La un moment dat, Andrei Leonte și-a dat seama că ar putea să organizeze concerte unde să cheme doar oameni care îi cunosc și îi plac piesele. Să nu mai cânte doar câteva creații de-ale sale și multe cover-uri cunoscute de teama că publicul se va plictisi. Cine vine la cântările sale, să vină doar pentru muzica lui. Chiar dacă sunt câțiva oameni. Asta a fost scânteia de la care a pornit noua sa piesă, „A few people”.
La câteva luni de la idee, a venit și linia melodică.
„Eram în public, am înregistrat-o cu telefonul prefăcându-mă că vorbesc cu cineva, cât să nu se uite lumea la mine ciudat și apoi m-am apucat de versuri. Refrenul a curs repede oarecum, dar strofele au durat mult mai mult, pentru că nu știam cum să justific acel refren”, povestește Andrei.
Andrei Leonte a lansat recent piesa „A few people”, cu videoclipul pe care l-a proiectat pe un ecran de cinema și un mini-concert într-o sală de cinema. Vorbim cu el în continuare despre evenimentul de lansare, despre piesă și despre etapele creative prin care a trecut în compunerea ei. Andrei povestește și despre un moment memorabil de la filmările pentru clip.
Lansarea piesei „A few people” la cinema. Ce ți-ai dorit de la întâlnirea asta
Sincer, e atât de mare gălăgie pe net, toată lumea vrea să îți arate ceva, toată lumea vrea să îți vândă ceva, încât oricine se hotărăște să facă un eveniment cred că speră la același lucru: să reușești să te conectezi cu oamenii care renunță la câteva ore din viața lor ca să ajungă și să încerci să le transmiți ceva bun. Știu că sună oleacă new-age-ish, but it’s true!
Plus că, hai s-o dăm pe-aia dreaptă, e foarte mișto să îți prezinți munca pe un ecran de cinema! Sunt un norocos și mă bucur că asta a fost prima întrebare, ca să le mulțumesc încă o dată oamenilor care au făcut chestia asta minunată posibilă.
Feedback-ul vreau să cred că a fost bun! Adică nu m-a înjurat nimeni după! :)) Nu puteam să-i chem pe oameni doar pentru un clip de 4 minute, chiar dacă apare și bunica în el, așa că am organizat și un mini-concert în sala de cinema înainte de proiecție, apoi s-a făcut întuneric și a pornit videoclipul. Pentru mine a fost magic.
Le mulțumesc încă o dată tuturor celor care au fost cu noi în Sala 14 de la Cinema City, miercuri seara!
Schimbările prin care a trecut muzica ta în ultimul an
Long story short: mi-am dat seama că în anii mei de formare ca artist mi-am bazat multe, dacă nu toate deciziile, pe niște idei nu tocmai sănătoase și m-am raportat la industria muzicală în consecință. Și mai pe scurt, am înțeles prost multe lucruri. De la ce genuri abordez (da, sunt câteva piese pe care le-aș șterge de pe fața pământului), la ritmul în care ar trebui să fac realease-uri (eu am lansat în medie probabil o piesă pe an, ceea ce e ridicol), la cum îmi promovez muzica, la ce fel de imagine am, dacă am una și tot așa și tot așa, round and round we go.
Sunt în continuare multe capitole de care sunt oarecum confuz, dar ce îmi este clar este că trebuie să mă prezint în fața oamenilor cu mai multă coerență și cu mai multă muzică, măcar cât să nu mă întrebe lumea "tu mai cânți?" și mie sa-mi se pară că răspunsul este evident "da", doar pentru că am lansat un clip acum 11 luni.
Până la următorul nostru interviu sper să pot spune că am mai bifat măcar încă o chestie de pe lista de mai sus.
Mă tot gândeam să fac la un moment dat o serie de clipuri în care să povestesc despre pașii greșiți pe care i-am făcut în trecut. Toată lumea vorbește despre povești de succes, well, poate sunt unii care vor să știe și ce să nu facă atunci când se apucă de cântat. :))
Scânteia care a determinat apariția ideii piesei „A few people”
Și iată-ne ajunși la un alt boo-boo pe care l-am făcut de nenumărate ori. Mini-concertul de la lansare a fost prima reprezentație în care eu am cântat doar piesele mele. Pentru că în trecut, oricând eram chemat să cânt undeva, puneam câteva piese de la mine și MULTE cover-uri. Mizam mai mult pe piese recognoscibile și acceptate de public pentru că îmi era teamă că îi voi plictisi pe oameni. Eram chemat în niște locuri să cânt ca să se distreze cei din public și muzica mea, sincer, nu mi se părea că se potrivește cu acest brief.
La un moment dat, FOARTE târziu, mi-am dat seama că "hey, aș putea să organizez eu concerte/cântări mici, cum vrei să le numești, la care să chem oameni interesați de piesele mele, așa cum sunt ele, triste, melancolice, whatever. Câți oameni vin, atâția vin! Chiar dacă sunt doar câțiva oameni." Și mi-a rămas în cap acest "câțiva oameni" / "a few people".
Etape de creație prin care ai trecut cu piesa
La câteva luni după răspunsul de la întrebarea 3 a venit și o linie melodică. Era aprilie 2024. Eram în public, am înregistrat-o cu telefonul prefăcându-mă că vorbesc cu cineva, cât să nu se uite lumea la mine ciudat și apoi m-am apucat de versuri. Refrenul a curs repede oarecum, dar strofele au durat mult mai mult, pentru că nu știam cum să justific acel refren, nu știam pe ce să-l așez și cum să-i fac build-up-ul necesar. Din nou, o alta problemă: iau decizii foarte greu și mă răzgândesc de mult prea multe ori.
Din 2019 lucrez cu Alex Luft în crearea pieselor. El are uneori un ritm extraordinar și poate să dea la gata o piesă și în câteva ore. Eu? Nu! Tre’ să iau ce am lucrat împreună, să mă duc acasă, s-o pun la păstrare de la câteva ore, la câteva zile sau săptămâni, să mă desprind de ea, să ascult altă muzica, să văd cum mă lovește după ce am uitat măcar câteva detalii și să ma întorc la studio abia după toate etapele astea ca să zic ori că îmi place și mie, ori ca poate ar merge mai la stânga sau mai la dreapta. Rar pot lua decizii la fața locului și ăsta chiar e un lucru care mă frustrează și pe care încerc să îl schimb.
Chiar și acest interviu e un exercițiu bun. De multe ori întârziam cu deadline-ul pentru că, fără să exagerez, stăteam uneori și câte o săptămână scriind și rescriind. Evident, făceam și alte lucruri. :)) Dar, la fel ca la piese, mă apucam să scriu o varianta de răspunsuri, mă blocam, reveneam peste câteva ore sau a doua zi, o luam aproape de la zero, ajungeam apoi la o formă care îmi plăcea, dar la a 3-a intervenție oricum mai mult ca sigur mai găseam chestii de schimbat sau de îmbunătățit. Și apoi la la fel și la a patra intervențe, și apoi la a cincea și poate mă opream pe la șasea - a șaptea. Nu glumesc.
Acum am fost nevoit să las interviul până-n ultima zi din cauza unor mici probleme de sănătate și de program. Așa că am scris cât de repede am putut prima variantă a răspunsurilor și apoi am revizuit doar o singură dată. We'll see what happens. It’s very exciting!
Despre videoclip. Alegerea stilului, direcția artistică și estetica
Știi cum te uiți la unele poze și aproape simți cum s-ar mișca în continuare personajele? Asta mi-am dorit să arătăm: ceea ce ne imaginăm când ne uităm la o fotografie de genul ăla. Câteva mișcări, gesturi intuitive, familiare. Ca și cum am fi avut mai întâi acele fotografii care surprindeau momente bune și am reușit să le dăm un pic de viață, fără să se creeze prea multă zarvă totuși, ca să nu se strice starea. Nu l-am gândit neapărat ca pe o filmare. De asta e și în slow-motion. Pentru ca nu mă interesa mișcarea, acțiunea, voiam doar starea, atât.
Iar de la cadrele de pe fundal alb mi-am dorit să le avem pe personaje (e foarte ciudat să vorbesc așa despre Laura și despre bunica) într-un mediu curat și controlat pe care ei, totuși, să-l ignore. Chiar și acolo am păstrat la montaj mai mult reacții de behind the scenes. Am vrut să fie ca o serie de portrete, dar și aici cu mișcările de dinainte sau după ce se face click și cu privirile în spatele camerei.
Also, nu este o poveste, e doar o colecție de momente de bucurie sau de liniște. Cum zicea și Laura la evenimentul de lansare, e posibil să pară niște situații idealizate, dar totuși aceste momente există și în viața de zi cu zi.
Îi mulțumesc lui Mihai Morariu, DOP-ul care, de altfel, m-a mai însoțit în multe proiecte atât de publicitate cât și muzicale, că nu m-a înjurat niciodată în cele trei zile de filmare pentru că aproape de fiecare dată când mă întreba “ce filmăm?” răspunsul meu aproape de fiecare dată era “cum stăm de vorba”. Și urma să se plimbe o oră în jurul nostru în timp ce stăteam de vorba până reușeam să ignorăm camera.
Un moment sensibil de la filmări
Cu bunica! Clar! De foarte mulți ani mi-am dorit să reușesc să imortalizez mici bucățele din ce înseamnă universul bunicilor de la Tanacu. Și am tot sperat să leg aceste imagini în mod natural și cu muzica. Am reușit acum cu „A few people”. Din pacate pe bunicu' nu l-am mai prins, pentru că nu mai este printre noi din 2023. Dar mă bucur enorm că am reușit să fac asta cu bunica.
Cel mai frumos moment prins pe cameră însă e clar cel de la revedere.
După ce am plecat, bunica a rămas ca întotdeauna în poartă, dar nu cred că vorbisem cu Mișu (Mihai Morariu) să o filmeze. Și a zis "stai că schimb obiectivul și încerc să o prind". Am întors mașină, a dat rec și a ieșit acel cadru dumnezeiesc cu ea făcându-ne cu mâna de la distanță în timp ce mașina urca pe dealul de lângă casă.
Ne omoară pe toți de fiecare dată când ajungem în acel punct al clipului. E la minutul 3:40.
Încă nu pot să cred că acel moment s-a putut vedea pe ecranul mare de cinema. Sunt atât de recunoscător.
Cum ai descrie rolul „câtorva oameni” în călătoria noastră
Fiecare în felul lui îți este un fel de partener de viață. Pentru că sunt acei oameni pe care tu alegi (și te lupți) să îi păstrezi în viața ta și care fac la fel când vine vorba de tine. Ei sunt acei “few people”.
Rolul muzicii în a aduce oamenii împreună, în a-i conecta
Mm… Nu stiu ce să zic, sincer. Mi se pare că oricum e tot mai greu să ne conectăm prin orice, inclusiv prin propriile conversații pe care le avem. Asta poate pentru că se vorbește de fapt prea mult? Oricum am senzația că dacă ești online, ești parte din cel puțin 5-6-10 conversații în același timp. Și se dilată și se diluează conversațiile. Și atunci, dacă și prin dialog e dificil să ne conectăm, nu știu ce șansă are muzica.
Plus, nu știu câți oameni le mai zic prietenilor “hai să-ți arăt o piesă”. Sau câți oameni își mai trimit linkuri cu piese intr-un sens de “it made me think of you”. Nu mai zic că în general nici nu prea mai postăm track-uri. Acum muzica mi se pare că e folosită ca sound-uri. Este soundtrack la câte un story și pentru tiktok-uri pentru că ne sugerează un mood. Și dacă rezonăm cu acel mood data viitoare când postăm și noi ceva, cred că abia acolo ne unim sub umbrela muzicii.
Mi se pare, totuși, ca muzica live, concertele, și-au păstrat acest rol de a aduce oamenii împreună, da, și nu vreau sa fiu boomer, și acolo majoritatea este cu capul în telefon. :))
Îmbinarea sensibilității cinematografice cu ritmul accesibil al pop-ului
Îmi place melodia, trebuie să existe melodie. Concretă, clară, pe care să o înțeleg. Foarte rar am fost dispus să sacrific asta. Se pot construi lucruri extraordinar de complexe pe lângă, and this is where Alex (Luft) comes in, dar melodia care să te ghideze prin ceea ce îți propune piesa în ansamblul ei mi se pare esențială.
Iar ideea de a pune altfel de videoclipuri pe lângă piese a plecat din dorința de a înghesui și mai mult storytelling. Poate că la "A few people" nu e la fel ca la “O fata fericita" de exemplu, aici fiind vorba mai mult despre emoție, dar chiar și clipul de acum mi se pare ca spune mai mult punând cadre cu personajele în locul celor în care aș fi cântat eu piesa, așa cum se face de regulă în videoclipuri. Sau poate doar nu-mi place să mă văd pe mine cântând atunci când montez. :)) Nu știu. La alții mi se pare ca merge foarte bine, la mine mai puțin. Ultima dată am făcut asta la "Homemade". Dar probabil acolo mi-a plăcut pentru ca eram agățat de un cârlig.
Planuri legate de promovarea piesei
Este o întrebare foarte bună! Painfully good! Zic asta pentru că-mi dau seama că (încă) nu înțeleg internetul. Jur! :)) Voi încerca să fac cât mai mult content pe marginea acestei piese, un aspect pe care l-am cam ignorat la alte release-uri, deci, iată, învăț deja din greșeli! Îmi voi face ad-urile pe care le fac întotdeauna pe meta, pe youtube și pe tiktok. Voi încerca să bookuiesc cât de multe apariții pot la televiziuni și radio-uri și Dumnezeu cu mila.
