Solidaritatea nu este un concept. Este prezență, acțiune și curaj, spune Paul de Gregorio, fondatorul Rally și strateg de mobilizare digitală. Paul lucrează cu organizații caritabile și grupuri de campanie pentru a mobiliza publicul să acționeze, luptând pentru o lume mai echitabilă, mai sănătoasă și mai sigură.
În România, Paul a colaborat cu FILIA și va fi în București în perioada 26-28 mai, la Conferința Națională de Fundraising, organizată de Asociația pentru Relații Comunitare. Peste 200 de profesioniști din sectorul nonprofit, comunicare și corporate participă la acest eveniment. Paul va ține masterclassul "Building Big Digital Movements“, unde va arăta organizațiilor nonprofit din țară tehnici de mobilizare digitală.
"Publicul nu este apatic. De multe ori, oamenii pur și simplu nu sunt inspirați de modul în care comunicăm și primesc îndemnuri care par rupte de schimbarea și impactul real. Asta este ceva ce trebuie să reparăm noi, în loc să dăm vina pe oamenii pe care încercăm să îi inspirăm", spune Paul.
Am vorbit cu Paul de Gregorio despre curajul de a face bine și alegerile mai puțin comode din fiecare zi, despre cum se schimbă perspectiva asupra implicării sociale și de ce este nevoie pentru a-i determina pe oameni să acționeze.
Parcursul tău
Conduc Rally, o mică, dar sper eu puternică, agenție de mobilizare din Londra. Lucrăm cu organizații progresiste, unele partide politice (nu toate), organizații caritabile, grupuri de campanie și ONG-uri din întreaga lume, ajutându-le să atragă publicul la scară largă și să inspire oamenii să acționeze.
Nu vreau ca Rally să fie o agenție tradițională, așa că nu este. Încerc să conduc Rally ca pe un hub de mobilizare. Suntem o rețea de activiști, strategi, oameni de campanie, fundraiseri, specialiști în comunicare, creativi și practicieni digitali. În loc să încercăm să facem totul pentru partenerii noștri, găsim și aducem împreună oamenii potriviți pentru fiecare proiect și construim pornind de la echipele și competențele pe care le au deja. Ne dorim ca partenerii noștri să poată face singuri această muncă, nu să devină dependenți de noi pentru a o face.
Capitole importante în călătoria ta
Dacă parcursul meu ar avea titluri de capitole, probabil ar suna așa:
Capitolul unu: Am învățat să fac fundraising
Am petrecut mult timp în fundraising direct. Acolo am învățat cum să vorbesc cu oamenii, ce îi motivează, ce nu funcționează și cum putem să le inspirăm susținerea.
Capitolul doi: Am realizat că fundraisingul nu era suficient
Mi-a luat ceva timp să înțeleg asta, dar, oricât de importanți sunt banii, ei nu schimbă lumea de unii singuri. Trebuie să inspirăm oamenii să ne ofere o parte din timpul, banii și vocea lor pentru a produce împreună schimbări reale și de durată.
Capitolul trei: Am descoperit mobilizarea
A existat un moment, chiar înainte să înființez Rally, în care mi-am dat seama că agențiile tradiționale nu sunt construite să gândească dincolo de modurile tradiționale de a face lucrurile. Dacă voiam să schimb modelele prin care societatea civilă comunică cu publicul, trebuia să-mi părăsesc jobul și să găsesc o modalitate de a face asta. Așa că mi-am dat demisia și am înființat Rally.
Capitolul patru: Lupta devine mai dificilă. Unde suntem astăzi
Contextul politic se schimbă rapid. Internetul este construit în moduri care nu favorizează societatea civilă și cauzele progresiste, iar miza este mai mare decât a fost în ultimii ani. Acesta este mediul în care lucrăm acum. Îmi doresc ca Rally să facă parte din răspunsul la această situație, ajutând societatea civilă și organizațiile progresiste să concureze într-un spațiu care, din ce în ce mai mult, nu este construit pentru ele.
Lecțiile ultimilor ani
Trei lucruri ies în evidență.
În primul rând: victoriile simple. Mișcările populiste au demonstrat, iar și iar, că un mesaj clar și suficient repetat ajunge mai departe decât unul complicat și plin de nuanțe și precauții. Progresiștii au învățat greu această lecție. Explicăm prea mult. Ne ferim să afirmăm lucrurile direct. Uneori pare că vorbim doar între noi.
În al doilea rând: internetul nu este neutru. Nu funcționează automat în favoarea cauzelor bune. Platformele au biasuri integrate în modul în care sunt construite. Dreapta investește în influență digitală într-un mod în care sectorul ONG nu o face. Trebuie să fim sinceri în privința asta și să răspundem în consecință.
În al treilea rând: oamenii nu sunt apatici. Sunt neinvitați. Atunci când organizațiile comunică clar, îi fac pe oameni să se simtă parte din soluție și le oferă ceva concret de făcut, oamenii se implică. Publicul vrea să acționeze, problema este că noi nu le facem asta suficient de ușor.
Cum vezi lumea în 2026
Ceea ce mă îngrijorează este viteza cu care drepturi și norme câștigate cu greu sunt anulate. Retragerea drepturilor comunității LGBTQ+. Prăbușirea ajutorului internațional. Lipsa de acțiune în privința climei, prezentată drept realism economic. Normalizarea dezinformării. Acestea nu sunt preocupări abstracte, ci lucruri care se întâmplă rapid, iar sectorul nostru se luptă adesea să răspundă cu aceeași viteză.
Ceea ce mă entuziasmează este contra-mișcarea. De fiecare dată când un populist exagerează sau merge prea departe, oamenii se organizează. Am văzut asta cu Elon Musk și Tesla. Vedem asta în campanii din întreaga lume. Oamenii reacționează atunci când li se oferă o modalitate de a o face. Instinctul acesta nu dispare.
Pentru mine, speranța vine de la oamenii care fac munca asta. Oamenii din săli precum cea în care voi fi în România: fundraiseri, oameni de campanie, comunicatori, oamenii care apar zi de zi și luptă pentru ceva mai bun.
Ce a influențat societatea mai mult decât tehnologia
Narațiunea. Mai exact, cine o controlează și cine nu.
Tehnologia este doar modul prin care ea se răspândește. Dar narațiunea este forța din spatele ei. Motivul pentru care Trump a câștigat, motivul pentru care s-a întâmplat Brexitul, motivul pentru care mișcările populiste câștigă teren? Nu sunt algoritmii. Ci faptul că au construit mesaje simple și le-au repetat iar și iar. MAGA nu este un mesaj sofisticat. Dar este memorabil, circulă ușor și poate deveni rapid parte din identitatea cuiva.
Provocările ONG-urilor
Cea mai comună provocare pentru ONG-uri este existența silozurilor interne. Departamente care nu colaborează bine între ele. Fundraisingul într-o parte. Campaniile în alta. Comunicarea undeva la mijloc. Fiecare echipă își protejează propriile relații cu susținătorii și propriul buget. Rezultatul? Organizații care vorbesc către oameni din mai multe direcții, fără o poveste comună și coerentă.
A doua provocare este gândirea pe termen scurt. Investițiile în digital sunt evaluate în funcție de rezultate imediate. Cultura asta descurajează investițiile în awareness, persuasiune și construirea unor mișcări pe termen lung.
Ce funcționează? Să pornești de la valori comune și o poveste clară. Să existe susținere din partea leadershipului pentru ideea că mobilizarea nu este doar o campanie, ci un mod de a funcționa. Și să investești în infrastructură digitală.
Dar mai ales, să fii relevant. Îi întrebăm constant pe clienții noștri: „Care este cel mai important lucru pe care susținătorii voștri îl pot face alături de voi astăzi?” De acolo construim acțiunile din campanii.
Ce ai observat la societatea românească
Sunt plin de admirație pentru ceea ce văd în România.
Mă întreb adesea dacă istoria recentă a țării voastre, de după anii ’80, experiența directă a oamenilor cu schimbările politice și lucrurile pentru care au luptat și pe care le-au câștigat contribuie la motivul pentru care sunt atât de impresionat de societatea civilă din România.
Ca țară, România a trecut prin experiențe pe care societatea civilă din Europa de Vest nu le-a trăit și nici nu le-ar putea înțelege pe deplin. Poate că asta le oferă oamenilor o altă relație cu activismul, o abordare mai ancorată în realitate și mai puțin teoretică atunci când vine vorba despre schimbări majore. Oricare ar fi explicația, eu găsesc asta cu adevărat inspirațional.
De exemplu, am norocul să lucrez cu Centrul FILIA și să îi ajut în campaniile lor digitale. Energia lor, creativitatea și entuziasmul pentru idei noi mă impresionează. Vorbim, schimbăm idei și apoi trec imediat la acțiune. Munca pe care o fac este foarte interesantă și sunt mândru să îi văd folosind tactici digitale pentru a se conecta cu oamenii care împărtășesc valorile lor feministe. Simt că învăț la fel de mult de la ei pe cât sper că învață și ei de la mine.
Masterclassul din România
Îmi doresc ca oamenii să plece de acolo cu inspirația și încrederea de a pune în practică unele dintre lucrurile despre care vom vorbi. Să le ofer idei pe care le pot aplica imediat, dar care să contribuie și la strategiile lor pe termen lung. În același timp, vreau să ascult și să mă asigur că ideile și modelele pe care le promovăm sunt relevante pentru contextul din România.
Masterclassul pe care îl pregătesc este construit în jurul unei idei centrale: în 2026, oamenii vor să facă mai mult decât să finanțeze munca altora, iar organizațiile nu mai trebuie să aleagă între fundraising și campaigning. Modelul de mobilizare, așa cum îl definim noi, le îmbină. Atunci când atragi oameni în jurul unor valori comune, le oferi modalități simple de implicare și construiești de acolo, strângi mai mulți bani, câștigi mai multe campanii și construiești ceva mai durabil decât o simplă listă de donatori. Construiești putere.
Tema conferinței, „Curajul este o decizie”, este perfect aleasă. Pentru că trecerea la un model bazat pe mobilizare chiar necesită curaj. Necesită lideri dispuși să susțină o abordare diferită. Necesită comunicatori care să vorbească altfel. Necesită fundraiseri care să măsoare succesul în mod diferit. Despre asta vreau să vorbim.
Cum se redefinește implicarea socială în 2026
Implicarea socială însemna, odinioară, să fii prezent: la o întâlnire, la un marș, să bați la ușa cuiva. Apoi a apărut digitalul și am început să măsurăm like-uri și share-uri și să le numim engagement.
Dar un click nu înseamnă un angajament real. Poți avea un milion de urmăritori și nicio mișcare în spate. Dreapta a înțeles asta înaintea noastră, motiv pentru care nu construiește doar audiențe, ci comunități. Oameni care acționează împreună, nu doar dau scroll împreună.
Ceea ce se redefinește în 2026 este întrebarea pe care o adresăm digitalului. Nu „câți oameni au văzut asta?”, ci „câți oameni sunt acum pregătiți să facă ceva?”. Digitalul ar trebui să fie punctul de intrare, noi îi spunem „o ușă ușor de trecut”: momentul în care cineva își dă seama că nu este singur în ceea ce crede. Dar scopul este ceea ce urmează după. Conversația, donația, acțiunea dintr-o campanie sau implicarea offline.
Organizațiile care reușesc acum sunt cele care folosesc digitalul pentru a găsi oameni cărora le pasă, iar apoi le oferă ceva concret de făcut.
Cum s-a schimbat perspectiva oamenilor
Văd o schimbare în nivelul de conștientizare. Am impresia că oamenii sunt mai atenți politic decât erau acum zece ani. Miza pare mult mai vizibilă. Trump, clima, drepturile omului, acestea nu mai sunt subiecte de nișă, ci au ajuns în conversația principală.
Schimbarea mai puțin încurajatoare este sentimentul de copleșire. Când totul pare urgent, devine greu să știi pe ce să te concentrezi. Când te simți mic în fața unor forțe atât de mari, inacțiunea poate părea o reacție rațională. Provocarea noastră este să îi convingem pe oameni că au putere și să îi inspirăm să o folosească.
Cum îi faci pe oameni să acționeze
Trebuie să le oferi oamenilor ceva care merită făcut. Pare evident, dar cele mai multe organizații nu reușesc asta.
Cele mai ușor de trecut uși sunt cele construite în jurul valorilor comune. Nu petiții cu obiective politice complicate, ci invitații de tipul „și eu cred asta”. Momentul acela de acord este începutul unei relații. De acolo construiești mai departe. De la gesturi mici la implicare mai mare. De la share la donație. De la donație la campaigning. De la campaigning la a-i mobiliza și pe alții.
Iar lucrul care îi face pe oameni să acționeze nu s-a schimbat. Trebuie să simtă că acțiunea lor poate produce o diferență reală. Nu una vagă, îndepărtată sau plină de condiționări. Ci una concretă, clară, tangibilă. Arată-le impactul și fă-l să pară real.
Apatia publicului
Cred că asta este, în mare parte, un mit. Poate chiar o scuză folosită de organizații pentru a explica propriul eșec de comunicare. Nu îi văd pe adversarii noștri sau pe cei din dreapta inventând scuze. Ei muncesc constant pentru a-și promova viziunea asupra lumii și pentru a muta opinia publică în direcția lor.
Când oamenilor li se oferă o poveste clară, o acțiune simplă și sentimentul sincer că ceea ce fac contează, ei răspund. Am văzut zeci de mii de înscrieri generate de o singură campanie. Am văzut străzi pline de protestatari. Am văzut crowdfundinguri care și-au atins obiectivele în câteva ore.
Publicul nu este apatic. De multe ori, oamenii pur și simplu nu sunt inspirați de modul în care comunicăm și primesc îndemnuri care par rupte de schimbarea și impactul real. Asta este ceva ce trebuie să reparăm noi, în loc să dăm vina pe oamenii pe care încercăm să îi inspirăm.
Greșeli frecvente în campanii sociale
Cea mai mare greșeală este să pornești de la complexitate. Organizațiile petrec luni întregi diluându-și propriul mesaj, iar apoi se întreabă de ce nimeni nu interacționează cu campaniile lor.
Cred, de asemenea, că multe organizații gândesc în momente și comunică în valuri. În 2026 trebuie să fii prezent constant, conectat la ciclul de știri și să găsești modalități de a intra în conversațiile pe care oamenii deja le au. Nu să încerci să îți impui propria narațiune asupra lor.
Soluția este, de multe ori, aceeași: ieși din propria bulă și vorbește cu oamenii pe care vrei să îi atingi ca și cum ar fi capabili să schimbe lucrurile. Pentru că sunt.
Sfaturi pentru tinerii care vor să se implice activ
Îi încurajez mereu pe tineri să înceapă de acolo unde sunt. Nu ai nevoie de permisiune, de o platformă sau de un buget mare. Găsește oamenii care cred în aceleași lucruri ca tine și faceți ceva împreună. Chiar și lucrurile mici, făcute constant, construiesc putere.
Învață să spui povești care îi mișcă pe oameni. Fă persoana la care vrei să ajungi să simtă că face parte din poveste, că este importantă și că poate contribui la schimbare, nu doar să privească de pe margine.
Și caută oamenii și organizațiile care fac deja munca asta. Conectează-te cu ei. Oferă-le timpul, energia și implicarea ta. Sectorul are nevoie de mai mulți oameni cărora să le pese suficient cât să facă ceva.
Ce cuvinte ai include într-un dicționar al binelui
Solidaritate. Acțiune. Curaj. Valori. Comunitate.
De fapt, aș pune curajul pe primul loc, ceea ce pare potrivit și pentru tema acestei conferințe. Pentru că a face bine, constant, în vremuri dificile, înseamnă să alegi să acționezi chiar și atunci când contextul îți face mai ușor să nu o faci.
Învățăm să facem bine fiind în jurul oamenilor care fac asta deja. Văzând cum se întâmplă. Primind o mică șansă de a participa și simțind ce înseamnă să faci parte din ceva mai mare decât tine. De aceea spun mereu: găsiți oamenii care fac deja munca asta și apropiați-vă de ei. Învățarea vine din practică și observație, nu doar din teorie.
Principiile care te ghidează
Îmi doresc să fiu generos cu timpul, cunoștințele și rețeaua mea, astfel încât să îi ajut pe ceilalți. La începutul carierei mele am avut parte de mulți oameni generoși, iar acum vreau să dau mai departe asta și să împărtășesc din puterea pe care am acumulat-o și din platforma pe care am primit-o cu noua generație de oameni care vor să producă schimbare.
Sunt obsedat să învăț de la alții, mai ales de la oamenii care fac lucruri extraordinare în afara bulei mele londoneze, unde toată lumea încearcă să facă lucruri similare.
Și principiul cel mai simplu: spune lucrurile simplu. Nimănui nu îi place și nici nu înțelege complexitatea.
Iar, în cele din urmă, îmi doresc ca Rally și oamenii cu care lucrăm să ajute la înclinarea balanței. Cei de cealaltă parte sunt organizați, bine finanțați și foarte clari în ceea ce își doresc. Trebuie să fim și noi la fel.
Dacă ai putea schimba un singur lucru în felul în care societatea înțelege solidaritatea
Mi-aș dori ca societatea civilă să trateze solidaritatea ca pe o acțiune, nu ca pe un concept.
Valorile noastre ar trebui să însemne mai mult decât texte scrise pe website. Ar trebui să ghideze lucrurile pe care le facem și acțiunile pe care le alegem. Solidaritatea înseamnă să fii alături de ceilalți pentru că este lucrul corect de făcut, indiferent de consecințe. Trebuie să fim acolo.
