Din Londra, Bogdana Butnar, Head of Strategy Poke - Poke/Nurun, enumera mai multe probleme care stau in calea unui scenariu (foarte improbabil) in care, intr-o reclama din Romania, tata sa il cheme la masa pe celalalt tata. Prima, ca mesajul nu ar fi unul de marketing, ci politic. Doi, ca industria nu vede LGBT-ul ca un segment separat targetat de comunicare.
„Nu trebuie sa ne jenam, ca nici in vest advertisingul n-a facut decat sa urmeze o schimbare produsa de alte forte, nu de reclame”, spune Bogdana, care da si cateva exemple cu ce se intampla in Marea Britanie la capitolul acesta.
Ma gandesc in ce conditii, in iunie 2016 in Bucuresti, un director de marketing ar zice asa: "hai sa facem o reclama cu niste oameni la masa dar in loc sa fie mama care face mancare, sa punem un tata si afara sa fie tot un tata care se joaca cu cei doi copii. Si cand tatal de afara intra in casa si se aseaza la masa, tatal din bucatarie sa il sarute pe frunte si sa-i zambeasca". Adica, daca iti inchipui asa discutia, iti dai seama de implicatiile unei astfel de decizii si de improbabilitatea colosala ca asa ceva sa se intample.
In primul rand, avem o problema de autoritate si de context. "Industria de marketing/advertising, singura de capul ei, nu are puterea sa produca schimbare sociala." Punct. In cea mai buna zi, in industria asta e bine daca punem oameni competenti sa rezolve o problema corect definita cu solutii reale. In zilele ideale, un ad atinge un punct sensibil si devine viral. Cam atat.























