Ca public figure, Ștef Ștefănescu aka Minionu' e cunoscut mai degrabă din zona de DJ-ing, partea din el care nu moare, chiar dacă uneori mai trage un pui de somn. A mixat ani buni în tot ce înseamnă scenă urbană, dar în ultimii ani a cam tras frâna de mână, pentru a se dedica marketingului online și creativității video. De la proiecte pentru CAT Music sau Opera din Cluj până la clienți de real estate din America.
"La cei de afară, brief-ul e mai clar, feedback-ul mai direct și plata mai rapidă. În România încă avem fetișul pentru “lasă că vedem pe parcurs” și “poți să-mi mai trimiți trei variante, te rog?”. Asta nu înseamnă că nu sunt clienți faini și local, dar afară simt că se apreciază mai mult partea de strategie și nu e doar despre “să fie frumos”, spune Ștef.
Nu are musai un stil personal recognoscibil, a preferat să devină un cameleon vizual - fiecare proiect cu vibe-ul lui. Nu are frică de AI, se folosește de el ca un tovarăș de drum, pentru a împinge idei în zone mai strategice, mai rapide și mai smart. Iar dacă un AI ajunge să facă mai bine decât el un edit cu basm oriental, glitchuri și referințe old school funk, poate chiar a meritat apocalipsa, spune Minionu' .
Cum ai intrat în zona de digital marketing
Am intrat în digital marketing așa cum intri la un after party - fără să fie planificat, dar cu vibe bun. De fapt, am pornit din zona creativă: video editing, motion graphics, producție muzicală. La un moment dat, am început să lucrez pentru clienți internaționali care, pe lângă conținutul vizual, aveau nevoie și de strategie. Așa am început să înțeleg algoritmii, content planning-ul, funnel-urile și toată partea asta de “bucătărie digitală”. Acum mă ocup de strategii de social media, conținut video, campanii creative și poziționare. Încerc să fac content cu suflet și storytelling cu sens, nu doar “feed-uri frumoase”.
Creativitate cu măsură
Măsurarea e ca un jam session: știi că trebuie să fii pe ritm, dar mai și improvizezi. Avem KPI-uri, engagement rate, reach, CTR, dar adevărul e că multe dintre decizii vin din emoție, vibe, context social. Așa că nu mă bazez doar pe cifre, ci și pe intuiție și pe feedback-ul organic al comunității. Cred în strategii cu feeling și cu fișier Excel. Îți trebuie ambele ca să vezi imaginea completă.
Ce faci pe partea de video - editing
Sincer, cele mai tari proiecte n-au fost neapărat cele cu nume mari sau corporații, ci acelea în care am avut libertate totală. Cele în care am lucrat cu artiști internaționali la identitățile lor vizuale sau la clipurile lor muzicale au fost genul de colaborări care mi-au aprins toate beculețele creative. La fiecare clip am tratat procesul ca pe un playground vizual: am explorat stiluri complet diferite, m-am jucat cu formate, texturi, colaje, animații și de fiecare dată am „scăpat caii” într-un mod bun.
Fiecare proiect mi-a dat ocazia să experimentez, să combin influențele mele cu vizualuri care să transmită ceva autentic. Ce mă bucură cel mai mult e că, în loc să devin un stil recognoscibil, am preferat să devin un cameleon vizual - fiecare proiect cu vibe-ul lui. Am învățat enorm din asta și mi-a păstrat flacăra vie.
Campanii mișto la care ai pus umărul
Două proiecte mi-au rămas cu adevărat aproape de suflet - și nu doar pentru rezultate, ci pentru vibe-ul din spatele lor. Primul ar fi 112 BAR, un proiect crescut din comunitate și pentru comunitate. Acolo am fost implicat de la zero: am creat identitatea vizuală, am conturat direcția de comunicare și am pornit o serie de campanii care chiar au rezonat cu publicul. Am avut șansa să colaborez cu oameni super relevanți din scena urbană: Vlad Dobrescu, DJ Oldskull, DJ Antenna, Brugner, Undoo și mulți alții - iar genul ăsta de colaborări aduc o energie care nu poate fi replicată. Totul a fost făcut fără buget de ads, dar cu multă pasiune, content autentic și relatable. A fost un proiect despre oameni și despre cultura pe care o iubesc.
Al doilea ar fi colaborarea cu Cole Ruud Johnson, un real estate entrepreneur din State. Când am preluat echipa de video și content, am venit cu un refresh de stil vizual, ceva mai dinamic, culoare, sunet și un storytelling mai amplu. Schimbarea s-a simțit rapid și în rezultate - reach mai mare, engagement mai bun și chiar creșteri în vânzări. A fost una dintre acele colaborări unde creativitatea și cifrele au mers mână-n mână.
Diferența între clienții locali și cei internaționali
La cei de afară, brief-ul e mai clar, feedback-ul mai direct și plata mai rapidă. În România încă avem fetișul pentru “lasă că vedem pe parcurs” și “poți să-mi mai trimiți trei variante, te rog?”. Asta nu înseamnă că nu sunt clienți faini și local, dar afară simt că se apreciază mai mult partea de strategie și nu e doar despre “să fie frumos”. Desigur, și în afară orice pădure are uscăturile ei, dar în general clienții sunt mult mai deschiși la idei fresh și vizualuri out of the box.
La noi încă există o frică de necunoscut și o plăcere suspectă pentru zona de confort - acolo unde „las-o că merge și-așa” e încă motto-ul național. Aș zice că în extern te caută pentru ce poți aduce nou, la noi uneori ești căutat ca să refaci ceva vechi „da’ un pic mai altfel”. Și încă ceva: afară e mai puțin despre ego și mai mult despre rezultate.
Revoluția AI
AI-ul e ca un coleg nou care face treabă bună, dar dacă îl lași singur, trimite newslettere scrise ca instrucțiunile de la blender. Eu îl folosesc ca tool, nu ca înlocuitor. Face research rapid, te scapă de task-uri repetitive, dar nu o să-ți înlocuiască niciodată intuiția, creativitatea sau simțul umorului. Mai ales când vine vorba de subtilitate sau context cultural - n-ai cum să ceri unui AI să simtă vibe-ul.
Cred că joburile nu dispar - doar își schimbă forma. Nu mai împingem pixeli de amorul artei, ci împingem idei în zone mai strategice, mai rapide și, ideal, mai smart. Plus, sincer... dacă un AI ajunge să facă mai bine decât mine un edit cu basm oriental, glitchuri și referințe la old school funk, atunci poate chiar a meritat apocalipsa :))) . Până atunci, ne împrietenim și-l folosim ca să lucrăm mai deștept, nu mai ieftin.
Cum mai e să ai businessul tău în 2025
E ca într-o relație deschisă cu statul român: uneori te simți liber, alteori ai de plătit emoțional prin declarații și dosare cu șină. Dar pe bune, uneori e greu, da, dar și satisfăcător. Ai libertate, îți alegi clienții, dar trebuie să fii și project manager, și contabil, și om de vânzări.
Uneori e ca un festival DIY la care tu ești și organizatorul, și DJ-ul, și ăla care strânge cablurile la final. Dar dacă ești pasionat și ai puțin fler (și nervi antrenați), începi să te bucuri de haosul ăsta semi-controlat. Ce m-a ajutat? Faptul că am fost mereu conectat la comunități creative și că am avut norocul să lucrez cu oameni faini, locali și internaționali - oameni care înțeleg că freelancer nu înseamnă „fă-mi și mie repede ceva, că durează 10 minute”.
Experiența de Social Media Manager
A fost printre cele mai fun proiecte. Am construit totul de la zero: identitate vizuală, ton of voice, conținut, copy, campanii. N-am avut buget de ads, dar am compensat cu conținut autentic și relevant: meme-uri cu tentă urbană, podcasturi cu oameni din comunitate, storytelling cu vibe local. Practic, nu am comunicat către oameni, ci împreună cu ei. Cât despre cum ajungi la oameni fără ads - aș zice că acum e chiar mai posibil decât înainte.
Social media începe, în sfârșit, să revină la esență: conexiuni reale, comunități mici, conținut care educă, inspiră sau distrează fără să fie ambalat în ambalaj de marketing. Sunt sătul să aud că “social media e o mizerie” - algoritmul livrează ce-i dai. E ca-n viață: dacă vrei să ieși din bula ta, trebuie să fii tu primul care face pasul. Și da, copycat-uri există peste tot, dar dacă aduci tu sarea și piperul tău, oamenii o simt. Asta am încercat și eu - să ies din zona de confort și să ofer conținut cu gust, poate chiar cu umami.
Colaborările cu cu Opera din Cluj sau CAT Music
Clienții artistici vin cu un univers deja format - au o estetică, o viziune, uneori chiar și un moodboard... și de multe ori un deadline poetic, dacă îi pot spune așa. Cu Opera din Cluj, de exemplu, am făcut proiecțiile pentru „Motanul încălțat” - varianta pentru copii. A fost ceva unic. Să vezi reacția sinceră din ochii lor, cum intră în transă sau cum râd, e priceless. Și am încercat să intru și eu în lumea lor, să cobor puțin filtrele și să construiesc vizual așa cum ar gândi un copil care visează cu ochii deschiși. Dar cel mai nebun proiect a fost „Carmina Burana” - aproape două ore de vizualuri sincronizate cu orchestra live, în Piața Unirii din Cluj-Napoca. Totul pus la secundă, o muncă intensă, dar care ți se lipește de suflet când vezi reacția publicului în timp real. A fost o combinație de haos creativ și disciplină germană.
Cât despre CAT Music - acolo a fost începutul meu în zona mai mainstream. Proiectul meu de novice, cum îi zic. Acolo am avut prima echipă, am început să coordonez, să învăț cum funcționează procesul de producție în serie. Am încercat să ridicăm ștacheta pentru lyric videos în România - nu doar versuri pe ecran, ci mini-povești animate, cu storyline și vizualuri atent gândite. A fost greu, dar și tare rewarding să știi că ai fost printre primii care au făcut genul ăsta de conținut aici în țară.
DJ-ing
DJ-ingul e partea aia din mine care nu moare, chiar dacă uneori mai trage un pui de somn. Am mixat ani buni în tot ce înseamnă scenă urbană, dar în ultimii ani am cam tras frâna de mână. Anul trecut am avut niște gig-uri simpatice la Echoes și cu vechea echipă de la 112 Bar. Din când în când mă mai prinde dorul și mă găsești pe la Terasa Baraka, punând “urechelnițe” pe care le tot găsesc, căci sharing is caring. Ascult prea multă muzică nouă, dar și veche, ca să nu o dau și mai departe din când în când.
Pe partea de producție, am niște piese ascunse prin sertare, unele făcute cu K-lu și alți artiști, dar recunosc că mă mai lovește sindromul impostorului. Pe principiul „nu sună destul de bine”... Știi cum e, când te iei prea tare în serios, nu mai mixezi cu inima. Dar n-am închis prăvălia - o să mă mai auziți cu siguranță, pentru că am și eu câteva lucruri de spus. Căci vorba aia - fără rime, viața e pustiu!
