[Al doilea sex creativ] E nevoie și de isterie ca să schimbi lucruri bătute în cuie în mintea societății

[Al doilea sex creativ] E nevoie și de isterie ca să schimbi lucruri bătute în cuie în mintea societății
Imagine generata de Midjourney

Sexismul în mediile creative. Am început această serie editorială de mai multe ori, pe parcurs de vreo 10 ani. Și de fiecare dată s-a blocat, din lipsă de răspunsuri. Chiar și după episodul #metoo, există încă o mare reticență în a vorbi deschis despre discriminarea de gen.

Femeile din domeniile creative, cu un anumit statut, nu vor, nu pot să vorbească despre sexism. Există voci răzlețe în publicitate sau artă care luptă cu sexismul instituționalizat, dar cea mai mare parte dintre femei preferă să se abțină pe acest subiect. 

Femeile nu vor să vorbească pentru a nu intra în categoria de victime, după zeci de ani în care au luptat, în carieră, pentru a fi privite normal, pentru a scăpa de sexul care le definește, pentru a fi luate în serios, pentru a sta la masa comună a puterii. Oamenii puternici nu sunt victime. Iar femeile trebuie să fie puternice pentru a avea succes. 

Nu vor să vorbească pentru că e un lucru intim, care trebuie să ajungă în public. O nouă formă de abuz, pe care îl resping. 

Nu vor să vorbească pentru că dacă ar vorbi pe bune despre asta, lumea le-ar privi altfel la job, ar avea probleme, anumite relații s-ar deteriora. Și nu sunt pregătite pentru consecințe. 

Nu vor să vorbească pentru că au obosit. 

Și chiar dacă au dreptate, și chiar dacă e incomod și dureros, e nevoie să vorbim despre sexism, discriminare și ce înseamnă să fii femeie în această lumea modernă, aparent deschisă tuturor posibilităților. Lumea în care, teoretic, drepturile sunt egale, dar ne împiedicăm mereu de realitate. 

Normalitatea e un drum lung și obositor. E nedrept că tot femeile trebuie să îl parcurgă. Dar fără să vorbească mai mult despre asta, fără să asculte mai mulți oameni de orice sex, nu vom începe niciodată să conștientizăm distanța la care ne aflăm de normalitatea relațiilor sociale. 

 

O feministă isterică

De fiecare dată când spun că sunt feministă, trebuie să mă explic. Uneori, chiar să mă scuz. Să le aduc aminte oamenilor că sunt aceeași persoană cu care vorbeau înainte, că nu urăsc bărbații, că nu cred că femeile sunt mai bune decât ei. 

Când am o zi bună, caut resurse de calm, o iau de la zero, încerc să îi conving că feminism înseamnă drepturi egale, ceea ce vrem cu toții, de fapt, măcar la nivel declarativ. Înseamnă lupta pentru o societate în care femeilor să nu le mai fie frică să meargă pe stradă sau să fie bătute acasă. 

Uneori, când obosesc, le spun că sunt o feministă isterică. Cred că e nevoie de isterie ca să schimbi lucruri care sunt bătute în cuie în mintea societății. 

 

Dacă nu se vede, nu există

Sunt multe dezechilibre mici, aproape imperceptibile, care duc la sexismul mare. De fiecare dată când o femeie este omorâtă în bătaie de soțul ei, ne îngrozim: cum e posibil? Ni se pare de neimaginat. E oribil, o monstruozitate, se aude în zgomotul de fundal. 

Când femeile sunt bătute de soții lor, este doar groaznic, dar nu surprinzător. Când li se pune mâna pe fund, la job, e doar o chestie interpretabilă. Când sunt abuzate verbal pe stradă intră deja la categoria compliment. 

Când li se răspunde cu duduie, e doar o parte din convenția socială. 

Și tot așa. 

Care e legătura dintre femeile bătute pe stradă și sexismul dintre industriile creative? Dintre hărțuirea din metrou și cea mai puțin vizibilă, din mailurile de muncă? Nivelul de acceptare social. Atâta timp cât derapajele mici nu sunt văzute și etichetate, linia acceptabilului este din ce în ce mai greu de delimitat. 

Publicitatea, media, arta, industriile creative sunt medii progresiste. Cel puțin în teorie. Practica ne arată însă că problemele de gen continuă și în aceste domenii, doar că într-un mod distorsionat, subtil deghizat. 

 

Cine vă oprește?

Sunt puține femei în Guvern, în conducerea partidelor, în conducerea agențiilor de publicitate, a redacțiilor, a companiilor. Cel mai invocat argument pentru inegalitatea de gen sună așa: Cine vă oprește să ajungeți acolo? 

Mentalitatea. Prejudecăți atât de adânc înrădăcinate încât sunt aproape invizibile. O țesătură fin brodată cu glumițe, clișee, discriminări mici și mari, sexism de toate felurile, care nici nu știi unde începe sau se termină și cum ai putea lupta cu ea.

E ușor să ne prefacem că dezechilibrele de gen nu există și trăim într-o lume a posibilităților egale pentru femei și bărbați, e plăcut să credem că problemele adevărate sunt în altă parte, nu la noi în domeniu, nu în bula noastră modernă și progresistă. În momentul în care vom avea curajul să le vedem, să le taxăm și să nu le mai acceptăm, să vorbim onest despre ele, poate că vom face primii pași înspre normalitate. 

 

O conversație deschisă tuturor

Despre asta vorbim în seria editorială Al doilea sex creativ. Despre clișeele invizibile, dezechilibru de putere, discriminare. Vorbim cu femeile din lumea creativă cum a fost pentru ele parcursul în lumea bărbaților. 

Ce a fost nedrept?

Cum au reacționat?

Ce s-a schimbat?

Care sunt problemele?

Ce putem face pentru a schimba lucrurile?

Sperăm că tot mai multe femei vor participa la această conversație necesară, prea des amânată. Ne puteți scrie pe [email protected]

Avem nevoie de un spațiu sigur în care să vorbim despre aceste probleme, ascunse mereu sub paravanul social. Îl putem crea împreună. 

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Dosare editoriale

Sectiune



Branded


Related