Când toată lumea face zig, tu fă zag. Acesta este motto-ul lui Rory Sutherland, vicepreședintele Ogilvy & Mather, care insistă că intuiția, norocul și micile experimente sunt motoarele succesului chiar și în această lume condusă de eficiență și automatizare.
În cadrul podcastului The Switch, produs de St. James’s Place Financial Adviser Academy, Gee Foottit îl are ca invitat pe legendarul Rory Sutherland. Tema discuției: Riscurile psihologice ascunse ale stagnării profesionale și modul în care mecanismele economiei comportamentale ne pot ajuta să navigăm incertitudinea unei schimbări de carieră.
Riscul invizibil al costului de oportunitate
Rory Sutherland argumentează că oamenii tind să supraestimeze riscul de a schimba ceva și să ignore complet riscul de a nu schimba nimic. „Costul de oportunitate” este riscul psihologic și emoțional de a rămâne blocat într-un mediu care nu îți mai aduce valoare, pierzând șansa unor reușite majore.
Rory susține că abordarea deterministă a vieții – ideea că succesul este valid doar dacă a fost planificat minuțios – este limitativă. El propune strategia „pariului lateral”: să aloci mereu o parte din timp (aproximativ 20%) unor interese sau proiecte despre care nu știi exact unde vor duce, dar care maximizează șansele de a avea noroc.
Birocrația corporatistă
O idee centrală a discuției este critica adusă marilor corporații. Sutherland afirmă că acestea nu sunt, de fapt, raționale, ci doar pretind a fi. Procesele rigide și obsesia de a avea dovezi înainte de orice inovație nu sunt menite să creeze valoare, ci să evite tragerea la răspundere. Într-un sistem mare, e mai sigur să eșuezi folosind o metodă agreată decât să reușești folosind o metodă neconvențională.
El arată cum afacerile mici funcționează adesea pe intuiție și judecată subiectivă, elemente esențiale când datele sunt insuficiente. În schimb, corporațiile au transformat sectorul privat într-o formă de biocrație publică, unde 70% din activitate este „acoperirea spatelui” (ass-covering).
Zig and Zag
Inspirat de sloganul BBH și de filozofia lui Montaigne, Sutherland îi îndeamnă pe cei care vor să facă o schimbare să nu urmeze aceleași metrice de succes ca restul grupului. Dacă îți compari succesul doar cu al colegilor de facultate, îți externalizezi fericirea către valorile altora.
Rory face referire la Scott Galloway, menționând că sfatul acestuia de a obține un job într-o mare corporație (ca Goldman Sachs) pentru o prosperitate garantată era valid în 1987, dar nu mai este valabil astăzi. Marile corporații nu mai livrează promisiunea unei vieți stabile și prospere pe termen lung.
Lecția lui Rory Sutherland este simplă, dar greu de aplicat: succesul nu vine din optimizarea a ceea ce există deja, ci din curajul de a o lua pe drumuri mai puțin cercetate de piață. Cel mai mare avantaj competitiv rămâne capacitatea de a face un pariu pe propria curiozitate.
