Relația scriitorului Dorian Dron cu cuvintele a început într-o vacanță de vară și este una pe viață. Scrisul e o putere, iar motivația vine din încercarea de a schimba ceva, oricât de mic, în cei care-l citesc, povestește el.
Peisajul literar autohton este efervescent, fapt ce mai mișcă mecanismene înțepenite, spune autorul romanelor „Amintirile unui spălător auto” și „Neuroleptic”. Dorian contribuie la popularizarea literaturii și prin proiectul Prizăm Proză, un hibrid între proză şi video care se adresează tuturor care vor să încerce ceva diferit.
Dorian spune că a avut norocul să interacționeze cu o lume literară de elită și că nu se oprește din învățat nici azi. Mai multe despre scris, chiar în cuvintele autorului, de pe un “scaun fragil”, dar în curs de consolidare.
Salutare tuturor. Hmm, o întrebare bună. Ar fi multe de spus aici, dar voi încerca să le rezum. Parcursul meu de până acum a fost unul sinusoidal. Am terminat şcoala generală cu un uşor gust amar legat de tot ce ţinea de orele de limba română din cauza unui profesor exigent care punea o presiune fanatică pe materia lui. Apoi am optat pentru liceul de mate-info real, ca fix înainte de bac să-mi treacă prin minte să mă mut la filo, fapt neconcretizat (şi poate bine că s-a întâmplat aşa). Dar după ce am luat bacul cu o notă mulţumitoare am ajuns la facultatea de litere în Braşov, unde am finalizat şi licenţa şi masterul cu nişte lucrări dedicate înmormântării (ştiu, nu râdeţi, mi-a plăcut folclorul şi antropologia).
