Mai ținteți minte când publicitatea era o industrie care cerea, cumva, și o schimbare de lifestyle? Pentru că ea în sine devenea lifestyle-ul. Unii nu au fost de acord niciodată cu asta, alții au mers pe principiul ”fake it till you make it”, iar restul au îmbrățișat cu șapte brațe deodată tot ce însemna publicitatea ca stil de viață. Poate că agenția nu ți-era familie (vorba HRilor neinspirați), dar ți-era grupul de prieteni cu care voiai să-ți petreci tot timpul; pentru că știai că, la finalul zilei (oricare era el), rămâneai cu sentimentul că ați tras toți la aceeași căruță care, și când avea buget de Pegas, și când avea buget doar de-un ponei anemic, tot era o căruță cu care te mândreai.
Astăzi, spune Laur Raboj, Co Creative Director GMP&U, crede că publicitatea nu mai e neapărat ”de viață”, iar asta pentru că a început să-i lipsească componenta de socializare intensă, care făcea ca brainstormingurile peste program să se întâmple, în primul rând. Acum, ele s-au transformat în ”continui de acasă” și au căpătat un strat gros de cinism, care anulează scopul meseriei, dar glorifică goana după KPIs.




















