[Good UX] Andrei Bălășoiu: Atenția a devenit moneda supremă, iar noi avem frânturi de secundă să convingem oamenii

Ce înseamnă good UX, de fapt? Depinde pe cine întrebi. Pentru un gigant social media poate să însemne sesiuni interminabile, în care userul nu simte fricțiune când folosește produsul, ci când nu-l folosește. Pentru un UX-er care nu se dezice de principiile sănătoase și de empatia pentru user, good UX înseamnă utilitate reală, nevoi sau probleme rezolvate într-un timp optim și KPI realiști de business.

Pentru Andrei Bălășoiu, Senior UX Designer, o experiență bună digitală începe, în primul rând, cu research aprofundat, urmat de validarea userilor. Altfel spus, UX-ul ar trebui să existe doar acolo unde produsul sau funcționalitatea nouă are sens să existe. Când nevoia lor nu vine de la useri, ci de la stakeholderi, nu doar că rata de conversie poate fi extrem de mică, ci chiar și nivelul de adopție poate fi inexistent. E nevoie, așadar de un echilibru. Dacă nevoia userului este validată, vine din urmă o altă întrebare la fel de importantă: care este nivelul de profitabilitate pentru companie?

”De-a lungul timpului am evoluat de la a fi doar avocatul utilizatorului, la a fi un partener strategic. Am înțeles că un UX bun nu ignoră obiectivele de business. Acum văd rolul meu ca fiind punctul de echilibru dintre "ce are nevoie user-ul ca să fie fericit" și "ce are nevoie compania ca să fie profitabilă". Dacă una dintre ele lipsește, produsul eșuează”, spune Andrei.

În 2026, încă suprapunem în mod eronat UX-ul cu UI-ul și uităm să alocăm metrice clare și cuantificabile butoanelor și pașilor importanți din fluxurile cheie ale produsului, dar un lucru rămâne valabil de-a pururi: atenția este moneda supremă, iar ea se măsoară în secunde. No pressure, deci. Vestea bună, totuși, sau una dintre ele, este că instrumentele cu inteligență artificială, deși sunt pe cale să revoluționeze principiile de UX și odată cu ele rolul de UX-er, au simplificat procesele actuale și au lăsat mai mult loc specialiștilor pentru research.

Despre arhitectura acestui proces invizibil, dar omniprezent în toate ecranele noastre, ne spune mai multe Andrei:

În drumul spre UX

Cred că mai important de știut despre mine este că sunt un căutător de soluții înainte de a fi un "desenator de ecrane". Drumul meu spre UX nu a fost neapărat liniar, dar a avut mereu un numitor comun: empatia reală pentru omul din spatele ecranului. Am realizat destul de repede că un design frumos este inutil dacă utilizatorul se simte frustrat folosindu-l, așa că am început să aprofundez zona de experiență a utilizatorului și arhitectură informațională.

Good UX

În contextul produselor digitale (și mai ales SaaS), o experiență bună înseamnă cat mai puțină confuzie sau chiar deloc. Nu vreau ca userul să se gândească „Wow, ce buton frumos, dar oare ce face?”, ci vreau să își termine task-ul rapid, intuitiv și să plece mai departe cu sentimentul că a realizat ceva fără efort. Claritatea bate întotdeauna estetica pură.

UX, definiția ta

Dacă produsul ar fi un restaurant, UI-ul ar fi decorul, farfuriile, fața de masă și felul cum arată mâncarea. UX-ul, în schimb, este experiența în sine: cum ești întâmpinat la ușă, cât de repede vine chelnerul, dacă meniul e ușor de citit, cât de repede vine mâncarea și cum te simți când pleci.

Principii de bază

1. Claritate peste inteligență (Clarity over cleverness): Nu folosi jargon sau pattern-uri ciudate doar de dragul inovației, in special în SaaS
2. Consistență: Nu reinventa roata la fiecare ecran
3. Feedback imediat: Dacă utilizatorul face o acțiune, sistemul trebuie să îi spună clar ce s-a întâmplat (un loader, un mesaj de succes, o eroare explicată uman)

Reguli importante, greu de aplicat

Research-ul aprofundat înainte de a adăuga primul pixel. În teorie, toți știm că trebuie să testăm și să facem interviuri ample. În practică (agile, bugete, deadline-uri, presiune pe delivery), adesea ajungem să construim bazați pe asumpții ale business-ului și să validăm după ce am lansat un MVP. E o luptă constantă să faci spațiu pentru cercetare reală în sprinturi.

Un mit în UX care să dispară

Mitul designerului care le știe pe toate sau ideea că există un design universal perfect. Poți construi un ecran impecabil, care respectă absolut toate bunele practici, dar cineva tot va avea o problemă cu el. Fiecare utilizator vine cu propriul model mental, cu un alt nivel de stres sau cu un context diferit de utilizare. Aș vrea să acceptăm mai des că nu suntem infailibili, iar UX-ul nu este despre a avea dreptate absolută, ci despre a rezolva problema pentru majoritatea și a învăța din fricțiunile celorlalți.

Frecvența lansărilor

Dinamica este pe fast-forward, lucrăm într-un mediu extrem de rapid unde nu avem luxul unor cicluri lungi de research tradițional. Pentru că intervin și pe partea de Business Analysis, procesul meu este hibrid. Componenta de UX se discută din secunda zero, direct în faza de definire a cerințelor.

În timp ce gândesc arhitectura și flow-ul, pun constant în balanță obiectivele stakeholderilor cu nevoile reale ale utilizatorilor. Scopul meu zilnic este să livrez ceva rapid, viabil și ușor de folosit (time-to-market scurt), dar gândit suficient de inteligent încât să nu sabotez experiența utilizatorului pe termen lung, când produsul va scala.

Cel mai bun sprint

Cel mai bun sprint a fost unul recent, în luna decembrie. Nu a fost cel mai bun pentru că a fost ușor, ci tocmai pentru că am reușit să livrăm un volum colosal de muncă într-o singură lună. Am lansat concomitent funcționalități majore de import masiv de date la nivel multi-organizațional, procese care rulează în background, vizualizări complexe de date și sisteme noi de notificări.

A fost un test de anduranță. Din rolul meu hibrid, provocarea maximă a fost să structurez logic toată această complexitate tehnică fără să copleșesc interfața. A fost cel mai bun sprint pentru că alinierea dintre business, design și tehnic a fost absolut impecabilă - altfel nu am fi putut livra o asemenea amploare de funcționalități într-un timp atât de scurt, menținând o experiență stabilă pentru utilizator.

Sprintul cu cele mai multe învățături

Un sprint în care am lansat un feature cerut insistent de un stakeholder major, dar fără să-l trecem prin filtrul utilizatorilor reali. După lansare, nivelul de adopție a fost aproape zero deși, după calculele noastre era o funcționalitate importantă. A fost o lecție usturătoare, dar necesară despre de ce nu trebuie să sărim peste validare.

Vizibilitate mică, impact mare

Arhitectura informației, flow-urile de utilizare, edge-case-urile și gestionarea stărilor de eroare. Când totul merge bine, nimeni nu vede orele pe care le-am petrecut gândindu-mă „dar ce se întâmplă dacă userul nu are conexiune la net exact în acest pas?” sau „cum mapăm logic permisiunile în platformă?”.

Probleme recurente și compromisuri

Problema recurentă: Clasicul pushback tehnic. Având un rol dublu (UX și BA), responsabilitatea mea este să definesc și să desenez experiența optimă pentru utilizator, dar mă lovesc inevitabil de limitările tehnice, de arhitectura existentă sau de deadline-uri stricte.

Compromisul cel mai des: lansarea unui MVP (Minimum Viable Product) care tehnic și funcțional stă în picioare, dar care vizual nu are încă acel grad de „polish” pe care mi l-aș dori eu ca designer, pur și simplu pentru a ajunge mai repede la piață (time-to-market).

O decizie câștigată

Surprinzător, decizia pentru care am luptat cel mai mult recent nu a fost legată de un flow vizual complex, ci de o înșiruire de...cuvinte. Mai exact, un sistem de “statusuri” pentru anumite pagini.

Din punct de vedere tehnic și arhitectural, statusul respectiv avea o logică impecabilă - reflecta perfect starea datelor în backend. Pentru echipa tehnică era soluția perfectă pentru că, matematic, “era corectă”.

Problema pe care am identificat-o a fost că utilizatorii nu gândesc așa. Pentru ei, acea denumire și logică de status creau o confuzie enormă și îi blocau. A urmat o discuție foarte lungă și dificilă cu Tech-ul. E extrem de greu să convingi programatorii să schimbe ceva ce tehnic funcționează perfect logic.

Empatia pentru utilizatori

Uitându-mă periodic la sesiuni de Hotjar/FullStory și cel mai important, stând de vorbă cu ei când am ocazia. E ușor să pierzi empatia când stai doar în bula ta.

O surpriză în comportamentul userilor

Nu aș spune că m-a surprins dar de-a lungul timpului consumatorii au dezvoltat o capacitate incredibilă de a deveni "orbi" la interfețe aglomerate. Au dezvoltat un mecanism de supraviețuire digitală prin care scanează doar ce au nevoie și ignoră complet texte lungi, bannere sau elemente de UI care le par inutile. Atenția a devenit moneda supremă, iar noi avem frânturi de secundă să-i convingem.

Probleme structurale

Probabil o să fie un răspuns clișeic: confuzia cronică dintre UX și UI. Încă există companii care caută un "UX Designer", dar de fapt vor un Graphic Designer care știe să facă butoane. De asemenea, lipsa metricilor: designul este adesea judecat subiectiv de management, în loc să fie corelat cu KPI-uri clare (rata de conversie, timpul pe task, drop-off rate).

Cum s-a schimbat rolul tău

De-a lungul timpului am evoluat de la a fi doar avocatul utilizatorului, la a fi un partener strategic. Am înțeles că un UX bun nu ignoră obiectivele de business. Acum văd rolul meu ca fiind punctul de echilibru dintre "ce are nevoie user-ul ca să fie fericit" și "ce are nevoie compania ca să fie profitabilă". Dacă una dintre ele lipsește, produsul eșuează.

Ok, Airbnb, Duolingo, iOS. What else?

Linear (aplicația de project management). Este o capodoperă de UX pentru utilizatori power-user (SaaS). E super rapidă, bazată pe scurtături de tastatură, cu o interfață minimalistă, intenționat gândită să nu te țină acolo, ci să te ajute să-ți faci treaba și să ieși. Arată că softurile B2B/Enterprise nu trebuie să fie neapărat urâte și greoaie.

Alte mențiuni: Raycast (pentru Mac) și Arc Browser (de la The Browser Company)

AI x UX

Folosesc AI ca pe un asistent de brainstorming și analiză. Mă ajută mult Gemini să generez texte de tip placeholder mult mai aproape de realitate (adio "Lorem Ipsum"), să creez structuri rapide de arhitectură informațională sau să creez drafturi rapide a ideilor mele. Valoarea reală este că mă scapă de "munca de sisif" și îmi dă mai mult timp pentru gândirea critică.

Riscurile AI-ului în UX

Riscul principal este pierderea nuanțelor umane. AI-ul tinde să "niveleze" experiențele - dacă toți designerii folosesc același AI pentru a genera soluții, vom ajunge la interfețe extrem de generice. De asemenea, dacă AI-ul ia decizii automate în interfață pentru utilizator (fără permisiunea lui), riscăm să creăm frustrare. Principiul de bază trebuie să rămână “Human-in-the-loop”: AI-ul propune/asistă, dar omul (și testarea pe oameni reali) validează.

Viitorul UX-ului

Cred că vom migra treptat de la interfețe statice (același UI pentru toată lumea) la Generative UI (interfețe care se adaptează și se redesenează în funcție de nevoile specifice ale celui care le folosește în acel moment. Rolul nostru ca UX-eri se va muta de la „a gândi ecrane” la „a crea reguli, sisteme și constrângeri” prin care AI-ul poate genera ecrane optime pentru utilizatori.