Traumele clasei a VII-a A - cand a fost " votat miseleste comandant de detasament" de colegii machiavelici - au lovit in momentul in care Liviu David a trebuit sa se aseze pe scaunul de Group Creative Director dupa 4 ani de D'Arcy.
Cu chiu, cu vai, s-a lasat impins pe scaunul ala ce parea un instrument de tortura sofisticata. Moduri de actiune: traiul in centrul atentiei, responsabilitati in fata tuturor, luat decizii pentru altii, abandonul unor task-uri mult iubite:
Mi-era o frica sora cu moartea. Eram stupid de balbait in prezentari si ma intimidau grupurile mai mari de trei oameni care se uitau in directia mea. Nu ca acum as fi un animal social, dar atunci eram oarece mutant la capitolul asta si nu dadea deloc bine la client. Numai cuvantul "client" imi inducea un incontrolabil efect Parkinson asupra membrelor inferioare.
Prapastia numarul doi a urmat la plecarea Alinei Gavrila din agentie. GCD-ul Liviu David avea sa-si piarda litera G din functie. S-a incercat o scapare:
- Pai nu ziceam sa conducem toti egali, Kit, Vali si cu mine?
- Nu se poate, trebuie sa fie unul mai rasarit, sa-l scoatem in fatza.
Esec. Angoasa. Posibile injuraturi inabusite.
Trebuia sa fie numai Unul peste toti ceilalti, nucleu generator de PR si etalon al agentiei.






















