Julien Britnic: Fiind obsedați de rețele, cred că fiecare dintre noi interpretează, naiv sau nu, un dans performativ prin care să eludeze fundalul funest

Iulian Fecioru aka Julien Britnic a scos la lumina scroll-ului prima sa carte de nano-poeme. Este publicitar de vreo 20 de ani și se joacă cu remixurile culturale de ceva ani, amestecând digitalul cu analogul, ilustrația cu muzica, mai nou, dansul cu apocalipsa. Cartea lui de dimensiunea unui mobil - Dansuri tiktok pentru ragnarok - a ieșit la editura OMG și, după cum spune Iulian, poate fi citită din scoarță în scoarță direct lângă raftul din librărie.

"Seria de poeme e ca un scrolling printr-un feed familiar în care topicuri contemporane sunt deturnate mitologic. Dar am vrut să ilustrez o soluție de ieșire din acest context apăsător: o coregrafie a unui dans de TikTok ca o metaforă pentru fiecare lucru sau acțiune pe care îl alegem să-l facem ca să reușim să mergem mai departe, în ciuda tabloului gri din care facem parte", spune Iulian.

Julien nu are problemă cu formatele scurte care ne fac creierele să zbârnâie la fiecare 15 secunde, le îmbrățișează și exploatează, în timp ce ciuperca nucleară crește pe fundal. Este poptimist din fire și spune că există speranță și cu TikTok-ul, fiind aici în asentimentul lui Radu Jude.

Ce alte medii a mixat el pentru lansarea cărții, cum se raportează la AI și ce mai pregătește în publicitate, le afli în interviul de mai jos.

Copywriter și scriitor. Cum se apropie și se disociază cele două lumi ale tale

Punctul comun al celor două ipostaze e cuvântul ”writer”. În cazul meu, Julien Britnic/Iulian Fecioru, nu e chiar dubla personalitate de tip doctorul Jekyll și domnul Hyde sau Bruce Banner/Hulk (mă și enervez destul de greu), sau tripla personalitate a supereroului Moon Knight, având în vedere că mai sunt și scenarist de benzi desenate (vezi webcomicul inspirat de romanul Fahrenheit 451, ilustrat de regretatul Mircea Pop.

E mai mult o situație ca în romanul fantasy ”The Subtle Knife” a lui Philip Pullman, din seria His Dark Materials, în care, cu ajutorul unui pumnal special, poți tăia ”ferestre” în realitate și ajunge în alte lumi posibile sau foarte asemănătoare, tu rămânând la fel. Pumnalul, în cazul ăsta, fiind pixul/Word-ul/aplicația de Notes.

Acum, în ceea ce privește jobul meu, mă consider privilegiat să lucrez cu plăcere la proiecte educaționale și culturale, dezvoltând materiale de comunicare care își propun schimbări de mentalitate pe termen lung, nu doar golirea unor rafturi de produse. Proiecte care implică colaborări cu ilustratori și artiști remarcabili.

De exemplu, împreună cu colegii mei de la Gavrilă & Asociații, Alina Gavrilă - Borțun și Valentin Lazăr, ne ocupăm zilnic, din 2020, de ASAP - Armata Selectării Atente a Plasticului, un program despre educația pentru mediu și sustenabilitate, dedicat celor din gen Z, un proiect inițiat de partenerii noștri de la The Institute și desenat de noi, pas cu pas. Am vrut să facem o revistă de benzi desenate pe tema sustenabilității cu influențe din manga și anime, o zonă grafică puțin explorată la noi la nivel profesionist, și așa am ajuns la ilustratorii Andrei Roman și Larisa Ticușan (Smash Studio), cu care am creionat acest proiect unic în România, cred eu, un mix de Voltron și Captain Planet.

Apoi, atunci când mi-am imaginat cartea experimentală de poezie și un personaj care dansează pe un fundal apocaliptic, am apelat la talentul lor pentru ilustrațiile din aceeași sferă de influență japoneză, având ca referință stilistică seriale ca Naruto și filme precum Akira.

Un alt exemplu legat de interconexiunea dintre munca de la biroul Gavrilă & Asociații și literatură e campania pentru festivalul de creativitate digitală Internetics de anul trecut. Fiind un moment aniversar, ediția 25, am folosit limbajul grafic nostalgic-digital ASCII în mai multe execuții, pe care le-am trimis reprezentanților agențiilor de publicitate prin email și SMS. În volumul meu de poezii, am construit în ASCII un poem eco-activist în tradiția curentului concrete poetry, în care forma poemului devine mesajul. Cum scriam în altă poezie din volum, „ursul și pechinezul sunt una”.

Advertising-ul de acum 20 de ani și cel din prezent

Acum 20 de ani, un spot publicitar difuzat în prime time pe TV putea deveni peste noapte un eveniment cultural/memetic care să influențeze discursul personal de zi cu zi al oamenilor, dar și discursul public/jurnalistic. Acum, acest lucru se mai întâmplă doar în cazul unor episoade din Insula Iubirii.

Un slogan pentru publicitatea din 2026

Comunicarea fiind acum centrată foarte mult în jurul influencerilor, cred că ar putea fi: ”Mulți dintre voi m-ați întrebat…”

Prima ta carte. Ce te-a inspirat și de ce abia acum

Deși am debutat în proză scurtă în 2022, în antologia Kiwi editată de Marius Chivu, am simțit recent nevoia de a bricola un obiect de print conceptual, în care o serie de nano-poeme să prindă viață alături de un flipbook integrat în volum, ca o animație răsfoibilă. Tema o simțim visceral cu toții și e cauza anxietății online a multora dintre noi: e ciuperca nucleară care pare că ia constant amploare: Doomsday, Armageddon, Kali Yuga, Apucalipsa (în limba bătrână), Ragnarök (Amurgul Zeilor în lumea ciocanului lui Thor).

Seria de poeme e ca un scrolling printr-un feed familiar în care topicuri contemporane sunt deturnate mitologic. Dar am vrut să ilustrez o soluție de ieșire din acest context apăsător: o coregrafie a unui dans de TikTok ca o metaforă pentru fiecare lucru sau acțiune pe care îl alegem să-l facem ca să reușim să mergem mai departe, în ciuda tabloului gri din care facem parte. Ca în structura muzicii electronice, e un dans în loop, pentru un prezent permanent. Nu e un escapism naiv, e o formă de rezistență ironic-afectivă. Și o punere în balanță, Marcus Aurelius type beat, între ceea ce ne stă în putere să facem pentru a schimba lucrurile și ceea ce nu putem controla. Sau cum formulează antropologul Ciprian State în textul său critic de pe coperta 4 a cărții: ”o formă de critică a puterii și alienării determinate tehnologic, care să mai amâne un pic catastrofa.”

În ce relație ești cu doomscrolling-ul

Uite, după experiența asta colectivă destul de copleșitoare mental, de la pandemie încoace spre ascensiunea A.I., în care te simți ca un pion captiv în capitalismul de platformă digitală, am aflat că poți dansa pe buza prăpastiei. Și, dacă-mi citești cartea, poți învăța și tu coregrafia.

Procesul de scriere

Acum 2 ani, am încetat să postez des pe Instagram, unde aruncam frenetic tot felul de texte pe care unii le considerau, într-un fel, poezie digitală. Și mi-am propus ca genul acesta de nano-fraze să se materializeze într-un obiect fizic, un mic univers material-emoțional, poetic dar și vizual, o carte, în care aluziile digitale să capete corporalitate și să clădească ceva mai solid decât nisipul mișcător al unui feed de Insta care îți înghite tot ce faci printr-o alunecare de scroll. Cartea, un artefact old school, care induce permanență. Și m-am gândit că editura OMG Publishing ar fi locul potrivit care să publice cartea, dat fiind seria de voci poetice fresh și neconvenționale pe care editorul Alex Ciorogar le-a susținut și lansat acolo de-a lungul anilor.

Despre posterul lenticular de la lansare

Știi cum e, dacă lucrezi în comunicare de atâta timp, devii reprogramat neuronal să declini conceptul și în alte medii. Fiind vorba de dans, mi-am dorit să înfățișez iluzia mișcării și în acest material. Am integrat două cadre din animația din carte în posterul lenticular dedicat lansării, pe care le poți observa mișcându-se dacă te uiți la el din unghiuri diferite. Pentru că lansarea cărții a fost la minunatul Cărturești & Friends, în spațiul curatoriat de Vlad Niculescu, cel mai bun și dedicat librar din București, și sub patronajul pisicii-mascotă Mozzarella, a fost o experiență interactivă interesantă pentru toți cei care au venit să descopere și acest material din multiversul volumului.

Filtru Snapchat cu dansul apocaliptic? Merităm o explicație aici

Am zis mai înainte că mi-am dorit încastrarea textelor în esența tare de lemn a cărții, dar declinarea conceptului m-a purtat și în zona unui filtru custom pe Snapchat (îl găsești cu un search în aplicație la Lenses: Ragnarök Dance), singura rețea socială care, ca în vremurile bune ale Instagramului, te lasă să-ți uploadezi creația pe care apoi oamenii să o folosească în postări. Cu acest filtru care conține animația cu ciuperca nucleară din carte a.k.a. ”furunculul lui Oppenheimer”, oricine poate deveni dansatorul din volum și își poate filma dansul de final de lume pe melodia de doomsday preferată. În cadrul lansării, am avut această interacțiune fun cu vizitatorii care au fost ”filtrați” în stilul Ragnarök.

Este foarte puțin din zona publicitară în carte. Cum de ai eludat partea asta?

Da, deși sunt presărați câțiva termeni de marketing pe ici, pe colo, nu constituie subiectul volumului. Totuși, în subtext, manipularea exprimării digitale a oamenilor, care duce la polarizarea acută a societății de astăzi, e o temă recurentă a poemelor.

Pe partea de ilustrație, cum ai ajuns la acest concept, nuclear + tiktok?

Originea ideii e un clip viral destul de hipnotic de acum câțiva ani, cu instructoarea de fitness Khing Hnin Wai din Myanmar, care își ține jovială ora de dans live în timp ce în spatele ei se întâmplă o aglomerare de soldați în tancuri și vehicule militare, care se pregăteau să dea o lovitură de stat. Mi s-a părut o juxtapunere emblematică pentru situația mentală a lumii de azi, ca acel câine din memă care spune ”It's fine!” în timp ce casa din jurul său e pradă flăcărilor. Fiind obsedați de rețele, cred că fiecare dintre noi interpretează, naiv sau nu, un dans performativ prin care să eludeze fundalul funest. Iar cu ajutorul craft-ului ilustratorilor de la Smash Studio, prin melanjul de anime distopic din Akira și de kawaii ușurel din Naruto, și layout-ul aranjat de colegul Valentin Lazăr, cred că am reușit să exprim destul de bine acest feeling contradictoriu.

Există speranță după TikTok?

Eu fiind destul de poptimist din fire, ca să folosesc termenul lui Simon Reynolds, cred că există speranță și cu TikTok-ul. Ba chiar unul dintre impulsurile scrierii volumului a venit de la Radu Jude, care, într-un interviu, spunea că această rețea socială trebuie luată în serios. Cred că acele filme ultrascurte conturează destul de mult splendoarea și abjecția lumii în care trăim, și merită studiate, analizate și, ca în cazul meu, recontextualizate. Și nu am de ce sa critic formele scurte, în fond, am scris o carte de poezii care se poate citi ultrarapid, din scoarță în scoarță, chiar în librărie, în fața raftului, și nu mă supăr deloc dacă veți face asta.

În ce relație ești cu AI și cum vezi lumea în următorii 5 ani, prin prisma tehnologiei?

Cred că prin schițarea și rafinarea unor direcții create împreună cu A.I., pot ieși lucruri interesante, dar doar atunci când tu ești „spiritul din mașină”, nu un simplu asistent tehnic. Pentru ca rezultatul să fie ”human after all”, cum cântau doi francezi care făceau cosplay-ing robotic.

Împreună cu colegii mei de la Gavrilă & Asociații, am creat în 2022 prima campanie de la noi cu un generator de imagini (Midjourney), pentru ediția din 2022 a festivalului Internetics, în care ne-am imaginat viitoruri posibile pentru România prin prisma inovației digitale.Corolar, în antologia de povestiri Kiwi din 2023, am scris o mini-poveste experimentală care are la bază un prompt pe care l-am dat versiunii ChatGPT de atunci: să scrie povestea unui supererou tip Marvel generat de niște versuri eminesciene mai puțin cunoscute.

Dar, după acel entuziasm inițial, sunt mai sceptic acum, având în vedere implicațiile etice, dar și energetice imense pe care LE presupune inteligența artificială. Abia am citit cartea ”The Reverse Centaur's Guide to Life After AI” a scriitorului de sci-fi și activist online Cory Doctorow, în care acesta face o analiză la sânge a ”bulei de săpun„ pretins miraculoasă, gonflată de start-up-urile obsedate de profit din sfera A.I., a cărei posibilă ”spargere” ar avea consecințe dramatice pentru economia globală. Dar, mai departe, la Gavrilă & Asociații pregătim noua campanie Internetics pentru ediția de anul acesta, care tratează acest subiect neliniștitor.

Cum reușești să te sustragi algoritmului?

Că tot spuneam de proiectul ASAP și materiale pe care le creăm pentru el la Gavrilă & Asociații, postăm destul de des știri optimiste ilustrate din zona naturii și a biodiversității. Știri pe care le găsesc cu greu și le caut intens prin găurile de șarpe ale netului, pentru că majoritatea noutăților sunt catastrofale și țin de efectele schimbărilor climatice. Dar când afli că vulturul sur s-a întors în munții din România după 70 de ani, la fel și vânturelul mic, parcă îți mai vine inima la loc un pic. Altfel, spre delectarea ciorilor, fac sport în parcul Cișmigiu împreună cu un trainer de excepție, colega mea Alina.

Unde ai vrea să te prindă apocalipsa și ce piesă ai recomanda pentru asta?

Ezit cumva între sublimul neliniștitor al pieselor de pe noul album ”Inferno” al pustnicilor scoțieni Boards of Canada, care tematic se apropie mult de subiectul cărții mele, și مولانا اللي عايزه - un delir electro-shaabi de DJ Abosahar, de pe străzile din Cairo.