[Noii publicitari] Marius Aldea (CAP) si cea mai frecventa introducere in workflow-ul de agentie: "Esti platit ca junior, dar intri in paine ca un senior"

"Oameni si oameni" este sintagma prin care Marius Aldea (copy, CAP) descrie experienta lui de junior prin interviurile industriei. Adica unele sunt ok si ajungi sa vorbesti cu CD-ul despre muzica (la multi ani, Freddie!), iar altele... ei bine, altele au nevoie de o descriere aparte.

Altele sunt crima si pedeapsa, pleci de acolo ca dupa vizita la proctolog

Standaredele industriei de publicitate au fost, poate, ridicate, de-a lungul timpului, de artistii intrati in bransa. Insa altoirea asta e cu dus si-ntors, spune Marius.

S-ar putea ca tocmai frustrarile de artisti neimpliniti sa fi ridicat pe un piedestal un job ca oricare altul   

Munca de agentie, un job ca oricare altul?! Erezie! O sa punem interviul asta sub paywall ASAP!

Intrarea in publicitate

Aveam 27 de ani. Primul director de creatie care m-a angajat mi-a zis: “Nu esti cam batran pentru asta?”. Parea ca ma pregatesc pentru o misiune in spatiu. “Nu sunt”, i-am raspuns. A zis: “Bine atunci”. Si m-a angajat.

Cred ca am luat decizia asta pentru ca mi s-a parut ca n-ar fi un job prea rau, pe care as putea sa-l invat destul de repede.

Industria, inainte sa intri in ea

Cand eram mic si ma uitam cu ai mei la TV, publicitatea era momentul ala in care mergeam sa facem pipi, sa nu trebuiasca sa o facem in timpul filmului. Mai tarziu, prin liceu, imi placea sa ma uit la reclame, daca aveam pe cineva alaturi si le comentam rautacios.

Era relatia tipica pe care o au oamenii cu publicitatea. O judeca, o injura si au impresia ca ei ar face-o mai bine si mai frumos. Ca ce-i mare lucru? Nu zic ca ar fi, dar nici asa, nici altminteri.

Asteptari vs. realitate

Asteptari nu am avut de la publicitate. Cum spuneam, am intrat in domeniu la o varsta la care altii-s seniori. Nu simteam nevoia sa ma afirm ca artist publicitar. Voiam un job. Iar realitatea mi-a oferit fix ceea ce voiam.  

Interviurile de pana acum

Oameni si oameni. Unele interviuri sunt cat se poate de decente, ajungeti sa vorbiti relaxat despre muzica si filme, iar altele sunt crima si pedeapsa, pleci de acolo ca dupa vizita la proctolog.

Facand media, iese un “comsicomsa”. Am impresia ca unii publicitari trebuie sa faca zilnic un dus rece, sa-si dea cateva palme, sa se trezeasca la realitate si sa bage la cap ca e un simplu job.

E drept, sunt destui artisti care au apelat la publicitate si care au ridicat standardele, dar s-ar putea ca tocmai frustrarile de artisti neimpliniti sa fi ridicat pe un piedestal un job ca oricare altul.

Cum arata publicitatea pentru un junior?

Daca ai norocul sa lucrezi alaturi de oameni de calitate cred ca te trezesti altfel dimineata. Sau, ma rog, la pranz, daca esti norocos. Poate nu vii si lucrezi zilnic cu entuziasm, dar lasi sila acasa si te descurci tu cu ea, in timpul tau liber. Pentru ca atunci cand oamenii de langa tine sunt buni, ti se rupe sufletul sa fii de rahat cu ei.  

Parcursul tau

In toamna lui 2014 m-am mutat in Bucuresti, din Timisoara. La inceputul lui 2015 m-am angajat la Next, cu o poezie, din lipsa de portofoliu, care cred ca i-a placut lui Liviu David, pentru ca am tot corespondat cateva luni, in rima, pana sa se convinga ca degetele noastre danseaza pe acelasi ritm.

Workflow de agentie, primele proiecte

Pai cum sa se faca introducerea? Esti platit ca junior, dar intri in paine ca un senior. Musti din ea cat te tin falcile. Depinde si de tine cat vrei sa inghiti. Numai sa nu uiti sfatul ala chinezesc, foarte intelept, cu respiratul profund si mancatul superficial.

Cu fața la perete, cunoscut si sub numele Scriitorii sunt pe Facebook, s-a intamplat in 2014, cand inca nu lucram in agentie. Este vorba despre o antologie de statusuri ale scriitorilor romani contemporani, pe care am distribuit-o prin scoli si baruri, cu scopul de a apropia tinerii de ideea de scriitor contemporan.

A fost un proiect facut cu cateva sute de euro, dar mi-a placut ideea. Asa ca i-am zis-o lui Bogdan Munteanu si impreuna cu el am imbunatatit-o si am castigat premiul pentru cea mai buna campanie de marketing/PR/CSR la Gala Industriei de Carte din Romania "Bun de Tipar". 

Parcursul tau, pana acum

Dupa Next am stat un pic locului. A urmat vreun an de cautari si freelancing. Apoi m-am legat la CAP.

Cu bune si rele in industrie

Cel mai mult imi place ca oricum o dai, tot ajungi sa te joci un pic. Nu-mi place ca jocurile sunt mai mereu aceleasi si mereu apar reguli noi: program de liniste, interzise juliturile-n genunchi sau hainele murdare etc.

E ca atunci cand esti mic si ploua si trebuie sa te joci in casa, nu afara. Pastrand analogia, cred ca intr-o echipa de creatie, oamenii se joaca ca intr-o arca a lui Noe. De asta e bine sa ai niste colegi cu care sa te impaci bine, nu stii niciodata cat o sa tina potopul.

Ce cauti la un job?

Creativii sunt rumegatoare. Rumega la o idee pana iese cum trebuie, si se uita cu ochii bovini spre brieful parjolit si sarac, in care nu e nimic bun de pascut. Prin urmare, e foarte importanta fauna alaturi de care ma duc sa ma adap la rau.

Nu vreau un director de creatie crocodil, care sa te-nghita in foamea lui de afirmare. Si nici colegi lei, care sa te vaneze organizat. Daca tot sunt bou, vreau sa lucrez alaturi de boi si de vaci. Norocul meu ca la CAP sunt doar antilope gnu si caprioare.

Ce vreau sa spun e ca ma consider un umanist si ma intereseaza calitatea umana a celor alaturi de care lucrez. In publicitate, mai mult ca in oricare alt domeniu, imaginea conteaza. Asa se ajunge la pozat si la dezvoltarea unei persona de birou, de parca nu era suficienta aia de pe net.

Si sa raspund totusi la intrebare, o fac cu vorbele lui Diogene din Sinop, filosoful cinic, care locuia intr-un butoi si se plimba in mijlocul zilei cu o lampa aprinsa, zicand cand il intrebau oamenii ce face: “Caut un om cinstit”.

Trei carti bune

Am citit clasicii. Confesiunile unui om de publicitate. Am stabilit in Ogilvy un maestru, pentru ca suntem nascuti in aceeasi zi si daca ai de ales un singur maestro din mai multi, regula de bun simt si igiena a ego-ului zice sa-l alegi pe cel nascut in aceeasi zi cu tine.

Apoi Luke Sullivan, cu Hey, Wipple, Squeeze this. A treia ar fi Mark Tungate, cu Adland. Istoria universala a publicitatii. Au mai fost si altele, dar astea-mi vin acum in minte.

M-au ajutat toti, n-au fost doar carti, ci si articole, pentru ca nu stiam nimic despre copywriting, am adunat informatii si metode de lucru, de care nu mai sunt constient, dar probabil au ramas in ADN-ul meu creativ.

Campanii preferate

Una care-i si locala si globala: Why don’t you come over? Imi place pentru ca e inteligenta si de bun simt, in sensul ca livreaza un soi de demnitate care lipseste brandului nostru de tara si felului in care ne raportam la Occident. Suntem varul de la tara mereu complexat, care pune ochii in pamant cand se vede cu rudele de la oras.

In Why don’t you come over? vedem ca varul de la tara isi dozeaza bine resursele spirituale si chiar si cand se infoaie in pene, o face elegant si starneste respectul. In ochii rudelor de la oras, varul de la tara apare acum ca un mascul exotic, care isi etaleaza ironic penajul si ouale eco-bio.

Si daca tot suntem la oua, imi mai place mult si campania Pornhub gives America Wood. E amuzanta, ispititoare, onanisto-umanista, eroto-ecologista, orgasmo-militanta. Ma rog, nu-i doar o laba creativa. Ci muuuult mai multe, o padure.

Industria lui 2038

Cred ca in publicitate se merge spre uniformizare. N-ar fi grav, daca lucrul asta nu ar influenta negativ lucrurile din punct de vedere socio-cultural.

Tehnologia si publicitatea sunt tovarasi vechi de drum si se ajuta reciproc. Pe de o parte, publicitatea excita constant evolutia tehnologiei, prin alimentarea unei competitii a orgoliilor intre brandurile producatoare de tehnologie. Pe de alta parte, tehnologia largeste un pic campul de joaca si uneori chiar schimba regulile jocului, de care vorbeam mai sus.

Pensie de publicitar?

Sincer, nu. Pentru ca inca sper ca, la un moment dat, voi gasi solutia care ma va ajuta sa nu mai muncesc deloc, iar asta cu mult inainte sa ies la pensie, haha.