![[Press Room] Adrian Cochino: În epoca actuală post-adevăr, presa a pierdut cumva monopolul asupra realității](https://media.iqads.ro/2026/08/fotojet-2026-08-31t125507-731-cover-850.jpg?v=202609030957)
Când știrile sunt pe toate gardurile, când pare că orice om poate fi propriul său televizor, radio sau website, ce te mai motivează să vrei să faci în continuare jurnalism? În cazul lui Adrian Cochino, dincolo de faptul că-i place ceea ce face, deși au existat crize și întrebări, spune că avem nevoie de presă mai mult ca oricând, pentru că trăim vremuri complicate. Dar nimic nu bate curiozitatea de a afla, setea de a ști lucruri, de aceea, spune el, își petrece și nopțile și vacanțele citind mii și mii de știri și informații.
"Bineînțeles că supraviețuirea unei instituții media depinde de capacitatea ei de a oferi informațiile relevante sau căutate de public, dar dacă vorbim despre supraviețuirea jurnalismului, cred că trebuie să ne gândim la nevoia de a recâștiga încrederea oamenilor", spune Adrian.
Interesantă paralela dintre presă și bicicletă pe care o face Adrian, despre cum unele lucruri nu dispar, oricâte mijloace noi apar. Și asta nu e singura referință la ciclism din interviul de mai jos, vă lăsăm pe voi să descoperiți interesantul caz al influenceriței spaniole care a vrut să poarte tricoul galben de jurnalist.
Jurnalismul în 2026. O definiție actualizată
Unele lucruri rămân valabile și nu au de ce să se schimbe - nu prea mult, în orice caz.
Rămâne prin urmare perfect valabilă definiția clasică, a jurnalistului care află ce s-a întâmplat, verifică, evaluează și transmite oamenilor informațiile, ținând sub observație puterea sau autoritatea de orice fel și servind interesul public, obiectiv, cu responsabilitate.
Dar trebuie să facem niște adăugiri, jurnaliștii, ca oamenii din oricare altă profesie, trebuie să se adapteze la noile realități.
În 2026, de fapt de ceva ani încoace, cred că foarte important a devenit să stabilim ce este adevărat, ce este relevant și ce merită atenția oamenilor în marea de informații cu care ne inundă toată lumea: presă, politicieni, companii, influenceri, platforme sociale, AI etc.
Am prins perioada în care problema era lipsa informației. Acum avem o abundență, așa că parte din problemă este capacitatea de a discerne ce e corect și relevant.
Ghidul de supraviețuire al unui jurnalist în 2026
Aș fi tentat să spun că ghidul acesta trebuie să conțină niște abilități de a convinge algoritmii, de păcăli rețelele, pentru a ajunge la oameni.
Că trebuie să stăpânești mai multe medii, că trebuie să fii prezent pe TikTok, să înveți să te adresezi oamenilor mai pe înțelesul lor, altfel le vei pierde interesul.
Aș mai vorbi și despre altele mai sumbre, despre abilitatea de a supraviețui într-un mediu politic care ar vrea ca jurnalismul real să dispară - fostul regim Viktor Orban din Ungaria, actuala administrație Trump, spre exemplu, despre abilitatea de a supraviețui la propriu în Gaza.
Toate acestea sunt necesare, unele mai mult, altele mai puțin. Dar dacă ar fi să aleg ceva anume, în topul tuturor lucrurilor din ghidul acesta de supraviețuire, ar fi ceva legat de nevoia de a câștiga încrederea publicului, pe care am cam pierdut-o.
Bineînțeles că supraviețuirea unei instituții media depinde de capacitatea ei de a oferi informațiile relevante sau căutate de public, dar dacă vorbim despre supraviețuirea jurnalismului, cred că trebuie să ne gândim la nevoia de a recâștiga încrederea oamenilor.
Într-o viitoare istorie a presei: ce ai scrie despre capitolul prezent
Depinde cât de mult se extinde prezentul acesta. Acum niște ani aș fi vorbit despre sfârșitul unei epoci în care presa era principala poartă către informație. Despre așa-numita democratizare a informației. În teorie, un lucru bun.
Acum aș merge și mai departe și aș spune că în epoca actuală post-adevăr, presa a pierdut cumva monopolul asupra realității.
Putem să scriem la nesfârșit despre cauzele reale, explicate științific, ale scăderii nivelului Dunării, unii oameni vor insista să nu creadă presa. Presa va scrie mult și bine despre corupția lui Trump - nici măcar nu e ascunsă, e la vedere - dar unii oameni vor alege să creadă că acesta este cel mai cinstit președinte al SUA.
Ceea ce ne aduce din nou la problema de încredere.
În ce stadiu se află presa în momentul de față
Într-o perioadă de tranziție. Una tehnologică, una de structură. Se schimbă relația cu publicul, modelul economic și altele. Problemele sunt mai multe și interconectate.
Am vorbit despre criza de încredere deja. Și asta afectează presa semnificativ. Oamenii își iau de multe ori informațiile de pe platformele sociale, spre exemplu, după cum arată sondajele, presa clasică pierde deci audiență.
Asta înseamnă și că publicitatea se reduce sau dispare, deci iată și o problemă economică. Dar nu e doar asta. Audiența presei, inclusiv a celei de calitate, depinde de multe ori și de rețelele sociale, de Google, de acești intermediari aflați între jurnaliști și public.
Poți publica materiale minunate, dar ele nu vor ajunge garantat la publicul dorit. Asta înseamnă iarăși o pierdere economică. Deci modelul trebuie schimbat cumva - redacțiile trebuie să-și creeze legături mai puternice cu publicul, inclusiv prin subscripții, ceva nu tocmai obișnuit pentru România.
Apoi putem vorbi despre apariția AI-ului. Un chatbot poate rezuma, traduce, compara, căuta, organiza și explica informații. Iar oamenii încep deja să folosească AI-ul pentru a obține informații.
Întrebarea au pus-o mulți deja. Dacă AI-ul poate explica publicului ce au scris 10 publicații, iar oamenii sunt mulțumiți de asta, cine mai finanțează cele 10 redacții care au produs informația originală?
Presiunea politică este o altă problemă. RSF spune că libertatea presei se află în 2026 la cel mai scăzut nivel din ultimii 25 de ani. Asta e o amenințare directă la adresa redacțiilor, care pot fi intimidate, prin presiuni politice și economice.
Dar lucrurile pot fi și mai rele, nu? RSF a observat că Palestina a devenit cel mai periculos loc din lume pentru jurnaliști, cu peste 220 de reporteri uciși în Gaza de către armata israeliană începând cu 7 octombrie 2023. Cel puțin 70 au fost probabil uciși din cauza activității lor profesionale.
Unde a cedat jurnalismul cel mai mult în ultimii ani
Există mai multe zone în care jurnalismul a cedat, inclusiv în cel privind independența și echilibrul, obiectivitatea - toate acestea trebuie asumate. Dar nu aș vrea să generalizez, pentru că ar fi nedrept față de foarte mulți care nu au făcut lucrul acesta.
O să aleg altceva. Cred că mulți, nu toți, dar mulți au cedat tentației de a-și măsura succesul în click-uri, capacitatea de viralizare, de a mulțumi algoritmii, de a publica la foc automat. În timp, a devenit mai clar că această strategie nu este neapărat bună pe termen lung.
Care ar fi următoarea mare dispariție din mass-media?
Am renunțat să fac predicții, dar cred că site-urile de știri, așa cum le știm acum, vor deveni mai puțin relevante sau vor fi nevoite să se transforme. Deja cred că vedem lucrul acesta. Vom avea mai puține știri la foc automat, mai multe materiale cu valoare adăugată.
Și apropo de presa scrisă, îmi place să cred că nu numai că nu va dispărea, dar că la un moment dat va exista o revenire. Nu în felul din trecut, în care ziarele vindeau tiraje uriașe, ci într-un model mai restrâns, mai premium, mai nișat.
Acum ceva vreme, când mi-am luat primul Kindle, credeam că voi renunța complet la cărțile tipărite. Între timp mi-am dat seama că nu e așa. Acum alternez între Kindle și cărți.
Cred că oamenii vor dori să țină ziarul sau revista în mână. Unii oameni.
Presa scrisă e ca bicicleta. Sigur că au apărut mijloace mai rapide și mai atractive. Dar produsul în sine este perfect, că ne uităm la un Bianchi sau la prima pagină din New York Times.
Nu am renunțat la biciclete, ba dimpotrivă, în multe țări a existat un reviriment. Valabil și pentru presa scrisă, cred, sper.
Presiunea algoritmilor
Nu ai cum să nu o simți. Facebook nu mai este așa relevant acum, dar Google da. Unele site-uri urcă și coboară în momentul în care materialele lor sunt sau nu preluate în Google Discover spre exemplu.
Ce înseamnă să fii jurnalist în era rețelelor sociale
O să ofer acestei întrebări bune un exemplu mai ușurel dintr-un sport pe care îl urmăresc îndeaproape: ciclismul.
Pentru a populariza turul ciclist spaniol, Vuelta a España a contractat o influenceră al cărei conținut de pe rețelele sociale se concentrează pe flirtul cu bărbați necunoscuți.
Erola Jons urma să transmită în direct pe canalele oficiale ale cursei de pe YouTube, Facebook, X și Twitch pe parcursul fiecăreia dintre cele 21 de etape, cu acces direct în zona sportivilor, de care se bucură doar jurnaliștii acreditați.
Experimentul s-a terminat foarte repede și foarte rău. Jons nu știa prea multe despre ciclism, iar comportamentul și comentariile despre sportivi, în special cel despre Pogačar, au fost criticate ca fiind de prost gust. I-a fost redus accesul la cicliști.
Și aici intră în scenă și jurnalista adevărată, o veterană foarte respectată a sportului, Laura Meseguer pe numele ei, care a scris despre incident.
Ea a vorbit despre nevoia de responsabilitate și i-a îndemnat pe oamenii din sport care cred că pot face astfel de scamatorii pentru a aduna audiență să reflecteze totuși asupra publicului țintă și asupra prețului pe care îl implică aceste scamatorii.
Și a mai spus ceva: „Trebuie să ne asigurăm că acest cost nu erodează progresele înregistrate de femei în această industrie și nu devalorizează sportul și sportivii săi în goana după divertisment și «like-uri»”.
Mi-a plăcut. Am văzut exact diferența dintre o influenceră și o jurnalistă.
Acestea fiind spuse, chiar în ciclism există niște exemple de oameni care și-au construit un produs media de calitate începând cu simpla prezență pe rețelele sociale. Lanterne Rouge, un cont de Youtube care a început cu analize detaliate și interesante de curse făcute de un tânăr fan australian, a ajuns rapid să fie urmărit de foarte mulți oameni. Acum există și un podcast.
Dar și aici există un amendament. Autorul, Patrick Broe, a ajuns consultant tactic pentru o echipă din pluton, continuând să facă analizele de pe Youtube și un podcast. Deci pentru el există o zonă destul de gri, pe care nu aș putea să o încadrez la jurnalism.
Se pare că oricum am lua-o, există jurnaliști și influenceri, lucrurile pe care le fac pot fi asemănătoare în unele aspecte, dar există diferențe majore - echilibrul, responsabilitatea, etica, respectarea unor principii clasice. Influencerii nu sunt legați neapărat de aceste principii.
Ce principii de bază ale jurnalismului sunt amenințate
Independența, evident, când presiunile sunt și economice și politice.
Nevoia de a servi interesul publicului, când goana este mai degrabă după clickuri, iar materiale mai frivole pot aduce audiența.
Capacitatea de a servi interesul publicului, atunci când redacțiile sunt tot mai reduse, jurnaliștii buni tot mai puțini.
Responsabilitatea, o chestiune majoră în presă, dar mult mai puțin relevantă în așa-zisul jurnalism de social media.
Capacitatea de a păstra echilibrul și obiectivitatea - poate unul din argumentele pentru pierderea încrederii în presă. Dar aici aș vrea să spun clar că nu este nici pe departe singurul motiv pentru pierderea acestei încrederi.
Crezi că vom avea parte de slow journalism?
Da, cred că unii, poate mai mulți, se vor îndepărta sau au început să se îndepărteze deja de modelul care presupune volum, prietenia cu algoritmii, click-urile etc.
Nu spun că nu mai este nevoie de știrile rapide și că vom renunța la ele, ci că nu sunt nici pe departe suficiente.
Cred că jurnalismul de calitate, inclusiv acest slow jurnalism, cu produse mai complexe, care necesită timp, are un viitor. Dar nu va fi simplu. Știm proiecte excelente care nu au mai făcut față din punct de vedere economic.
Primele tale impresii și reacții când ai testat AI
Am început să discut cu un chatbot „psihoterapeut” pe Facebook Messenger prin 2019, cred, și am fost oarecum impresionat de abilitățile lui (oricum limitate în comparație cu azi).
Știm unde a ajuns acum. Eu unul îl folosesc în documentare, destul de mult aș spune. Nu e suficient, e doar un ajutor, câteodată dă rateuri, dar este foarte folositor.
Pot să dau un exemplu, banal pentru jurnaliști. Evident că folosesc un program de transcriere a interviurilor, un lucru minunat care acum niște ani nu exista. Însă apoi voi asculta interviul integral și voi verifica transcrierea cu mare atenție.
Cum schimbă AI-ul peisajul mass-media
AI-ul simplifică niște sarcini și ne oferă posibilitatea de a ne concentra pe chestiuni cu valoare adăugată. Asta e partea optimistă.
Cum ziceam, AI-ul poate elimina și o parte din valoarea economică a producțiilor jurnalistice. Sper că publicul va înțelege că informațiile furnizate de AI sunt de fapt cele produse de jurnaliști. Și că fără presă, AI-ul nu va mai avea ce sinteză să facă.
AI-ul introduce și mult zgomot: știri false, imagini false, comentarii false, site-uri false, texte care par jurnalistice și tot așa.
Informații, canale și surse de încredere deplină
Sunt prea multe ca să le enumăr acum și o să le evit pe cele din România. De când am intrat în presă, BBC News a fost home page-ul meu. Într-un fel a rămas.
Reuters și AFP sunt două agenții de știri de bază pentru mine. New York Times este, posibil ziarul meu preferat.
Intru zilnic sau frecvent pe Financial Times, Le Monde și alte câteva surse franceze, El Pais, The Guardian, Washington Post, site-urile televiziunilor americane.
Dar nu numai: urmăresc cu interes publicațiile ucrainene, Kyiv Post sau Kyiv Independent și nu numai, cele rusești independente - The Moscow Times, Novaia Gazeta, Meduza.
Sigur, „încrederea” cu care le urmăresc poate să difere, în unele cazuri știi ce poziție ideologică urmărești în ziarul X sau Y, așa că știi cum să le citești.
Apoi depinde la ce ne referim când spunem „încredere deplină”. Intru aproape zilnic sau frecvent pe Tass sau Kommersant, spre exemplu, pentru că trebuie să știu ce publică. Dar încă o dată, știu și la ce să mă aștept.
Cum poate supraviețui jurnalismul
Sunt mai multe lucruri, jurnalismul va trebui să se adapteze la noile realități și să se orienteze spre produse cu valoare adăugată, să câștige atenția oamenilor.
Mereu mă deranjează ideea că trebuie să le oferi cititorilor materiale scurte. Cred că trebuie să încerci să câștigi timpul publicului cu materiale suficient de interesante - chiar dacă sunt lungi.
Dar aș menționa în special două lucruri, un soi de rezumat a ceea ce am spus până acum.
Cred că jurnalismul trebuie să-și reconstruiască relația cu publicul, să recâștige încrederea. Știu că e un lucru mai ușor de spus decât de făcut.
Apoi, este nevoie de un nou model economic, pentru că este clar că publicitatea din click-uri nu va mai fi suficientă. Probabil soluția va fi un mix, care să includă subscripții și altele.
Un exemplu: presa independentă din Ungaria, agresată economic de guvernul lui Viktor Orban, a supraviețuit prin acest model de subscripții, prin construirea unei relații cu publicul.
Nu a fost simplu, nu toți au rămas în picioare, a fost nevoie de curaj, dar în cele din urmă lucrurile au funcționat, presa independentă a supraviețuit și a avut o voce puternică și critică, chiar dacă era în minoritate.
Acesta este un mare motiv de încredere.
Un mare motiv de încredere îmi oferă și jurnaliștii din SUA, care se încăpățânează să reziste asaltului administrației Trump - procese cu daune uriașe intentate de președinte, popularea pool-ului de la Casa Albă cu „jurnaliști” prieteni, atacuri înfiorătoare la adresa instituțiilor media și personale la adresa jurnaliștilor.
Și aș menționa aici forța jurnalistelor care rezistă acestor atacuri deseori misogine ale celui mai puternic om din lume. Acesta este un alt mare motiv de încredere că jurnalismul va rezista.
Aș vorbi și despre reușitele colegilor din Republica Moldova, care au dezvăluit rețelele rusești de fraudare a alegerilor și care chiar acum îl întreabă pe președintele Nicușor Dan ce intenționează să facă cu șeful SPP, Lucian Pahonțu.
Aș vorbi despre curajul jurnaliștilor din Gaza.
Ce te motiveaza să duci profesia aceasta mai departe
Mai multe lucruri. Îmi place ceea ce fac, deși am trecut prin crize în care mi-am pus întrebări, evident. Mi-a plăcut de când am citit pentru prima oară, când eram mic, o carte scrisă de Mark Twain despre perioada lui de jurnalist.
Ideea că trăim într-o perioadă complicată și că este nevoie de presă ca de aer este un alt argument, iar vremurile par mai complicate decât oricând în ultimii ani, nu?
Dar poate că mai presus de orice, este curiozitatea. Pur și simplu vreau să știu lucruri. De aceea îmi petrec nopțile și vacanțele (nu doar zilele de muncă) citind mii și mii de știri și informații.
