Piața muncii e tare dubioasă de anul trecut încoace. Mulțumirile se duc către companiile care au crezut că tokenurile sunt mai bune și mai ieftine decât oamenii. Au crezut greșit, dar cât promptăm (și pompăm bula AI) învățăm. În agențiile de publicitate din România, din fericire, shiftul ăsta n-a fost încă implementat. Adică s-au ajustat procesele astfel încât să se facă loc toolurilor AI, pentru mai multă viteză pe anumite taskuri, dar cam atât. Nu se mai angajează așa mult și nici așa mulți juniori, nu din cauza inteligenței artificiale, ci din cauza bugetelor. Dacă ar fi invers, Alex Petrescu, Creative Director MullenLowe România, zice că ăla ar cam fi sfârșitul industriei: „În momentul în care publicitatea nu mai face loc juniorilor, cam trebuie să-și scrie singură epitaful”.
În dexul lui, definiția creativității publicitare a trecut testul timpului, pentru că a rămas la fel ca cea de anul trecut. Ea vorbește despre remixuri: să conectezi curiozitatea la observații, observațiile la perspective noi, oamenii la noile tale perspective și să speri că, la final, gândul de la care ai plecat, pe cât de banal era, pe atât de surprinzător de important a devenit. Dar din papucii de manager al gândurilor și ideilor creative, Alex încearcă să nu mai propage propriile direcții, ci să arbitreze ideile altora. Cu sau fără cartonașe galbene și roșii, scopul final e să scoată campanii reale, nu doar stunturi, filtre de Insta sau feature-uri de produs, care să arate că creativitatea nu este doar teorie, ci un liant între oameni, produs și cifre de business.























