea înnebunise cu filmările la 360 de grade? S-a dus hype-ul. Cam la fel e și cu filmele 3D. AI-ul este o unealtă de care ne putem folosi în anumite circumstanțe. De exemplu, la ultimul film la care am lucrat, am fi putut implementa și inteligența artificială și probabil ar fi fost mai ieftin, dar nu am făcut-o. De ce? Pentru că există oameni foarte pasionați de film și îndrăgostiți de meseria lor care nu ar schimba modul de lucru, pentru că nu au de ce.

Dar am produs recent și un film de lungmetraj românesc, in regia lui Dan Chisu, care folosește AI-ul ca să facă mișto de AI și de cei care se tem că le va lua inteligența artificială meseria :). Stay tuned, apare in curand in cinematografe.

AI-ul nu aduce nicio îmbunătățire majoră pe ecran, dar poate eficientiza workflow-ul.

În cazul meu, mă folosesc de AI la lucrurile care în mod normal îmi consumă mult timp și le fac mai mult mecanic. Îl consider asistentul meu, care este și cu bune, și cu rele.

 

AI în procesele de muncă?

Am momente în care uit că există AI și lucrez ca și cum aș fi în anii 90. Sunt genul de om care are pix și agendă, iar asta nu se va schimba. Îmi place ceea ce fac și am impresia că AI-ul îmi „fură” din plăcere dacă îi dau ceva de făcut. Pentru mine, cel mai eficient mod de a lucra cu inteligența artificială este să mă scape de tot ce fac mecanic, apoi să o consult după ce îmi termin treaba: nu să îmi facă treaba, ci să verifice ce am făcut și să îmi spună ce opinie are. În rest, îl folosesc mai mult pe plan personal. Mai folosesc AI ca să generez texte pentru interviuri când nu am inspirație. Glumesc :)

 

AI în etapa de concept?

Au ajuns la mine scenarii de film generate artificial și le vezi de la o poștă că-s făcute cu AI. Nu că sunt rele, dar ceva este foarte off la ele. Ba chiar am avut un client care a venit cu un buget făcut cu AI, care era foarte departe de realitate, dar și în dezavantajul clientului.

 

Relația oamenilor cu realitatea ”perfectă”

Cred că majoritatea oamenilor nu caută perfecțiunea, cel puțin nu în domeniile creative. Să luăm ca exemplu pelicula versus digitalul. Am intrat în industria asta odată cu camerele digitale. Toată lumea era convinsă că pelicula o să moară și uite că lucrurile nu stau chiar așa.

Majoritatea oamenilor de imagine cu care am lucrat își doresc să filmeze pe peliculă, dar, din păcate, este prea scump pentru majoritatea producțiilor. Dacă ar fi mai ieftină, s-ar trage mult mai mult pe peliculă. Iar oricine a filmat pe peliculă știe cât de complicat și riscant este, dar preferă complicația în detrimentul perfecțiunii. Mai mult, unii oameni care filmează în digital vor să obțină în postprocesare "the film look". Deci, cât mai departe de imaginea perfectă.

Într-o lume perfectă, oamenii o să caute imperfecțiunea, pentru că imperfecțiunea este umană și rezonăm cu ea.

 

Așteptările actuale

Personal, nu am simțit că au scăzut standardele sau că au crescut așteptările odată cu implementarea AI-ului. Am avut norocul să întâlnesc clienți care preferă să lucrăm prin metode tradiționale, ca să zic așa. În același timp, am colegi de breaslă la care ajung clienți care vor produse video generate cu AI și asta le livrează. Nu există un răspuns standard aici.

A fost la un moment dat o perioadă în care îmi apăreau pe social media fel de fel de reclame generate. Când mă uitam la comentarii, toată lumea îi acuză că folosesc AI și că nu folosesc actori reali. În momentul de față, majoritatea reclamelor care îmi apar în social media sunt făcute fără AI.

 

Ce parte a pieței crezi că va dispărea

Nu cred că va dispărea nicio ramură a industriei. Dimpotrivă, deschide uși unor oameni care poate și-au dorit toată viața să facă film și nu au avut resursele. Sunt absolut convins că vor exista filme făcute exclusiv cu AI. La un moment dat, vom avea și o categorie la Oscar pentru filme AI, festivaluri dedicate și așa mai departe. Dar asta nu înseamnă că moare filmul "clasic" — dimpotrivă, cred că proiectele făcute în stil clasic vor fi și mai valoroase și apreciate. E loc sub soare pentru toată lumea; nu trebuie să existe hate pentru AI.

 

Cum se redefinește valoarea imaginii

Când eram mai mic, eram influențat sau idolatrizam diverși actori sau muzicieni - oameni reali. Iar lumea o să caute întotdeauna modele printre oameni, nu ceva generat. La fel este și cu produsele video.

Ce am observat de când a apărut AI-ul este că oamenii apreciază din ce în ce mai mult imaginile reale.

 

Ce valorează mai mult acum

Componenta umană și lucrul făcut manual.

 

Ce va fi complet diferit peste 5 ani

Cred că peste 5 ani vor dispărea panica, dar și hype-ul legat de AI. O să fie ceva firesc în viața noastră, iar oamenii se vor stresa cu următorul trend care va veni și care va omorî industria filmului și ne va lua joburile :)

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info

Dosare editoriale

Pozitii

Sectiune



Branded


Related