"Duminica e Abracadabra! Magicianul te cheama la joc!" Daca ai inceput sa fredonezi in timp ce citeai versurile, atunci si tu esti printre copiii crescuti cu cheia la gat, cu internet prin dial-up si cu Magi la TV. Greta Goran (Copywriter, The GOOD Company) nu numai ca face parte din Generatia Abracadabra, dar ii si duce povestea mai departe, prin pagina Eu pot, eu sunt Magician, aflata azi in portofoliul First Content Studio.
„Suntem niste copii mari, cu responsabilitati si facturi de adulti, dar care se indragostesc aiurea in metrou, care canta fara voce la semafor, care danseaza in ploaie si pe care ii uita sfintii la povesti in bucatarie cu prietenii.”
Iar Greta nu e singura care crede asta, alaturi de ea stand si cei peste 70.000 de fani ai paginii Magicianului (actorul Marian Ralea), „public real, pe bune, autentic, adus aici prin puterea literelor, nu a ads-urilor”. Daca asta nu impresioneaza, afla si ca rasturnarile de algoritm din Facebook nu l-au afectat pe Magician; pagina si-a pastrat engagementul constant; fara ads, campanii sau concursuri.
Mai jos e povestea unui taram online dedicat copilariei de altadata, condus de un magician, unde s-au strans visatorii si copiii mari. Si mai este Greta, pe care poate ai mai intalnit-o pe net, vorbind sus si tare despre propriii zmei, lucru deloc usor de facut daca ma intrebi pe mine.
Hai sa facem, cu Greta Goran
Am lucrat in domenii ataaaat de diferite, dar prin toate m-au condus literele si iubirea mea eterna pentru ele. Imi place sa scriu, e tot ce stiu, e tot ce sunt si, oriunde decid literele ca trebuie sa mergem, mergem! Jurnalismul a fost prima mea iubire (jurnalismul sportiv, sa ne intelegem, ‘cos I love soccer).
A inceput ca o pasiune: Hai ca trec si eu pe aici, pe la Gazeta [n.r.: Gazeta Sporturilor] in fiecare zi, dar nu ma angajati, ca eu sunt la facultate si sunt tocilara, n-am eu timp de prostii. Si n-am mai plecat vreo 6 ani.
Pe urma, am ajuns la PRO, unde a fost iarasi o perioada superba pentru mine si literele mele. Acolo chiar au invatat sa isi faca de cap, sa se lege cum vor ele intre ele, sa fie rebele, sa se lase scrise in fel si chip, ca n-ai cum sa dai gres cand esti nebun si chiar crezi in scris.
Cred ca primul-primul proiect de copy, asa, in adevaratul sens al cuvantului, au fost promo-urile scrise pentru PRO. Mi se parea fabulos, minunat, mirific, ca ce scriu eu in 30 de secunde ajunge la inima tuturor barbatilor din Romania.
Mereu ma amuza cand ma gandeam ca, daca ar sti ei ca o fata le scrie, ar fi un mare soc. I loved it! Era si o responsabilitate, dar mi-a trecut repede presiunea asta - cam dupa primele 3 ore :) Imi placea enorm ce faceam si, cand iti place ce faci n-ai cum sa failuiesti. Bine, ai cum, dar sunt bune si greselile, ca inveti din ele, asa se zice.
Publicitatea e, for now, un teren de joaca. Inca nu ne decidem daca ne place. Mi se pare ca e o unealta atat de puternica, ar putea avea un cuvant atat de mare pentru societate, pentru popor, pentru politica, pentru OAMENI, dar noi ne limitam la a vinde seminte si sucuri. Bine, e si asta un scop, dar nu e scopul meu. As we speak, lucrez la The GOOD Company, pentru Canon, Transilvania Train, Proleasing Motors, LG, Bel Profile. Sunt clienti din toate domeniile, dar atat timp cat literele zic "challenge accepted!", cine sunt eu sa nu le ascult?
Ma mai joc cu gret.ro, dar nu sunt blogger. (Nu ma numi blogger, ca o sa te caut, o sa te vanez si o sa te oblig sa mananci pizza cu ananas!). Imi place sa zic ca e locul meu de joaca si ca sunt story tailor. Imi fac de cap si scriu mult despre depresie, o boala cu care ma lupt de ani de zile si pe care as vrea s-o fac bine. Nu stiu cum, nu stiu daca prin scris, dar o s-o fac, jur pe rosu.
Magicianul cu Facebook
Planul a fost extrem de simplu: hai sa facem bine! Fara exceluri, pozitionari, public tinta, d-astea. Magi este un om absolut MI-NU-NAT, si ideea a venit de la o discutie despre viata, despre proteste, despre Abracadabra si magie. Cum putem sa transmitem un mesaj de incurajare copiilor mari, crescuti cu cheia de gat si cu Abracadabra de duminica, prin care sa le spunem ca e OK?
E ok sa fie cum vor, e ok sa aiba zile proaste, e ok sa fie diferiti, e ok sa fie buni, e ok sa se indragosteasca, e ok sa… orice le, pardon, orice ne face inima sa o ia razna din piept.
Cred ca e gresit sa zic ca n-avem obiective, nu? Nu stiu, nu e nimic foarte programat. Sunt gandurile lui Magi, pe care le transmitem pe pagina, in functie de cum simtim, cum vin, cum ne dicteaza literele. Am vrea sa ajungem la cat mai multi oameni si sa le spunem ca E OK! Sunt suficient de buni, de frumosi, de minunati.
Viata asta e foarte, dar foarte nasoala, avem nevoie de un Magi in viata noastra, care sa ne aduca aminte ca o viata avem. Trebuie sa mergem seara la culcare impacati ca am facut macar un lucru bun pentru noi in ziua aia.
Cui se adreseaza pagina
Am inceput gandindu-ne la generatia noastra, a astora care am crescut cu lapte cu cacao si Abracadabra duminica dimineata, dar targetul s-a dus, s-a duuuuuus la fiecare adult care stie ca e un copil inca, ca va ramane mereu un copil. Asa ca, hai sa ne jucam!
Publicul este absolut miiiiiinunaaaaat, pentru ca este public real, pe bune, autentic, adus aici prin puterea literelor, nu a ads-urilor. Sunt eu, esti tu si tu si tu si tu si oricine are nevoie sa i se reaminteasca faptul ca e OK. Suntem ok.
Suntem niste copii mari, cu responsabilitati si facturi de adulti, dar care se indragostesc aiurea in metrou, care canta fara voce la semafor, care danseaza in ploaie si pe care il uita sfintii la povesti in bucatarie cu prietenii. Suntem o minune, bai, si ar trebui sa ni se spuna asta in fiecare zi.
Generatia Abracadabra
Sigur ca sunt din Generatia Abracadabra, ba chiar le scriam scrisori cand eram mica, de acolo de la mine, din Alexandria, Teleorman. Stiu, nu radeti. Sunt si oameni misto de acolo :))
Cred ca [n.r.: cei din generatia asta] suntem mai “fraieri” un pic, in sensul in care am vazut si am simtit cat de greu era sa avem o jucarie noua, o ciocolata, o banana coapta pe ziar pe soba. Mai fraieri in sensul in care ne-am setat ca trebuie sa muncim pana ne sar ochii din cap, ca sa simtim ca meritam ceva. Altfel, daca e prea usor, ni se pare ca nu ne apartine succesul, pentru ca n-am murit pentru asta. Ma refer la job, in relatii, in orice.
Mai cred ca suntem niste “ciudati”, in sensul in care suntem generatia asta de tranzit, care n-a avut de niciunele si acum s-a trezit cu de toate. Avem prea multe optiuni, toate optiunile, dar stim cum e sa n-ai niciuna.
Suntem razvratitii care se casatoresc tarziu sau deloc. Un pic dezorientati, pentru ca am trait ambele perioade. Si cu centul pe minut, si cu selfie-uri in lift. Si cu oracole, si cu Facebook. Si cu mamaliga unsa cu magiun ca desert, si cu Pavlova sau Choux a la creme.
Totul organic sau cu niste ads?
Foarte rar bagam niste banuti, doar in postarile in care anuntam evenimente, ca sa ajunga la mai multi oameni. Dar cand zic foarte rar, chiar e foarte rar. Si cand zic niste banuti, chiar ma refer la 30 de lei. Pentru ca nu ii avem.
Pur si simplu, suntem o pagina super-mega-misto si independenta si preferam sa investim (o sa sune cheesy, dar aia e, bare with me) in litere si in mesajul transmis.
Nu ne-a afectat algoritmul lui Zuck, jur, nici eu nu ma asteptam. Dar asta pentru ca oamenii s-au strans pe pagina organic si dau share pentru ca asa simt, pentru ca rezoneaza cu mesajul. Si atat timp cat suntem coerenti si consecventi in mesajul transmis, nu ne face pe noi Mark.
Cum vezi utilizarea nostalgiei in publicitate?
Nostalgia e un buton pe care multi apasa atunci cand vor o campanie emotionala, apoi nu stiu ce sa faca mai departe. Degeaba apesi pe buton, daca nu il sustii curat, sincer, cu continut de calitate, cu un scop bine precis. Ma rog, nu imi sariti in cap, dar cred ca atunci cand apesi butoane emotionale (nostalgie, sanatate, copii, batrani, violente etc.), daca o faci ca sa vinzi creioane, e gresit.
Bai, putem sa facem ATAT DE MULTE cu publicitatea asta, sa schimbam pe bune ceva, la noi, la societate, la calitatea vietii, ca e pacat sa ramanem la "creioane".
In ce masura il regasim pe Magician la taste? :)
Intr-o mare mareeee (o mare frumoasa ca in Grecia sau ca in Vama duminica seara, cand nu e nimeni :D) masura, sunt gandurile lui, asezate frumos in pagina de mine. Magi e ambasadorul, insa nu poti vorbi de Magi fara Marian Ralea. Pana la urma, el este unul dintre cei mai mari actori pe care ii are Romania. (Eu as zice ca cel mai mare, dar, hei, eu il iubesc si s-ar putea sa fiu putin subiectiva. S-ar putea!)
Pagina este despre OMUL Marian Ralea. Care uneori e Magi, uneori se joaca duminica dimineata cu copiii, uneori intra pe scena si este actorul Marian Ralea.
