Refuză proiectele cu care nu simte o conexiune, lucrează din cafenele și din confortul propriei case și își permite luxul de a trage un power nap de 20 de minute la prânz. Iunieta Sandu a aflat cum e viața după agenție și acum face prozelitism pentru freelanceri.
Aproape niciunul dintre noi nu a visat să se facă freelacer când va ajunge mare. Cumva nu era în nomenclatorul de meserii care te valorizează în societatea care pune osul la treabă pentru al țării viitor. Nicio fetiță nu îi spunea Moșului că vrea să nu aibă șef, niciun băiețel nu visa alt job în afară de tripleta pompier/astronaut/șef.
Nici Iunieta nu s-a visat liber profesionist, dar s-a ales cu apelativul de Mama Freelancerilor încă de când a început să organizeze No.Mad Talks, un event care strânge acum sute de persoane. Era firesc să începem cu ea Viața după agenție, o serie care urmărește traseul celor care fac saltul spre freelancing. Unde se duc, ce proiecte au, din ce trăiesc și ce vor face la pensie.
Am 2 ani și șase luni de când am plecat pe cont propriu. Știu sigur că mă simt mult mai curioasă și deloc plictisită. Îmi aduc aminte că, atunci când lucram în agenție, mai existau și momente moarte în care trebuia să facem diverse lucruri administrative pe care în restul timpului le amânam. Acum, când am astfel de momente, prefer să le dedic cititului, scrisului, plimbărilor sau chiar dormitului la prânz. Tot freelancing-ul m-a învățat și să-i dau organismului ce îmi cere, așa că am doi ani și șase luni de când dorm 20 de minute la prânz. Se simt ca un shot de espresso.























