Om de radio, in prezent realizator si producator la EuropaFM si Radio21, blogger, twitterist si facebookist, co-autor moral al Lefrigaro-ului. A fost reporter de presa scrisa, moderator tv, a lucrat in agentii de publicitate, a respirat aer corporatist, a facut pe consultantul politic.
Dupa toate aceste multe fapte, de numele lui Bogdan Ciuclaru s-au lipit mai ales radioul si umorul. Sau umorul si radioul. Ne spune cum s-a intamplat povestea, in interviul de mai jos. Comenteaza, de asemenea, cum se intretine simtul umorului si de ce este tinut, de multi, in straturile cele mai vulgare, care sunt reclamele romanesti preferate si cum a ajuns publicul un monstru... cu chipul lui.
Cand eram eu copil, oamenii de radio erau cool. Ba chiar unii erau si culti...
Dar sa deschidem manualul de istorie personala: Traiectoria spre jurnalism a fost trasata din liceu, dar si diriginta de scoala generala ma “amenintase” cu profesia asta. In liceu am facut filologie pentru ca nu am intrat la informatica, apoi am debutat la ziar, radio si tv, in Targoviste, pentru n-am intrat la jurnalismul fara taxa din Sibiu. Destiny’s Child de Dambovita.
Apoi a inceput cumulul de functii :) Am fost, pe rand sau la pachet, reporter si redactor de presa scrisa, realizator sau producator radio, moderator tv, am lucrat in agentii de publicitate, putin copy, putin social media, am respirat si aer de multinationala, am pus muzica, am prezentat evenimente si am facut si pe consultantul pentru niste politicieni. Ce ne mai place polivalenta!
Contextul in care m-am indreptat spre jurnalism a fost unul mai mult decat favorabil, adica am avut sansa, inca din facultate sa invat sa fac presa pe baza de salariu.
