Pasi mici spre un bine mare

Binele s-a nascut intr-o garsoniera din Dristor, la un pahar de vin. Claudia Vulpe si Greta Goran au ciocnit pentru o lume noua si au smuls caii verzi de pe peretii lor si i-au imblanzit si le-au insuflat responsabilitate sociala. Se cunoscusera doar cu jumatate de an inainte, dar se stiau de o viata. Ele erau cele care cautau mereu un bine de facut, un zambet de oferit, un caine de adoptat sau un batran de trecut strada.

S-au combinat cum se combina strategia cu creativitatea, caci ele asta faceau, strategie si creativitate, prin diferite agentii. Si intr-una din seri, au lamurit o data pentru totdeauna raspunsul la intrebarea ce facem? Convinse ca oamenii sunt dispusi sa faca bine, trebuind doar sa aiba in jur persoane care sa ii inspire, Clau si Gret s-au dedicat la propriu domeniului facembine.ro.

Este sensul nostru. Este cel mai frumos lucru care ni s-a intamplat, este motivul pentru care ne trezim zambind dimineata chiar daca suntem rupte de oboseala si stim ca o sa reusim sa lucram pentru proiect doar dupa joburi, noaptea si in weekend.

Raul principal cu care lupta binele in acest caz este depresia. Fetele spun ca depresia nu are manual, pentru ca se manifesta diferit in cazul fiecaruia. Despre aceasta, despre #aiabuni, dar si despre alte ocazii de a face bine, in continuare, cu Clau si Gret.

Inceputuri

Povestea noastra, in primul rand de prietenie, a inceput in primavara anului trecut, cand ne-am cunoscut la un job intr-o agentie. Una copywriter, visatoare si pe baterii creative (Gret), cealalta Account Manager, cap strategic si sefa la aliniat planete (Clau), ambele raci, iubitoare de caini, mare, Vama si naturale precum jungla amazoniana.

Nedespartite chiar si in Dristor: avem doar un bloc distanta intre noi. Ce sa mai, ne-am gasit! Chimie cat cuprinde si profesionala si personala, deci da-i cu vin in garsonierele din Dristor, mai o suparare pe societate, mai un plans ca viata e grea, mai un luat taurul de coarne si haide, haide, hai sa facem ceva, hai sa schimbam lumea, ca suntem suficient de nebune incat sa credem ca putem sa facem asta. Bine, hai! Si uite asa a aparut Facem Bine.

Soarele si echilibrul in haosul din mintile noastre le-a adus Matei (Raluca Matei), odata cu identitatea asta minunata pe care ne-a conturat-o si cu toate vizualurile frumoase pe care le face si nu numai. Prietena de multi ani cu Gret, dragoste la prima vedere cu Clau, o balanta intre doi raci, la fix! “Vocea ratiunii”, asa ii spunem noi, pentru ca pe langa faptul ca e cel mai minunat Art eva’, ne si tempereaza atunci cand ne ia valul sau pune punctul pe “i” atunci cand noi l-am pune gresit pe “z”.

Clau, Gret si Matei

Clau: In 2008 mi-am inceput rolul de agent dublu: facultate pe timp de zi, call center in televiziune pe timp de noapte sau dimineata sau pranz sau oricand era nevoie, in functie de cursuri. Job in publicitate fara experienta insemna “feel the unpaid internship breeze”. A fost o calatorie interesanta insa. Intelegi mai repede ca nu toti se nasc invatati, ca e ok sa intrebi, ca e ok sa asculti si ca suntem diversi. Si mai ales ca oamenii simt cand cineva vrea sa le faca bine, chiar daca initial erau reticenti. E o senzatie placuta sa vezi cum redevin calmi si buni si sa simti ca ai contribuit si tu la asta. Chiar si pe moment. Dupa facultate am mai ramas cativa ani in Client Service, intr-o agentie imobiliara.

Domeniul asta m-a ajutat sa ma maturizez, sa ies din bula mea “roz” de copil, sa ma descurc in fel si fel de situatii si sa fac bine, oricat de negre ar fi ele. Si sa transmit asta si celorlalti. Din 2014 am inceput sa lucrez in publicitate si pandesc ca o vulpe brief-urile de CSR.

Gret: Eu sunt un haos si profesional, ca in viata. Am 16 ani de munca si multi de presa sportiva, brand manager la PRO TV, pe Sport, scriu, ma bag in orice e de scris, creat povesti, identitati sau uatever. Si orice salveaza lumea. Acum lucrez la We Love Sport, dar asta e doar un nume in acte, ca si aici facem de toate, cred ca ar trebui sa se numeasca We Love Life (e amuzant ca eu, o depresiva, se gandeste la numele asta). Si facem bine, in principal. Si oficios, si in noptile cu vin din Dristor.

Matei: Eu sunt omul din umbra in povestea Facem Bine, dar simt proiectul la fel de aproape ca Gret si Clau, chiar daca sunt departe fizic. Istoric vorbind, dupa un inceput creativ mai “corporatist” intr-o casa de avocatura, am sarit din PR in Art Direction si din Scoala ADC in Jazz, de unde nu m-am mai dezlipit vreo 6 ani minunati si unde m-am incarcat cu energia fermecata a campaniilor sociale, incepand cu salvatul ciocarliilor si terminand cu MagicHome. Acum imi pun muschiul creativ la treaba intr-o companie din fintech in Amsterdam si “fac bine” cu fetele de la distanta, intr-o fereastra insorita de whatsapp, ca aici vremea e cam ploioasa.

A face bine

Facem Bine pentru ca asta este ceea ce am incercat de fapt sa facem mereu de-a lungul vietii noastre, dar nu am avut suficient de mult curaj incat sa o ducem la next level. Pentru ca mereu cautam un bine de facut, un ajutor de dat, un zambet de oferit. Nu au ramas in urma noastra gunoaie nestranse de pe jos, catei abandonati pe strada, batrani cu sacose neajutati, incorectitudini lasate in aer la joburi sau in alte situatii si alte lucruri mici pe care le-am putut rezolva. Este mult bine de facut si suntem prea putini pentru tot ce are nevoie Romania.

Ne-am bagat peste tot unde am simtit ca e pentru cauzele in care credem. De la Let’s do it, Romania, la campanii ale noastre pentru oamenii strazii (“Puteam sa fiu eu” cu super-fotograful Horia Manolache), campanii de donat haine si incaltaminte, multe proiecte de CSR si cu PRO. Din pacate, avem joburi pentru facturi si rate, dar cat ne permite timpul, incercam mereu sa facem bine. Si sa vorbim despre asta, nu pentru Like-uri, ci pentru ca puterea exemplului e cea mai buna.

Ideea

Ideea ne-a venit intr-o seara in Dristor dupa multe discutii despre viata, despre oameni si facut bine in general. Mai mult decat ceea ce se intampla in momentul asta, pentru ca se poate si de ce nu facem, de ce nu fac nici ei, de ce stam pe loc, de ce prea putine dintre campaniile de CSR vorbesc pe limba tuturor si schimba efectiv ceva si ce suparare, ce drama.

Si gata, ne-am hotarat instant, am cumparat si domeniul facembine.ro in aceeasi seara (Stefan, prietenul lui Clau de fapt, ca nu e safe pentru tehnologie sa le cunoasca pe Clau si Gret) si am inceput sa visam cai verzi pe pereti. Multi, dar din ce in ce mai colorati, mai mari, mai reali, mai concreti. I-am povestit repede si lui Matei si am rugat-o sa ne faca un logo, iar ea s-a dezlantuit frumos, ne-a adus soarele de pe cer, ne-a desenat pe noi fix asa cum suntem si ne-a dat cea mai buna veste: ca e “all in” si ea.

Primii pasi

Asa am inceput sa gandim campanii de CSR mari si curajoase zicem noi – pentru ca sky is the limit atunci cand nu esti obligat sa urmaresti o strategie/brief/buget etc. - cu rezultate, ca de floricele pe campii ne-am saturat cu totii. Sau cel putin noi.

Usor usor ne-am tras si rebranding - Facem Spam - pentru ca deh, e complicat cu brandurile astea! Dar nu ne lasam, ne dorim prea mult sa facem asta, sa stim ca am ajutat macar cativa oameni, ca am reusit sa schimbam ceva in bine.

Si uite asa ne-am temperat putin si ne-am dat seama ca avem ceva de invatat si din faptul ca nu primim raspunsuri sau ca le primim prea greu si nu mai avem rabdare. Am decis sa facem pasi mici spre un bine mare, chiar daca binele e complicat, hai sa incercam noi sa il facem simplu.

Formula de start

Ne-am facut conturile in Social Media (Facebook, Instagram) si am inceput sa postam diverse indemnuri de a face bine pe care fiecare dintre noi ar trebui sa le aiba in vedere, lucruri care ne scapa sau despre care nu ne-am informat suficient.

Multi nu stiu ca medicamentele expirate nu se arunca la gunoi, cat de important este sa invatam sa oferim primul ajutor, ca guma de mestecat aruncata pe jos poate omori pasari si asa mai departe. Felul in care au fost primite mesajele noastre a demonstrat ca oamenii au nevoie de o “voce” care sa le spuna toate lucrurile astea, pentru ca in doar jumatate de an am strans o multime de #aiabuni alaturi de noi, foarte multi care ne scriu ca sunt dispusi sa ne ajute, care ne multumesc, multe share-uri si reactii.

Nu ne asteptam, am fost super impresionate, dar cred ca cel mai misto a fost sa observam ca oamenii chiar sunt dispusi sa faca bine, trebuie doar sa aiba in jur persoane care sa ii inspire. Si de aici l-am sunat repede pe Juru si l-am rugat sa ne faca peste noapte un site, ca avem si noi atatia oameni buni care ne-au inspirat si trebuie sa scriem despre ei. Am demarat astfel o serie de interviuri cu #aiabuni, oameni care ne-au facut sa spunem macar o data in viata "Bai, ce misto e omul asta, daca el poate, hai ca putem si noi!".

Misiunea

Ne propunem multe lucruri: sa reusim sa schimbam obiceiuri gresite pentru viata, pentru mediu, sa facem oamenii sa constientizeze ca nu totul exista ca sa ne fie noua bine, ca trebuie sa fim responsabili si sa ne pese si noua de planeta, de animale, de ce este in jurul nostru.

Sa convingem brandurile ca pot sa faca mult bine, ca au o putere imensa de a educa si de a schimba, ca oamenii au nevoie de altceva acum, vor autenticitate, vor sa li se prezinte situatiile asa cum sunt, fara metafore. Daca e negru si urat il prezinti asa, nu ii dai culoare. Binele va veni numai de la oameni, daca vom invata cu totii ca e ok sa fim vulnerabili, naturali, ca nu trebuie sa functionam asa cum ne dicteaza societatea.

Audienta

Ne adresam tuturor. Indiferent ca dai o fuga pe aici si dup-aia pleci si nu schimbi nimic, noi ne bucuram ca ne-ai vizitat. Poate peste ceva timp te intorci mai hotarat, dupa ce dai de #aiabuni peste tot. Ca sunt multi, din ce in ce mai multi, watch out!

Ne dorim ca oamenii sa transmita mesajele noastre mai departe si catre bulele lor, sa discute cu noi si sa ne contrazica atunci cand spunem ceva gresit, pentru ca nu le stim nici noi pe toate, sa inceapa sa faca acesti pasi mici spre un bine mai mare, pe care ni-l dorim cu totii dar trebuie sa muncim pentru el, sa le dam un apetit de a se informa si a citi mai mult.

Am primit foarte multe reactii de la oameni: multi bucurosi ca au aflat lucruri noi si au inceput deja sa faca schimbari in urma mesajelor noastre, multi care isi doresc sa ne ajute, care isi doresc sa vorbeasca despre depresie/violenta ca sa dea curaj si altora, multi care ne spun ca pagina noastra ii ajuta sa se dea dimineata jos din pat si sa mai reziste inca o zi si inca o zi si asa mai departe. O multime de oameni dornici sa faca bine, care au avut nevoie doar de un trigger, de putina sinceritate si lucruri spuse simplu, la obiect, pe intelesul tuturor. 

Depresia

Este negru infinit. Atat. Este durere si neputinta. Este de neinteles din exterior, dar mai rau e ca nici din interior, cei cu depresie nu o inteleg prea bine. Nu are manual pentru ca la fiecare functioneaza alte lucruri, alte tipuri de terapii, alte tipuri de tratamente. Pentru ca un om cu depresie isi schimba tratamentul si terapeutul de zeci de ori si chiar si atunci cand functioneaza, dupa un timp organismul se poate obisnui si iar trebuie sa schimbi, sa testezi, sa o iei de la capat. Nu are manual.

Exprimarea de sine

Depinde mult de momentul in care se afla oamenii. Daca sunt in negrul infinit, nu stiu de unde sa se apuce, nu le vine sa vorbeasca, sa povesteasca. Doare si arde si nu stii pe ce lume esti. Daca simti ca ai ceva de spus oamenilor, poate ii ajuta, atunci vorbesti mai usor. Oricum e greu, pentru ca desi esti constient ca ii ajuti pe oameni vorbind despre asta, ca sa nu ne mai simtim singuri, e foarte greu sa retraiesti, sa povestesti negrul ala infinit si tot ce ti-a spus urat depresia… Dar trebuie sa tragem aer in piept si sa vorbim, pentru ca nu suntem singuri in asta.

Ii ajutam cum putem, adica prea putin. Pentru ca noi credem cu tarie ca doar psihologul si psihiatrul pot oferi ajutor. Am avut sute de mesaje care ne-au terminat nervos, pur si simplu, ne durea sa citim si am incercat sa cautam solutii pentru a ajunge la un psiholog, sa fim acolo pentru ei asa cum putem si noi. Greu, foarte greu.

E nevoie de multa constientizare in randul oamenilor, dar si in cazul psihologilor si psihiatrilor, insa speram sa reusim sa facem ceva la un nivel mai mare cu #DepresiaNuAreManual.

Abordarea unui om care sufera de depresie

Am strans de la #aiabuni pe Instagram o serie de cuvinte pe care le-ar adresa celor care trec prin asta si sunt un bun exemplu de dat aici: Curaj, Sunt aici, Te ascult, Esti de ajuns, Nu esti singur, Respira, Nu e vina ta. In niciun caz sa nu le spunem tot felul de lucruri motivationale, care mai degraba ii enerveaza: „zambeste, maine o sa fie mai bine!”, „gandeste pozitiv” sau „e numai vina ta, nu te straduiesti destul sa iesi din starea asta”, „altii au probleme mai mari” etc.

Gret: cel mai bun exemplu pentru mine e o discutie recenta cu sora mea, care a fost langa mine in totii anii de medicatie, spitalizare, cazut la pat si dupa 5-6 ani mi-a zis intr-o seara cred ca cel mai frumos lucru pe care voiam sa-l aud: “Mai sis, nu inteleg niciun pic, mintea mea e prea limitata ca sa isi imagineze macar de ce te simti asa, dar eu sunt aici si nu plec. Te iubesc si imi pare rau ca nu pot sa inteleg, dar sunt aici”. Cred ca asta vor oamenii sa auda.

Depresia in Romania

Romanii, marea majoritate, cred ca depresia e ceva inventat, un alint, un moft, o stare proasta. Si nu o boala. O boala din aia pe bune si foarte grea, pentru ca ati vazut si voi cati oameni se sinucid din asta...

Pot invata mai multe daca citesc despre asta, daca in loc sa ne dam cu parerea in functie de „ce am auzit” alegem sa ne documentam inainte, pentru ca unele discutii sunt foarte sensibile. Depresia este un subiect care necesita multa educatie in Romania, unde boala asta inca este stigmatizata.

Lectii despre oameni

Am invatat ca suferim cu totii de singuratate si de frica de a povesti prin ce trecem. Pe internet, toti suntem fericiti si super-cool. E foarte greu sa vina cineva sa spuna: “Bai, eu nu sunt ok, voi?” si asta incercam sa transmitem si noi. Ca e ok sa ai zile proaste si foarte proaste. Ca toti numaram like-uri si kilograme pe cantar. Ca toti vrem sa fim iubiti, apreciati si ne confruntam cu aceleasi probleme, facturi si dileme existentiale. Hai sa vorbim despre ele! Nu avem o solutie, dar macar suntem impreuna in asta.

#aiabuni

Sunt oamenii care rezoneaza cu mesajele noastre. Sunt oamenii care traiesc frumos. Sunt oamenii care ridica un gunoi si-l duc la chiosc. Care isi suna parintii. Care zambesc necunoscutilor pe strada. Care au bun simt. Si empatie. Si magie in ochi. Si care fac bine. Pentru ei, pentru altii, dar fac bine.

Campania “Hai sa”. 

Hai sa e despre puterea exemplului si despre gesturile mici, pe care le putem face oricand. E greu sa zici “hai sa... nu ne mai batem copiii” sau “hai sa... nu mai fim depresivi”. Dar hai sa-urile noastre sunt despre pasii mici pe care ii putem parcurge usor si care pot schimba un pic lumea. Un pic.

Provocari

Toate proiectele pe care le-am gandit sunt in discutii pentru implementare, ceea ce inseamna mult pentru niste zapacite care s-au hotarat sa faca bine peste noapte. Pentru ca ele sunt insa foarte bold, brandurile la care au ajuns sunt pe masura. Ceea ce inseamna mult timp pentru aprobari, multe discutii si proceduri. Iar cand vrei sa faci bine nu prea ai rabdare. Si suntem putin la capatul asteptarilor, dar #aiabuni ne ajuta sa mai rezistam. Si proiectele in sine, pentru ca daca vor iesi, rezultatele si schimbarile in bine vor fi meritat toata aceasta asteptare.

Costurile proiectului

Costuri sunt, bugete nu prea. Noi il finantam, din salariile noastre. Si prietenii care ne-au ajutat: ba cu site, ba cu video sau alte lucruri de care am mai avut nevoie.

Ce urmeaza

O mie de planuri avem, ce o mie, un milliard! Si planuri, si prezentari, si nopti nedormite. Dar nu am vrea sa vorbim despre ele, pentru ca binele se face atat de greu si depindem de atat de multi oameni, de cei cu putere, care sa ne ajute sa implementam campaniile noastre mari-mari din sertarele din Dristor, incat mai bine facem si povestim apoi.

In continuare, ne gasiti pe Facebook, Instagram, Site, cu mici gesturi de bine, pe care putem sa le facem singure si cu ajutorul prietenilor care isi fac timp sa ne ajute fiecare cu ce poate, un video, un site, un bug, un desenache (Love, Matei).