Pentru ca binele să se manifeste și să conecteze comunități, trebuie să îi faci loc. Să construiești spații de întâlnire între oameni. Asta au făcut Cătălina Costache, Director Executiv Fundația Polisano, și Adrian Oprea, Founder SIBIO, prin Galeria HEARTFULLY. La 11 ani de existență în România, Fundația Polisano a deschis la Sibiu prima galerie caritabilă de artă din România. Gândită ca un loc de conectare a comunității, galeria va avea expoziții, ateliere, prezentări și evenimente de genul yoga sau dinners in the gallery.
"Pentru noi - la Sibiu - ideea de comunitate este una extraordinar de puternică și vedem acest lucru destul de des, cum comunitatea se strânge în jurul cauzelor sale. Așa că o galerie relevantă - din punct de vedere social - este una care dă ceva înapoi comunității, care devine loc de întâlnire și dialog", spune Adrian.
În prima expoziție Heartfully s-au întâlnit toate tipurile de artă, de la sculptură în piatră la fotografie, cu artiști locali, din Sibiu dar și creatori care au trimis lucrări din Timișoara, Geneva sau San Francisco.
"Cred că binele este universal și atemporal. Ce s-a schimbat este diversitatea situațiilor în care se poate manifesta, situații care sunt imaginea în oglindă a societății în care trăim", spune Cătălina.
Cum putem să facem mai mult loc binelui, în realitate sau în feedurile aglomerate, despre intersecția dintre artă și caritate, povestesc Cătălina și Adrian în rândurile de mai jos:
Povestea Fundației Polisano
Cătălina: Am ajuns la Fundația Polisano pe un drum pe care nu-l planificasem. După 14 ani în Franța, unde lucrasem în consultanță financiară, m-am întors în România — la Sibiu — cu nevoia de a schimba ceva. Oportunitatea de a prelua conducerea fundației a apărut în acel moment, și deși n-am simțit că sunt persoana potrivită pentru un rol atât de diferit de tot ce făcusem până atunci, am acceptat și am început să învăț din mers.
Fundația Polisano lucrează pentru copiii născuți cu malformații cardiace congenitale, care în România se lovesc adesea de bariere reale în calea unui tratament — financiare, geografice, sistemice. Concret, asta înseamnă că aducem echipe medicale internaționale să opereze copii și să lucreze alături de specialiști locali, că investim în diagnosticare precoce și în programe de prevenție, că suntem alături de familii în spitale și că dotăm unitățile medicale cu ce le lipsește. De-a lungul anilor am crescut și spre zona comunitară — educație pentru sănătatea inimii în școli, sprijin emoțional, etc.
Ce m-a ținut aici 11 ani e faptul că e o muncă în care vezi direct ce schimbi.
Bilanț la 11 ani
Cătălina: În al 11-lea an de activitate, am adăugat la “răbojul” nostru proiecte mai neconvenționale, ca primul campionat de sărituri cu coarda pentru copii (la prima ediție de la Sibiu au participat aproape 300 copii) sau HEARTFULLY, prima galerie de artă caritabilă din România, unde fondurile merg direct spre operații.
Credit foto: ©Gabriel Dumbrava
Zilele trecute am dat din întâmplare peste o agendă de la începuturile Fundației și mă uitam cu o admirație amestecată cu stânjenire la cât de multe direcții ținteam — întâlniri peste întâlniri cu oameni care nu aveau legătură directă cu copiii cu malformații cardiace: medici din alte specialități, directori sau funcționari din instituții publice, reprezentanți ai altor ONG-uri. Nu știu dacă azi aș mai avea energia unui astfel de proces de documentare și networking, dar acele demersuri au făcut ca misiunea și viziunea noastră să se contureze din ce în ce mai clar și să acționăm exclusiv în beneficiul copiilor cu inimi bolnave — sau pentru prevenirea acestor boli.
Primele cazuri preluate de Fundație au fost generale — persoane cu resurse limitate care nu aveau acces la tratamente sau intervenții chirurgicale. Lăsând la o parte scopul nobil și dorința de a ajuta pe toată lumea, de-a lungul timpului Fundația a ajuns la o abordare mai pragmatică: am ales să ne concentrăm pe resursa rară de care dispuneam, și anume legăturile de încredere și prietenie pe care le aveam cu echipe medicale din țări europene în domeniul chirurgiei cardiace pediatrice. Am hotărât atunci să folosim din plin acest diferențiator și, în același timp, să dezvoltăm programe comunitare care să meargă dincolo de cazurile individuale. Scopul este să creăm un impact sistemic, nu izolat.
Credit foto: ©Gabriel Dumbrava
Ideea Heartfully
Adrian: De-a lungul timpului – la Fundație am primit mai multe opere de artă drept donație, de la artiști care voiau sa ne ajute în demersul nostru de a sprijini operațiile pentru copii cu malformații cardiace. De la Pisica Pătrată și Radu Comșa, la Dan Perjovschi sau Ștefan Radu Crețu – sunt foarte mulți artiști care ne-au sprijinit de-a lungul timpului. Am organizat expoziții caritabile în galerii de artă dar și spații alternative – cum ar fi terenul de golf Theodora din judetul Alba, în cadrul unei competiții naționale.
Dincolo de mulțumirile directe către artiști, întotdeauna ne-am gandit la variante mai bune de a îi recompensa pentru generozitatea lor – iar când acest spațiu ne-a apărut pe radar am luat hotărârea de a înființa o galerie de artă – prima caritabilă din România - unde să putem recompensa generozitatea artiștilor care donează pentru colecția Fundației prin expoziții personale într-un spațiu amenajat la cele mai bune standarde.
Credit foto: ©Gabriel Dumbrava
De la idee la galerie
Adrian: De la idee la deschidere au fost 9 luni. De șantier, de căutat parteneri care să ne susțină în acest demers, de găsit noi și noi artiști și de povestit cu ei, de furnizori de materiale, etc. Am avut norocul de a fi înconjurați de prieteni și susținători care să creadă în idea noastră și care să ni se alăture.
Cand am găsit acest spațiu în Orașul de Jos din Sibiu – fost bistro/bucătărie pentru livrări – am fost cuceriți de lumina naturală ce îl invada, iar împărțirea era perfectă pentru toate nevoile echipei fundației, de la birouri cu mediatecă, la un mic charity shop și spațiu de expunere artă. Au fost 9 luni de muncă de șantier, cu multiple echipe, fiecare cu specificul ei, cu provocări de toate felurile, dar la final a ieșit exact cum ne-o imaginasem inițial.
Cum funcționează
Adrian: Dacă un artist ne donează o lucrare către colecția Fundației (colecție pe care o expunem în galerie de 4 ori pe an, iar fondurile rezultate în urma vânzării acestor lucrări se duc direct către operațiile copiilor) – modul nostru de a-i mulțumi artistului pentru donația sa este fie prin organizarea unei expoziții personale în galerie, fie prin invitația de a expune într-una din expozițiile de grup pe care le pregătim. Dacă artistul își vinde lucrările în expoziția personală sau de grup – 100% din fonduri îi revin, nu percepem niciun fel de comision de vânzare, ba chiar mai mult – organizăm și 2 evenimente de deschidere (un soft opening invitation based și un vernisaj) împreună cu partenerii noștri de ospitalitate.
Credit foto: ©Gabriel Dumbrava
Provocări
Adrian: Deși de-a lungul timpului am mai făcut ceva experiență în vânzarea de artă în scop caritabil – nu putem spune cu adevărat că suntem niște profesioniști în acest domeniu – mai sunt multe lucruri pe care le avem de învățat și încercăm să ne înconjurăm cu oameni de la care putem și dorim să învățăm. Avem un consiliu consultativ de 5 persoane, fiecare specialist în domeniul lui – care ne ajută cu particularitățile unui astfel de proiect, de la zona de panotare, până la stabilirea prețurilor lucrărilor din colecția Fundației.
Apoi desigur – piața de artă din România este o provocare în sine și tocmai de aceea ne dorim să atragem în jurul nostru atât pe cei care ar cumpăra artă pentru a ne susține cauza, dar și colecționari care își construiesc portofoliul fie pentru pasiune, fie pentru investiție.
Una peste alta – suntem la început și învățăm din mers, credem foarte tare în misiunea noastră și nu facem economie când vine vorba de eforturile pe care le depunem pentru a ne asigura că toți copiii cu probleme cardiace au o șansă la viață.
Credit foto: ©Gabriel Dumbrava
Ce trebuie să știe oamenii cel mai important despre această galerie
Adrian: Că este un experiment in the making. Că artiștii sunt niște super - oameni care ne donează lucrări pentru ca noi să le valorificăm și banii astfel obținuți salvează vieți. Că avem nevoie de vizitatori, cumpărători de frumos care să sprijine acest demers. Că lucrările de artă pot fi achiziționate și prin contracte de sponsorizare. Că sponsorizarile de la firme și formularul D177 sunt un real ajutor.
Credit foto: ©Gabriel Dumbrava
Cu ce artiști ați debutat
Adrian: Prima expoziție a constat în toate tipurile de artă, de la sculptură în piatră la fotografie, cu artiști locali, din Sibiu dar și care au trimis lucrări din Timișoara, Geneva sau San Francisco – cu toții uniți de dorința de a ajuta și de a pune umărul la acest proiect.
Dincolo de artiștii cu care am luat legătura direct pentru donații - ne-am bucurat și de prezența unor colecționari de artă care au donat din colecțiile lor pentru a ne sprijini - și aceasta este o direcție pe care dorim să o menținem și pe viitor.
Credit foto: ©Gabriel Dumbrava
Cum i-ați convins
Adrian: Misiunea Fundației Polisano e simplă – oferim o nouă șansă la viață copiilor cu probleme cardiace care provin din medii defavorizate. În primii 11 ani de existență avem peste 700 de copii salvați – numărul în sine și misiunea atât de simplă și de necesară sunt singurele argumente pe care le avem. Iar artiștii sunt oameni care au un grad de empatie atât de ridicat încât nu ezită nici măcar o secundă înainte de a-și oferi ajutorul și de a se ralia cauzei noastre.
Intersecția dintre artă & caritate
Cătălina: Arta și caritatea nu se exclud una pe alta, dar nici nu au foarte multe puncte de convergență. Din câte am cercetat noi, acest demers — o galerie caritabilă de artă permanentă — este unic în România și poate chiar în lume. Mai există galerii sau spații care valorifică arta în scop caritabil, dar nu în permanență, ci prin evenimente punctuale. Particularitatea noastră este că în acest spațiu avem și birourile echipei din Sibiu — și suntem în general prezenți la fața locului, chiar dacă nu mereu în formulă completă.
În această perioadă se desfășoară la Sibiu FITS — un festival emblematic pentru oraș și pentru România, care reunește artiști, oameni de cultură și turiști din întreaga lume. Am hotărât ca pe durata FITS să avem program extins — șapte zile din șapte, de dimineață până seara — ceea ce este în sine o provocare și ne obligă să lucrăm în schimburi. Dar în același timp ne bucurăm de lumea care ne trece pragul și de oportunitatea de a face cunoscută cauza noastră cât mai larg.
Susținerea artiștilor și susținerea cauzei sociale
Cătălina: Faptul că ambele se desfășoară în același spațiu, cu aceeași echipă, ajută. Doar că, mai ales în perioadele de afluență la galerie — cum este în timpul FITS — simțim că ne-ar mai trebui câteva perechi de ochi sau de mâini. Misiunea Fundației merge înainte chiar în timp ce noi prezentăm cauza vizitatorilor sau artiștilor: în fiecare zi se nasc copii cu inimi bolnave care au nevoie de sprijin, iar adesea părinții sunt prinși într-o cursă contra cronometru. Partea de fundraising este un job cu normă întreagă, și nu doar pentru o singură persoană.
Suntem membri în mai multe comunități de networking — BNI, comunitatea francofonă de business, Organizația Femeilor Antreprenor — și construim relații de încredere de la om la om, care se răsfrâng deopotrivă asupra cauzei sociale pe care o reprezentăm, dar și asupra conexiunilor cu noi artiști. De exemplu, printr-o prietenă și colegă de club de afaceri am primit recomandări pentru sponsorizări, dar în același timp și contacte „calde" către artiști și colecționari care să ne doneze lucrări. Cele două domenii au ajuns să se întrepătrundă în mod natural.
Ce fel de comunitate sperați să creșteți la Heartfully
Cătălina: Simțim că deja începe să se contureze o astfel de comunitate. Oamenii care ne susțineau cauza socială continuă să se implice și pe latura artistică, sau să ne faciliteze contactul cu oameni relevanți. În același timp, chiar dacă am deschis de mai puțin de două săptămâni, vedem oameni noi care ne trec pragul, ne scriu și își manifestă dorința de a ne ajuta — primim aproape zilnic cereri de conectare pe rețelele sociale de la artiști care vor să ne doneze lucrări, viitori voluntari, sperăm și viitori sponsori. Chiar și comunitatea geografică de proximitate se manifestă — vecini și oameni din cartier intră din curiozitate, ne încurajează și se oferă să contribuie. Acest lucru ne demonstrează că mergem în direcția bună și că am umplut un gol în comunitate.
Colaborările fundației cu Tombabe Remesh si Pegas în cadrul shopului Heartfully
Relația oamenilor cu arta
Adrian: Dincolo de frumos, evocativ sau decorativ - acum arta devine un motor al binelui și mă bucur să arătăm oamenilor și această latură a artei, care se încarcă cu un nou sens. Într-un fel cumperi artă pentru că îți place, în alt fel pentru ca îți place și salvezi o viață - și aș vrea ca tot mai mulți oameni să descopere această latura a artei vizuale prin HEARTFULLY. Sper ca în acest fel - oamenii care de obicei nu cumpără artă să ne devină suporteri, iar artiștii care ne ajută și pe care îi expunem să beneficieze de un nou grup de susținători la rândul lor.
Apoi - sunt tinerii. Nu mai știu la ce generatie suntem acum - dar iubesc tinerii de azi, curiozitatea lor și nativitatea lor digitală. Deși implicați mult în zona culturală - nu știu dacă sunt mari consumatori de arte plastice - clasice, sau dacă tendința lor este tot către digital. Poate vom afla mai multe atunci când vom începe programul de voluntariat în galerie, dedicat exclusiv elevilor și studenților - un program care te trece în 2 luni de zile prin tot ceea ce trebuie să știi ca sa lucrezi într-o galerie (atât teorie, alături de specialiștii noștri), dar mai ales practică și unde ne vom sonda voluntarii apropos de cum consumă ei artă și direcțiile în care să ne ducem pentru a veni în întâmpinarea unei noi generații de cumpărători / colecționari / susținători.
Credit foto: ©Gabriel Dumbrava
Ce înseamnă o galerie relevantă în 2026
Adrian: Pentru noi - la Sibiu - ideea de comunitate este una extraordinar de puternică și vedem acest lucru destul de des, cum comunitatea se strânge în jurul cauzelor sale. Așa că o galerie relevantă - din punct de vedere social - este una care dă ceva înapoi comunității, care devine loc de întâlnire și dialog.
Din punct de vedere artistic - cred ca vorbim despre un echilibru între a descoperi și acorda cât mai multă vizibilitate și expunere media artiștilor emergenți, dar și de a provoca vizitatorii și de a-i expune la artă care forțează puțin limitele și care te pune pe gânduri, prin expoziții și teme manifest.
Și mai mult, galeria trece dincolo de zona ei fizică și atunci sigur că ne dorim să construim o puternică galerie online, nu doar o reflexie pe internet a galeriei existente, ci un mediu nou, mult mai cuprinzător, cu expoziții proprii și o comunitate puternică de susținători din toate colțurile lumii, uniți sub acest stindard al artei care salvează vieți. Literalmente.
Ce ați descoperit despre oameni
Cătălina: Când am început să lucrez în sectorul umanitar din România acum 11 ani, după mai bine de un deceniu în domeniul financiar în Franța — deci un viraj la aproape 180 de grade — am fost „avertizată" cât de dificil este să convingi oamenii să se implice, că românii „nu au fibra" filantropică, ci mai degrabă mentalitatea „să moară și capra vecinului", plus considerente de ordin local: „vei vedea că sibienii sunt speciali, că dacă simt că nu ești de-ai lor, nu te sprijină." Această credință am întâlnit-o în fiecare oraș în care m-am mutat — și în Franța am locuit în trei. Am învățat să iau lucrurile așa cum vin și să-mi văd de misiunea mea. Munca, onestitatea și empatia sunt universale și îți fac un loc în comunitate, oriunde ai fi.
Înarmată cu aceste avertismente, dar și cu un scepticism nativ, m-am aruncat în jungla oengeistică românească fără prea multe așteptări.
De-a lungul anilor, am învățat în primul rând să nu pun etichete oamenilor. Am organizat atât bazaruri caritabile cu prăjituri de casă pentru copiii bolnavi — cu platouri aduse de acasă și voluntari găsiți pe rețelele sociale — cât și pitch-uri pentru multinationale. Nu știi cine îți cumpără un strudel la bazar, nici ce îi motivează pe CEO-ii sau directorii financiari și de CSR care hotărăsc direcțiile de sponsorizare ale companiilor. Poți să ai cea mai bună cauză posibilă, dar adesea ai nevoie de un strop de noroc, de ceva psihologie și de multă perseverență. Și de credința că „if there is a will, there is a way."
Binele
Cătălina: Binele este relativ. Poate fi faptul că ai ajutat un copil să beneficieze de o operație pe inimă când nu mai avea soluții, prin echipe partenere internaționale și locale, și i-ai dat șansa la o nouă viață. Poate fi facilitarea unei a doua opinii sau pur și simplu punerea în contact cu un medic empatic, care să explice diagnosticul sau planul de tratament pe înțelesul părintelui. Poate fi tratarea unui copil atipic — avem de exemplu multe cazuri de copii cu sindrom Down și malformații cardiace care vin spre noi — cu credința că merită șanse egale cu ceilalți. Poate fi cumpărarea unui bilet de tren sau autobuz pentru un copil dintr-o zonă rurală îndepărtată, către cel mai apropiat centru medical cu cardiolog pediatru, care să îl diagnosticheze sau să îl ia în evidență. Poate fi un psiholog voluntar care sună un părinte înainte de o intervenție pe inimă și vorbesc o oră despre cum să facă față anxietății sau cum să îi explice copilului ce urmează să se întâmple.
Poate fi și de cealaltă parte a baricadei — un contabil care își consiliază clienții întreprinderi să direcționeze o parte din impozitul pe profit către o cauză socială, un artist care își donează lucrările în scop caritabil, un voluntar care ajută la curățenia de după expoziție, o persoană care vine la un eveniment caritabil și face o donație, sau doar distribuie pe canalele de social media postările noastre. Lista e lungă.
Modul în care oamenii percep binele este foarte diferit. Am avut situații când părinți s-au implicat după operarea copiilor lor cu sprijinul nostru și au organizat strângeri de fonduri la biserici, prin vecini sau familie, pentru a contribui la viitoarele noastre operații — dar și cazuri când binele este perceput ca fiind natural, cuvenit, fără a realiza eforturile care se desfășoară în culise. Într-o lume ideală, fiecare copil ar avea șanse la o viață sănătoasă fără intervenția ONG-urilor, dar nu se întâmplă mereu așa.
Cum s-a schimbat perspectiva asupra lui, în ultimii ani
Cătălina: Cred că binele este universal și atemporal. Ce s-a schimbat este diversitatea situațiilor în care se poate manifesta, situații care sunt imaginea în oglindă a societății în care trăim. De exemplu, în 2023 am realizat prima campanie din România de strângere de fonduri pe blockchain și am strâns echivalentul a peste 100.000 de euro în 6 luni, prin comunitatea ReHeart, formată 100% din voluntari. Toate fondurile au mers către operațiile copiilor pe inimă. Iar deschiderea galeriei Heartfully, cu caracter caritabil, este un alt mod de manifestare a binelui — la intersecția dintre social, sănătate și artă.
Desen de Dan Susa cu casa Heartfully
Cum ar putea fi transformat binele în interes public
Cătălina: Cu implicarea fiecăruia dintre noi. Cred mult în puterea exemplului și în bine ca sursă de inspirație. Cu cât îl transmitem mai larg, lăsând deoparte orgoliile noastre și infuzia de dopamină atunci când primim inimioare, cu atât îi permitem să zboare și să inspire mai mult. Algoritmii ne fac să distribuim sau să comentăm conținut care ne recompensează prin aprecieri, iar binele pur și simplu nu declanșează mereu inimioare și este adesea ignorat.
Nu uit bineînțeles nici responsabilitatea presei scrise sau online, ori a influencerilor și liderilor de opinie. Acum câteva luni, când am abordat o influenceriță pentru a o ruga să facă o postare despre cauza noastră — de fapt a copiilor cu inimi bolnave — am fost întrebată care este bugetul. Cred că există în continuare oameni care își pot pune notorietatea și credibilitatea în slujba binelui, dezinteresat. Dacă ne citești, te așteptăm!
Cum ar putea binele să își facă loc în feed
Cătălina: La întrebarea asta încă nu știm să răspundem precis. Comunitatea online este surprinzătoare — uneori reacționează pozitiv la postări puțin elaborate, chiar mai puțin elevate, dar am învățat în cei 11 ani de social media că nu există o regulă de aur. Dacă în primii ani gestionam intern prezența noastră digitală, cu postări „la cald", emoționale dar nu neapărat „dans les règles de l'art", în prezent externalizăm acest aspect. Asta vine la pachet cu mai mult timp pentru noi, echipa, pentru activitățile operaționale — comunicarea cu părinții, fundraising, crearea de parteneriate, reflecție strategică — cu mai multă constanță și uniformitate în postări, dar poate cu mai puțin „zvâc" și o emoție mai temperată. Aș zice că stilul nostru de comunicare a devenit mai corporatist, cumva adaptat publicului de parteneri și susținători pe care îl avem, mai ales în zona de companii. Câteodată ne permitem o mică extravaganță și facem un „friendly takeover" al paginilor și postăm ca pe vremuri, dar a devenit o raritate. Cheia este găsirea echilibrului între constanță și coerență, pe de o parte, și emoție și autenticitate, pe de cealaltă.
