![[România care ne place] Maria Teodorof: Cred că ajungem să creștem dacă ne adaptăm mai mult unul la nevoile celuilalt](https://media.iqads.ro/2026/04/cover-maria-teodorof-cover-850.jpg?v=202604201003)
Ce înseamnă să fii român? Ah, dar cine are câteva zile și nopți la dispoziție pentru definit și răs-definit ceva ce nu poate însemna aceleași lucruri pentru toată lumea? Dar dacă e să fie o convenție între noi despre noi, atunci, da, avem o convenție: nu suntem unde trebuie ca popor, dar e musai ca fiecare să schimbe ceva în bine, în pătrățica lui. Și pătrățică plus alte milioane de pătrățele, facem un pixel gigantic de toată frumusețea.
Cu Maria Teodorof, Group Creative Director Publicis România, am vorbit despre lucrurile care îi mai plac la țara asta, lucrurile care îi dau încredere, lucrurile care nu-i mai plac, dar despre care speră că pot fi schimbate, despre firea românului - care știe și poate să râdă cu poftă, care poate și știe să-și spună nemulțumirile (uneori într-un mod constructiv, alteori într-o direcție care n-ajută pe nimeni). Noi zicem ce-avem de zis, pe internet, pe stradă, la cafeaua de duminică, dar uneori pare că, pe măsură ce zicem, răspunsul e ”hai mai stați potoliței”.
”Când nemulțumirile oamenilor cresc, dar nu se schimbă nimic, ci chiar se așteaptă ca oamenii să obosească să mai ceară”, spune Maria.
Dar ziceam de încredere. Avem încredere. N-avem cum să n-avem, că altfel am imploda. Avem încredere și încă foarte multe motive să ne placă aici, acasă. Mai trebuie doar să întoarcem casa cu susu-n jos și să dăm o zugrăveală. Cu optimism și cu mușchiul rezilienței lucrat bine, Maria, mai jos:
Convenția de a fi român
E complicat să fii român, dar e și tare frumos.
Cum e viața ta aici
Recunoșțință cred că simt prima și prima oară. Pentru că pe ambele planuri mă înconjoară niște oameni care sunt pe aceeași lungime de undă cu mine. Și într-un context extrem de mișcător în zilele astea, cei dragi, familia, prietenii, colegii, sunt cei în care te mai poți oglindi.
Ce a însemnat să te naști în România
A însemnat să deschid ochii în fiecare dimineață și să văd un nuc în fața geamului, într-un parter umbros, dar liniștit, și să aștept după amiaza să ies în fața blocului la joacă.
A însemnat că deși nu aveam multe, aveam ce contează și cred că asta însemnau și anii 90 în România pentru mulți.
Ce îți mai place în România
În zilele bune, România mea e însorită și are la fiecare colț câte un murmur de speranță ce nu poate fi oprit. Are oameni și idei care cresc și contribuie puțin câte puțin la binele tuturor. Are un aer de optimism că se va putea la un moment dat și mai bine. Are locuri frumoase și oameni care râd cu poftă și povestesc cu patos despre o zi banală de miercuri. Dar și oameni care vorbesc deschis despre ce îi supără și nu se sfiesc să o zică. E un unghi din care încerc să privesc mereu țara, atunci când pare că în alta parte e mai soare decât la noi.
Ce îți place cel mai puțin
Zilele alea gri. Zilele alea în care pare că fiecare dintre noi stă în bula lui, obosit sau nepăsător de ce e în jur. Momentele în care fiecare își vede de bucățica sa și își spune să se mai ocupe altcineva de ce trebuie făcut bine. Să se ocupe cine trebuie de traficul care a devenit cotropitor. De praful care e în aer de nu mai putem respira. De locurile mișto din România care nu se mai văd de gunoaie.
Uneori, în zilele astea gri, mă supără că România nu pare să fie un loc primitor pentru oameni, ci multe lucruri funcționează împotriva lor. În zilele alea, da, aș cumpăra primul bilet, doar dus.
Ce îți oferă România
Un pic din de toate. Un pic de liniște, un pic de adrenalină, un pic de nervi și un pic de optimism care să echilibreze balanța.
Ce îți cere?
Îmi cere destul de multă reziliență, la destul de multe schimbări care se întâmplă intern și extern.
Ce îi dai tu, fără să îți ceară
Încerc să-i mai ofer înțelegere. Încerc.
Omul face locul sau locul face omul
Omul face locul, uneori ținem cont și că în locul de lângă e altcineva, alteori nu.
Aici: creștem sau doar ne adaptăm
Cred că ajungem să creștem dacă ne adaptăm mai mult unul la nevoile celuilalt.
O Românie perfectă
Din fericire nu cred că perfectul este un scop care trebuie atins. Ci să fim dispuși să lucrăm cu imperfectul.
Speranța și libertatea: definiții
Speranța pentru mine arată uneori ca un simplu story în care cineva vorbește puțin despre condiția românului. Alteori arată ca o organizație care strânge fonduri pentru o cauză bună. Uneori arată ca un protest, iar alteori arată ca o gașcă de prieteni care se strâng în fața televizorului când vin alegerile. Speranța asta vine din oameni și cred că sunt foarte mulți la noi în țară care merită ascultați. Și odată cu speranța asta, vine și libertatea de a spune ce crezi, iar ea se mărește tot prin oamenii care vorbesc deschis.
O schimbare fundamentală
Vreau să cred că în fiecare zi mă schimb puțin câte puțin. Spre bine.
Ce îți dă încredere
După o vârstă cred că somnul îmi dă încredere, haha. Dacă nu sunt odihnită, nimic nu mă mai poate motiva.
Ce te face să te îndoiești
Când nemulțumirile oamenilor cresc, dar nu se schimbă nimic, ci chiar se așteaptă ca oamenii să obosească să mai ceară.
Cum forțezi optimismul
O doză sănătoasă de disociere din când în când ajută.
Ghid personal de supraviețuire în România
Spune mereu ce crezi. Va fi mereu acolo cineva care simte și crede aceleași lucruri ca și tine.
Ce te face să te simți acasă
Claxoanele exagerate din clipa în care am ieșit din aeroport.
