[Viața după agenție] Iunieta Sandu: Am învățat să nu spun “Da” tuturor proiectelor, indiferent de fee-urile mari promise

Refuză proiectele cu care nu simte o conexiune, lucrează din cafenele și din confortul propriei case și își permite luxul de a trage un power nap de 20 de minute la prânz. Iunieta Sandu a aflat cum e viața după agenție și acum face prozelitism pentru freelanceri.

Aproape niciunul dintre noi nu a visat să se facă freelacer când va ajunge mare. Cumva nu era în nomenclatorul de meserii care te valorizează în societatea care pune osul la treabă pentru al țării viitor. Nicio fetiță nu îi spunea Moșului că vrea să nu aibă șef, niciun băiețel nu visa alt job în afară de tripleta pompier/astronaut/șef.

Nici Iunieta nu s-a visat liber profesionist, dar s-a ales cu apelativul de Mama Freelancerilor încă de când a început să organizeze No.Mad Talks, un event care strânge acum sute de persoane. Era firesc să începem cu ea Viața după agenție, o serie care urmărește traseul celor care fac saltul spre freelancing. Unde se duc, ce proiecte au, din ce trăiesc și ce vor face la pensie.

După 7 ani de agenție 

Am 2 ani și șase luni de când am plecat pe cont propriu. Știu sigur că mă simt mult mai curioasă și deloc plictisită. Îmi aduc aminte că, atunci când lucram în agenție, mai existau și momente moarte în care trebuia să facem diverse lucruri administrative pe care în restul timpului le amânam. Acum, când am astfel de momente, prefer să le dedic cititului, scrisului, plimbărilor sau chiar dormitului la prânz. Tot freelancing-ul m-a învățat și să-i dau organismului ce îmi cere, așa că am doi ani și șase luni de când dorm 20 de minute la prânz. Se simt ca un shot de espresso.

Am plecat la drum, punct

Nu știam deloc pe unde voi merge. Cea mai mare teamă pe care am avut-o e ușor de intuit. Nesiguranța care plana asupra acestei decizii m-a făcut să amâne pasul până la 27 de ani. Nu mai cunoșteam pe nimeni freelancer. Știam câțiva antreprenori, dar nu îndrăzneam să mă pun pe aceeași treaptă cu ei. Am plecat la drum punct și nu știam deloc pe unde voi merge. Dar fiecare an, de fapt fiecare lună, a venit cu câte o lecție nouă. Despre mine în raport cu munca, despre mine în raport cu mine, despre mine în raport cu modul în care îmi privesc timpul liber.

Primul an de freelancing

Aveam la activ un portofoliu de 7 ani în care organizasem evenimente corporate și conferințe și nu știam dacă voi merge pe același drum sau voi renunța la tot pentru marea mea pasiune, scrisul. Cert e că în prima perioadă de când am fost liberă de job, am investit în dragostea mea pentru scris și am mers la cursuri de creative writing. Apoi am scris scurte povești pe Facebook și în nici o săptămână mi-a bătut la ușă primul client. Apoi numărul lor a crescut și iată cum a trecut primul an de freelancing.

Prima surpriză a venit în prima lună, când am făcut fix suma de bani pe care o câștigam în agenție. A două surpriză a venit pe parcurs, când am înțeles că există viață și după ce nu mai ești angajat și că pe drumul ăsta cei mai importanți sunt oamenii. Prin oameni îți găsești clienți și tot prin oameni ajungi să te descoperi pe tine mai bine.

Luxul de a-ți alege clienții

Am învățat să nu spun “Da” tuturor proiectelor indiferent de fee-urile mari care îmi sunt promise. Sănătatea emoțională este pe primul loc. Nicio vacanță, concert sau plimbare pe lună nu te pot face să fugi de gândurile tale. Sindromul impostorului, sentimentul că nu ești suficient de bun/ă, nevoia de feedback pozitiv sau cuvinte de laudă sunt probleme reale și se pot rezolva. Ignorarea lor nu fac decât să le amâne de azi pe mâine.

Limite

Niciodată nu m-am văzut antreprenoare până anul acesta. Îmi lipsesc bugetele mari din agenție și conceptele pe care le făceam pentru clienți. Ca freelancer ai nevoie să înlocuiești departamentul de contabilitate pe care îl aveai la angajator așa că am învățat multe despre contabilitate, facturi, SRL-uri, PFA-uri și mai ales am învățat multe despre economii. Banii puși deoparte îi oferă unui freelancer stabilitatea de care are nevoie ca să nu se arunce în toate proiectele.

Cum gestionezi clienții nerăbdători

Am învățat că limitele există și se pot pune. Clienții care scriu la ora 22.00 pe Facebook Messenger nu o fac cu rea intenție, dar o fac pentru că nimeni nu le-a spus că există un singur canal de comunicare, e-mail-ul în cazul meu. La început îi lăsam să îmi scrie pe toate canalele. Între timp numărul lor s-a înmulțit și nu mai pot urmări mesajele care vin din toate direcțiile. Așa că această limită mă ajută să țin munca doar pe e-mail și viața personală pe restul canalelor.

Agenda de freelancer

Lu - Vi
08:00 trezirea!
08:01 - 09:00 mic dejun cu cafea și sesiune de scris în jurnal
09:00 - 13:00 lucru intens, mă ridic de la birou doar ca să beau apă.
13:00 - 16.00 fie îmi pun întâlniri, fie ies la prânz sau să mă plimb.
16:00 - 20:00 mai lucrez puțin și apoi mă ocup de viața mea socială sau citesc.

Sâmbăta: nu deschid laptop-ul pentru că în general mă simt obosită după o săptămână lungă

Duminică
12:00 – 17:00 lucrez iar

Îmi place că mă trezesc dimineață și sunt curioasă. Mă gândesc ce loc nou o să descopăr astăzi, ce idee o să-mi mai vină, ce mail sau proiect o să mai primesc. Îmi place că am luxul de a-mi lua o pauză când nu mai pot, că pot să mă opresc pe o bancă în parc și să privesc oamenii, îmi place că nu mai am nimic de demonstrat și cariera pentru mine a căpătat alt sens.

Cum arată pensia 

Voi fi cunoscută drept Femeia Plajei. O să am niște dreaduri blonde, brățări la picioare . O să stau sub un palmier și o scriu. Aș vrea să trăiesc din scris.