Sunt adeptul ideii ca oricarei companii aflate la inceput trebuie sa-i dai o sansa pentru a-si croi un drum, mai ales ca in lumea publicitatii nu e usor sa razbati printre multinationale. Din acest motiv, m-am abtinut sa comentez campania pentru Wembley semnata de Loco, chiar daca povestea de agent 007 era trasa in banda dupa ideea Dacia, insa mult mai confuza si fara claritatea unui fir epic.
Totusi, noua campanie « Arctic » nu se poate bucura de aceeasi clementa. Intai de toate, mi se pare foarte interesant cum un brand ca Arctic, cu traditie, bugete si potential, merge direct si fara pitch la o agentie precum Loco si comanda o campanie. Zic si eu, nu dau cu parul.
Dar asta e in curtea clientului, care se pare ca se pricepe grozav sa scrie brief-uri, atat de tare incat agentia l-a apreciat ca « cel mai complet brief primit vreodata ». Numai ca si asta imi ridica niste indoieli, intrucat prima regula a unui brief e sa fie... « brief ». Dar, lasand la o parte opiniile despre ce inseamna un brief bun sau slab, trebuie sa spun ca pe cat s-o fi pricepand clientul sa scrie brief-uri, pe atat de putin se pricepe sa evalueze propuneri, altfel nu e nici o explicatie cum a putut accepta propunerile si ulterior spot-urile puse on air.
Intai de toate, povestea cu Oscarul e fumata demult de o margarina. Va amintiti gospodina care multumea familiei, rudelor si scutura un tel ? Dar acolo ideea avea o legatura cu produsul. Margarina o ajutase sa fie atat de buna in gatit, incat incepuse sa se viseze la « Oscarurile culinare » si se trezise vorbind cu telul in mana. Familia o aplauda pentru talentul culinar, deci se leaga. Ce are frigiderul sau masina de spalat cu Oscarul ? A, da, acum m-a strafulgerat iluminarea! Omul tine un soi de shaker in mana, pe care l-a luat posibil din frigider, si el i-a trezit nostalgii de Oscar, desi se afla de fapt langa masina de spalat ! A-ha ! « Super tare, frate ! », cum ar spune Mircea Badea.
